intrucat Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania nu este o casa teritoriala de pensii si nici o casa sectoriala de pensii, institutii definite la art.3 alin.(1) lit. b) si art.4 lit. b) din Legea nr. 263/2010, ci potrivit art.12 alin.(4) coroborat cu prevederile art.1 din OUG nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor, este o institutie autonoma cu personalitate juridica de drept public care administreaza si gestioneaza sistemul propriu de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatului.Prin cererea de chemare in judecata din data de 07.06.2011, inregistrata pe rolul Tribunalului Salaj, contestatorul M.D., in contradictoriu cu intimatele Filiala Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania si Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania, a solicitat instantei anularea deciziei nr. 1xx/2011 emisa de intimata Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania si obligarea acesteia sa emita o noua decizie prin care sa admita cererea de pensionare, motivat de faptul ca, contestatorul indeplineste conditiile de pensionare stipulate de prev. art. 7, 8 si 131 din OUG nr. 221/2000 si de art. 62 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania rap. la art. 47 lit. c) si art. 1671 din Legea nr. 19/2000. Prin sentinta civila nr. 5127 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Salaj, Sectia Civila a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Salaj in judecarea cauzei, invocata de parata Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII a conflicte de munca si asigurari sociale, retinand urmatoarele :Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in mod constant in sensul ca litigiile privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale pentru avocati sunt de competenta instantelor de la sediul Casei de Asigurari a Avocatilor, respectiv Tribunalul Bucuresti, in astfel de situatii neexistand competenta teritoriala alternativa, ci exclusiva in favoarea instantei de la sediul Casei de Asigurari a Avocatilor.In conformitate cu prevederile art. 1 si 6 din OUG nr.221/2000 aprobata prin Legea nr.452/2001, dreptul la pensie si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor se realizeaza prin sistemul unic, propriu si autonom, gestionat de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania.Potrivit art. 12 alin. (6) si art. 13 din OUG nr.221/2000, jurisdictia sistemului de pensii si alte drepturi de asigurari sociale al avocatilor se infaptuieste in conditiile prevazute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat si de Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor.Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor stabileste fara echivoc faptul ca jurisdictia sistemului autonom de asigurari sociale pentru avocati este de competenta instantelor de la domiciliul paratului (art. 138 Statut). Potrivit art. 71 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor, admiterea sau respingerea cererilor de pensionare ale avocatilor se face prin decizia emisa de Casa de Asigurari a Avocatilor, iar in conformitate cu prevederile art. 72 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor, aceasta se contesta la instanta judecatoreasca de asigurari sociale, potrivit art. 138, 139 din Statut . Ca atare, este neindoielnic faptul ca in mod gresit contestatorul a solicitat Tribunalului Salaj, anularea deciziei nr. 1xx/2011 emisa de Casei de Asigurari a Avocatilor. La data de 12.11.2012, contestatorul a depus o completare a motivelor contestatiei, prin care, in principal, a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Bucuresti, apreciind ca aceasta apartine Tribunalului Salaj si a invocat prevederile Legii nr.263/2010.Prin sentinta civila nr.10557 din 28.11. 2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalul Salaj, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si, in temeiul art. 20 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (3) C.pr.civ., a inaintat cauza spre solutionarea conflictului negativ de competenta la Inalta Curte de Casatie si Justitie.In motivarea sentintei s-au retinut urmatoarele :In cauza se pune in discutie legalitatea si temeinicia unei decizii de pensionare emisa de intimata Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania, facandu-se trimitere la legea speciala, OUG nr. 211/2000 si Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania prin raportare la Legea nr. 19/2000.Astfel, contestatorul a investit instanta cu o cerere, in care calitatea de intimati o au Casa Nationala de Asigurari a Avocatilor si Casa Judeteana de Pensii Salaj, context in care, in materia competentei teritoriale de solutionare a litigiului, sunt incidente doua prevederi, si anume: normele art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, care stabilesc o competenta speciala in favoarea instantei de la domiciliul contestatorului, atunci cand actiunile sunt indreptate impotriva caselor teritoriale de pensii (cum este situatia spetei de fata), si prevederile art. 138 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor, care statueaza ca jurisdictia sistemului autonom de asigurari sociale pentru avocati se realizeaza prin instantele competente de la domiciliul paratului. Potrivit alin.(2) al aceluiasi text, prevederile statutului se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila.Art. 158 din Legea nr. 19/2000 stabileste ca ``prevederile acestui act normativ referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila si ale Legii nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ulterioare``.Prin urmare, prevederile Codului de procedura civila, inclusiv cele in materie de competenta, nu pot inlatura dispozitiile Legii nr. 19/2000, intrucat legiuitorul a specificat, in art. 156 al aceste legi, faptul ca prevederile codului completeaza, astfel incat nu inlocuiesc dispozitiile legii cadru in materia pensiilor.Dispozitiile art. 32 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, prevad ca avocatii au propriul sistem de asigurari sociale, ce este reglementat prin lege si prin Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor. Conform art. 75 alin. (1) din aceeasi lege, Casa de Asigurari a Avocatilor se organizeaza si functioneaza, in scopul stabilirii si acordarii pensiilor si ajutoarelor sociale cuvenite avocatilor si urmasilor acestora cu drepturi proprii la pensie, in conditiile prevazute de legea speciala, avand, potrivit art. 78 alin. (1) personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu.Art. 1 alin. (1) si alin. (2) din OUG nr. 221/2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor, aprobata prin Legea nr. 452/2001, dispune ca dreptul la pensie si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatului se exercita in conditiile acestui act normativ prin sistemul unic, propriu si autonom de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, gestionat de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania, a carei organizarea si functionare se stabilesc in conditiile prevazute de lege si de Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor.Potrivit art. 12 alin. (4) si (5), Casa de Asigurari a Avocatilor este institutie autonoma de interes public cu personalitate juridica, iar filialele acesteia au personalitate juridica, cu buget si patrimoniu propriu.Art. 6 alin. (2) din aceeasi ordonanta de urgenta prevede faptul ca procedura si conditiile de acordare apensiilor, precum si conditiile de reglementare a cumulului pensiei din alte sisteme de asigurare cu veniturile dinexercitarea profesiei de avocat se stabilesc prin Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor.Art. 138 al Statutului Casei de Asigurari a Avocatilor cuprinde la alin. 1 norma de competenta teritoriala aplicabila in materia jurisdictiei sistemului autonom de asigurari sociale pentru avocati, stabilind ca aceasta se realizeaza prin instantele competente de la domiciliul paratului.Cu toate acestea, tribunalul retine ca prevederile Statutului, care a fost elaborat de Consiliul Uniunii Avocatilor din Romania, nu sunt in masura sa consacre o norma de competenta teritoriala exclusiva si derogatorie de la dreptul comun, reprezentat prin Codul de procedura civila, intrucat nu are forta juridica necesara. Pe cale de consecinta, textul trebuie privit ca o reiterare a normelor art. 5 C.proc.civ.In schimb, prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 sunt imperative si statueaza asupra unei competente teritoriale absolute.Instanta este tinuta de principiul disponibilitatii, reglementat de art. 129 C.proc.civ., astfel incat nu poate face abstractie de manifestarea de vointa a contestatorului, in sensul chemarii in proces a Casei Judetene de Pensii Salaj. Aceasta deoarece instantele judecatoresti trebuie sa se raporteze la limitele investirii, neputand realiza o ierarhizare a paratilor in obligati principali si obligati subsidiari, atata timp cat o atare ierarhie nu a fost mentionata in actiune .Concluzionand asupra considerentelor de fapt si de drept expuse anterior, tribunalul retine ca, in cauza, se aplica cu prioritate prevederilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc norme de competenta teritoriala exclusiva si au un caracter imperativ.Analizand actele si lucrarile cauzei, prin raportare la prevederile art.22 alin.(3) C.pr.civ., Inalta Curte a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, pentru urmatoarele considerente :In speta, actiunea este formulata la data de 7.06.2011 impotriva Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania, solicitandu-se anularea unei decizii emisa de aceasta, nr. 1xx/2011, si obligarea acesteia sa emita o noua decizie prin care sa admita cererea de pensionare a reclamantului.Intr-adevar, in ceea ce priveste determinarea competentei teritoriale in materia jurisdictiei sistemului autonom de asigurari sociale pentru avocati, prevederile art.138 din Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania, act inferior legii, nu au forta juridica necesara sa modifice o lege sau o norma generala de procedura civila, astfel ca nu sunt relevante in speta, in legatura cu gasirea unei solutii problemei in discutie.Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011, conform art.193.Ca atare, relevante privind stabilirea competentei teritoriale sunt prevederile art. 154 din Legea nr.263/2010, lege speciala in materie (care reiau in principiu prevederile art.156 din Legea nr.19/2000), potrivit carora ``(1) Cererile indreptate impotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau impotriva caselor de pensii sectoriale se adreseaza instantei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul ori sediul reclamantul.(2) Celelalte cereri se adreseaza instantei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul paratul.``Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania nu este o casa teritoriala de pensii si nici o casa sectoriala de pensii, institutii definite la art.3 alin.(1) lit. b) si art.4 lit. b) din lege, ci potrivit art.12 alin.(4) coroborat cu prevederile art.1 din OUG nr. 221 din 24 noiembrie 2000 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor institutie autonoma cu personalitate juridica de drept public care administreaza si gestioneaza sistemul propriu de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatului.Ca atare, pentru determinarea competentei teritoriale in cazul in care se contesta o decizie de pensionare emisa de Casa de Asigurari a Avocatilor din Romania sunt relevante prevederile alin.(2) al art.154 din Legea nr.263/2010, care desemneaza instanta competenta teritorial pe cea in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul paratul, aceasta fiind in cazul de fata Tribunalul Bucuresti.Reclamantul a indicat ca parat si Filiala Casei de asigurare a avocatilor Salaj, dar prin petitul cererii nu s-a formulat vreo pretentie concreta raportat la acesta, concluzia fiind in sensul nominalizarii acestui parat in mod inutil, daca nu doar pentru a atrage competenta altei instante. Astfel, daca s-ar tine cont de sediul acestui parat introdus artificial in cauza, aceasta ar echivala cu eludarea legii.In consecinta, Inalta Curte, in temeiul art.22 alin.(3) C.pr.civ. raportat la art.154 alin.(2) din Legea nr.263/2010, a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.