Fixarea preturilor de vanzare a produselor catre terti. Aprecierea gravitatii faptei anticoncurentiale ca element de individualizare a sanctiunii aplicate

Prin restrangerea libertatii intermediarilor de a determina singuri sau de a negocia preturile de vanzare pentru respectivele produse in functie de costurile inregistrate de fiecare comerciant si prin raportare la cerere si oferta, aceasta fapta intra in categoria restrictionarilor grave ale concurentei, interzise ``per se`` de legislatia in domeniu, pentru care se aplica o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri, aceasta fapta neputand fi incadrata in categoria celor de gravitate mica, pentru care se aplica o amenda in procent de 2% pana la 4% din cifra de afaceri totala realizata in anul financiar anterior sanctionarii.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, reclamanta SC S.A. SRL, in contradictoriu cu paratul Consiliul Concurentei, a solicitat anularea deciziei nr. 99/27.12.2011 emise de acesta.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in esenta, ca paratul Consiliul Concurentei a facut o gresita aplicare a prevederilor Ordinului nr. 420/2010, modificat prin Ordinul nr. 898/2011 privind individualizarea sanctiunii, respectiv a incadrat fapta la nivelul mediu de gravitate in loc de nivelul mic; a aplicat, in mod nelegal, o majorare la amenda aplicata, pentru realizarea efectului preventiv al sanctiunii si nu a facut aplicarea nici unei circumstante atenuante, desi in cauza erau incidente mai multe astfel de circumstante.

Reclamanta a invocat nulitatea Deciziei nr. 99/2011 sub un dublu aspect. In primul rand, pentru incalcarea de catre Consiliul Concurentei a normei imperative prevazute de art. 36 din Legea nr. 21/1996.

Astfel, in Decizia nr. 99/2011 sunt mentionate numai Ordinul Presedintelui Consiliului Concurentei nr. 456 din 02 decembrie 2009 privind declansarea investigatiei si Ordinul nr. 477 din 17 decembrie 2009 prin care a fost extinsa investigatia la toti distribuitorii SC S.A.P.D. SRL, insa din raportul investigatiei rezulta ca au fost emise mai multe ordine, prin care investigatia a fost extinsa si la alte societati comerciale, dar societatea reclamanta nu a avut niciodata cunostinta despre existenta niciunuia dintre aceste ordine.

Or, potrivit dispozitiilor art. 36 alin. (4) si alin. (6) din Legea nr. 21/1996, obligatia de informare a persoanei supuse investigatiei este imperativa si de la acest text de lege nu se poate deroga. Aceasta norma de drept a fost instituita in beneficiul intreprinderii, care trebuie sa fie informata cu privire la declansarea investigatiei, pentru ca aceasta sa aiba posibilitatea propunerii unor angajamente Consiliului Concurentei, in scopul inlaturarii situatiei care a condus la declansarea investigatiei, dupa cum rezulta din prevederile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Reclamanta a sustinut ca Decizia nr. 99/2011 este de asemenea supusa nulitatii, pentru incalcarea prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 668 din 19 august 2011 pentru punerea in aplicare a Regulamentului privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor de catre Consiliul Concurentei si ale art. 16 din O.U.G. nr. 2/2001, respectiv Consiliul Concurentei nu a indicat faptele concrete de restrangere ale concurentei si nu a facut dovada existentei unui presupus raport de concurenta intre anumite firme din lantul de la producator la consumator, nefiind rasturnata nici prezumtia de nevinovatie a reclamantei.

Pe fond, reclamanta a aratat ca, in cauza, nu este vorba despre o intelegere sau o practica concertata si, ca o consecinta, nu poate exista obiectul impiedicarii, restrangerii sau denaturarii concurentei pe piata .

Din raportul de investigare si din actele care au stat la baza fundamentarii acestuia rezulta, in mod indubitabil, ca pretul la vanzare nu a fost impus societatii, ci numai i s-a recomandat. Or, intre termenul impus - care semnifica o obligatie imperativa - si termenul de recomandare - care are caracter facultativ - este o diferenta de natura si forta juridica, care nu lasa locul unei confuzii intre acesti termeni.

Pretul recomandat nu a fost respectat aproape de niciuna dintre firmele vanzatoare ale produsului, fiecare dintre aceste firme aplicand la vanzare preturi care au tinut exclusiv de politica lor comerciala.

Reclamanta a sustinut ca din datele detinute inclusiv de Consiliul Concurentei rezulta ca toate firmele, la un loc, afectate de intelegere, au o cota de piata care se situeaza sub 1% din piata relevanta, astfel ca din acest punct de vedere sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Consiliul Concurentei a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si a Ordinului nr. 420/2010, modificat prin Ordinul nr. 898/2011, privind individualizarea sanctiunii si nu a tinut cont de criteriile concrete stabilite in acest ordin si, drept urmare, a incadrat fapta la nivelul mediu de gravitate, astfel incat s-a incadrat in cuantumul de 2% la 4%, de sanctiune, din cifra de afaceri, in loc sa o incadreze la nivelul mic de gravitate, asupra caruia se aplica un cuantum de 0,6 % pana la 2%.

Potrivit dispozitiilor Ordinului 420/2010, faptele de gravitate mica sunt definite ca fiind acele fapte care au ``un impact redus asupra pietei sau care afecteaza o parte limitata a acesteia``.

Toate firmele, la un loc, afectate de intelegere, au o cota de piata care se situeaza sub 1% din piata, astfel ca fapta, ca atare, nu poate fi incadrata decat la fapte de gravitate mica.

In consecinta, fapta presupus comisa de societate se incadreaza in categoria faptelor de mica gravitate si, drept urmare, ar urma sa fie sanctionata cu o amenda in cuantum de la 0.6% la 2%. Pastrand aceeasi individualizare a sanctiunii, si anume catre minim, asa cum a procedat Consiliul Concurentei, ar trebui ca sanctiunea aplicata sa fie de 0.6% din cifra de afaceri.

Reclamanta sustine ca, avand in vedere cifra de afaceri realizata pe anul 2010 de 736.724 lei, cuantumul amenzii trebuia sa fie de 3.683, 62 lei (736.724 x 0.6% - circumstante atenuante).

In concluzie, in situatia in care se apreciaza ca au fost incalcate totusi dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, se impune a se constata ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 51 alin. (3) din lege si, vazand conceptul politicii de clementa definit de Consiliul Concurentei, societatea urmeaza sa fie absolvita integral de amenda contraventionala aplicata.

2. Hotararea instantei de fond

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta civila nr. 7172 din 18 decembrie 2012, a respins actiunea formulata de reclamanta SC S.A. SRL in contradictoriu cu paratul Consiliul Concurentei, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in esenta, ca decizia atacata cuprinde descrierea faptei contraventionale (capitolul IV intitulat ``Acte si fapte constatate", de la paragraful nr.(51) pana la paragraful (88), criticile reclamantei nefiind fondate.

Cu privire la fapta contraventionala retinuta in sarcina reclamantei instanta de fond a constatat ca nu se poate retine ca pretul prevazut in Anexa nr. 2 la contractul nr. 9 din 28 mai 2010 a fost unul de recomandare in conditiile in care nerespectarea acestuia dadea nasterii dreptului vanzatorului ``de a refuza a onora alte comenzi ale cumparatorului``.

Instanta de fond a constatat ca intelegerea respectiva a avut ca obiect stabilirea pretului, fiind o incalcare ``prin obiect``, neavand relevanta care au fost in concret efectele acesteia (``sunt interzise orice intelegeri intre intreprinderi, decizii ale asociatiilor de intreprinderi si practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect impiedicarea, restrangerea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia``- art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996).

Prima instanta a retinut ca, in speta, nu sunt incidente prevederilor art. 5 alin. (2) si (3) din Legea nr. 21/1996, nedovedindu-se faptul ca respectiva intelegere a contribuit la ``imbunatatirea productiei sau distributiei de marfuri, la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurand, in acelasi timp, consumatorilor un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere, decizie ori practica concertata``).

Limitele prevazute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 nu sunt aplicabile intelegerilor care, in mod direct sau indirect, au ca obiect fixarea preturile de vanzare a produselor catre terti.

Instanta de fond a constatat ca imprejurarea invocata prin actiune cu privire la lipsa unei structuri de personal de specialitate economica sau juridica nu poate constitui un element exonerator de raspundere .

De asemenea, a constatat ca individualizarea sanctiunii s-a realizat potrivit dispozitiilor art. 51 si 52 din lege si Instructiunilor privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile prevazute la art.51 din Legea concurentei nr.21/1996, emise de catre Consiliul Concurentei, aprobate prin Ordinul nr. 420/2010.

Instanta de fond a apreciat ca, in mod corect, paratul a retinut ca fapta partilor contractante intra in categoria restrictionarilor grave ale concurentei, interzise ``per se`` de legislatia de concurenta, punand in pericol concurenta si aplicarea libera a principiului economiei de piata, privind jocul liber cerere-oferta, afectand interesul cumparatorului final. Avand in vedere natura faptei savarsite, nu se poate concluziona ca aceasta este de o gravitate mica.

Reclamantei i-a fost aplicata o amenda in cuantum de 2,3% din cifra de afaceri (procentul de 2% fiind cel maxim pentru faptele de gravitate mica si respectiv cel minim pentru cele de gravitate medie, conform Ordinului nr. 420/2010).

Prin Decizie nu s-a dispus aplicarea unui cuantum aditional de 65%, ci a unui cuantum aditional cuprins intre 0 si 65%, in functie de durata concreta a incalcarii in cazul fiecarui participant.

Referitor la dispozitii din Ordinul nr. 420/2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.898/2011 invocate de reclamanta prin actiune, instanta de fond a constatat ca aceste dispozitii au intrat in vigoare la 29.12.2011, dupa emiterea deciziei contestate (27.12.2011).

3. Motivele de recurs infatisate de reclamanta

Impotriva sentintei Curtii de apel a formulat recurs, in termen legal reclamanta SC S.A. SRL Ploiesti, invocand dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 si art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta critica modul in care instanta de fond a interpretat dispozitiile art. 36 alin. 4 din Legea nr. 21/1996 care se refera la comunicarea copiei certificate a ordinului de abilitare a inspectorilor de concurenta cu puteri de inspectie ce au fost introduse prin O.U.G. nr. 75/6.07.2010, act normativ ulterior emiterii Ordinului nr. 477/17.12.2009.

Se arata ca instanta de fond s-a limitat sa observe anterioritatea emiterii Ordinului nr. 477/2009 fara insa sa supuna analizei esenta sustinerilor sale cu privire la comunicarea ordinelor emise de Consiliul Concurentei si a efectelor pe care aceasta comunicare le produce. Sustine recurenta ca nu a avut cunostinta de niciunul dintre ordinele emise de Consiliul Concurentei privind declansarea, respectiv, extinderea investigatiei ce o viza.

Mai arata recurenta ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca decizia Consiliului Concurentei cuprinde descrierea faptei contraventionale, intrucat din lecturarea respectivei decizii nu rezulta imprejurarile in care s-au comis presupusele fapte, intimatul limitandu-se sa afirme ca a incalcat dispozitiile art. 5 alin.1 lit. a) din Legea nr. 21/1996.

O alta critica vizeaza concluzia judecatorului fondului in sensul ca pretul prevazut in anexa la contract nu poate fi considerat unul de recomandare, in conditiile in care nerespectarea acestuia oferea posibilitatea vanzatorului de ``a refuza, a onora alte comenzi ale cumparatorului``.

In realitate, arata recurenta, instanta de fond nu a fost preocupata de a interpreta termenii contractului pentru a determina efectele juridice ale acestor termeni, intrucat termenul ``recomandat`` trebuia inteles in sensul sau obisnuit, acela de ``a sfatui, a indica, a propune`` (asa cum este definit de DEX).

Or, in aceste conditii, ``obiectul`` intelegerii il reprezinta o ``recomandare`` de pret si o obligatie ``sa nu se incalce procedurile concurentiale``, astfel ca niciuna dintre cele doua categorii ale ``obiectului`` intelegerii nu se incadreaza in notiunea de ``obiect`` definita de art. 81 CE.

In mod gresit instanta de fond nu a analizat cererea sa privind exonerarea de raspundere, fata de lipsa de personal angajat, de specialitate economica sau juridica.

In fine, recurenta critica si modalitatea de individualizare a sanctiunii aplicate, aratand ca judecatorul fondului a facut constatari generice, fara sa le incadreze in norme de drept, prin corelare cu situatia de fapt .

4. Apararile intimatului Consiliul Concurentei

Prin intampinarea inregistrata la data de 3.02.2014, intimatul Consiliul Concurentei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, raspunzand criticilor invocate de recurenta.

Intimatul a sustinut, in esenta, ca dovada instiintarii reclamantei cu privire la extinderea investigatiei declansate este depusa la dosar - adresa nr. 20/15.01.2010, la care reclamanta a formulat raspuns inregistrat sub nr. 61/10.02.2010.

De asemenea, arata intimatul, ca fapta imputata reclamantei constituie o fapta ce aduce de atingere normelor de concurenta, intrucat aceasta impreuna cu celelalte contraveniente au participat la o intelegere anticoncurentiala pe verticala, pe lantul de distributie, materializata prin semnarea unor contracte ce cad sub incidenta interdictiei prevazute de art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.

II. Considerentele Inaltei Curti asupra recursului

Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor recurentei, a apararilor din intampinare, cat si sub toate aspectele, conform dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Inalta Curte constata ca recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare.

Recurenta-reclamanta a supus controlului de legalitate al instantei de contencios administrativ Decizia nr. 99/2011 emisa de Consiliul Concurentei, prin care s-a constatat o incalcare a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicata, de catre producatorul D.P.P.I.I.S.V.T. Ltd Sirketi, importatorii SC W.C.I. SRL, SC S.A.P.D. SRL si SC P.D.T. SRL, prin incheierea unor contracte in care preturile de vanzare cu amanuntul catre consumatorii finali din Romania au fost stabilite de catre producatorul turc, in intelegere cu importatorii romani.

Recurenta-reclamanta SC S.A. SRL a participat la intelegerea anticoncurentiala prin incheierea contractelor de dealer si vanzare-cumparare privind distributia de produse de parfumerie marca D&P Parfum, fiind sanctionata cu o amenda contraventionala in valoare de 16.945 lei, reprezentand 2,3% din cifra de afaceri totala aferenta anului 2010.

Initial investigatia avand ca obiect posibila incalcare a dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr.21/1996 a fost declansata din oficiu, conform Ordinului Presedintelui Consiliului Concurentei nr. 456/2.12.2009, iar ulterior a fost extinsa la toti distribuitorii SC S.A.P.D. SRL prin Ordinul nr.477/ 17.12.2009.

Referitor la extinderea investigatiei dispusa prin Ordinul nr. 477/2009 al Presedintelui Consiliului Concurentei, recurenta-reclamanta a fost incunostintata prin adresa inregistrata sub nr. 20/15.01.2010, aceasta comunicand un raspuns inregistrat sub nr.61/10.02.2010.

Astfel, critica recurentei cu privire la faptul ca nu a avut cunostinta de niciunul dintre ordinele emise de Presedintele C.C., este nefondata.

De altfel, reclamanta a participat la audierea in fata Plenului Consiliului Concurentei, unde a fost prezentat raportul de investigatie si a avut posibilitatea sa-si exercite dreptul de aparare.

Evident, trimiterea pe care recurenta o face la dispozitiile O.G. nr. 75/2010 privind modificarile aduse art. 36 alin. 4 din Legea nr. 21/1996, este eronata, intrucat aceste dispozitii legale reglementeaza situatia inspectiei inopinate, cand inspectorul de concurenta are obligatia inmanarii unei copii certificate a ordonantei de inspectie inopinata, dispozitii legale intrate in vigoare ulterior emiterii ordinului de extindere a investigatiei.

Nici critica referitoare la lipsa din cuprinsul Deciziei nr. 99/2011 a descrierii faptelor concrete de presupusa restrangere a concurentei si a imprejurarilor in care s-au comis presupusele fapte, nu poate fi retinuta de instanta de control judiciar.

In mod corect judecatorul fondului a retinut ca decizia atacata cuprinde descrierea faptei contraventionale [Cap.IV - Acte si fapte constatate; paragraful nr.(51); paragraful nr.(88)].

Astfel, s-a retinut ca potrivit clauzelor contractuale inserate la pct.5 din Contractul nr. 9/28.05.2010, ``reclamanta, in calitate de dealer, va folosi la vanzare/ revanzare preturile din anexa la contract, nerespectarea acestei obligatii avand drept sanctiune rezilierea neconditionata a contractului de dealer``.

Rezulta asadar, ca reclamanta a participat in cadrul procesului de distributie la intelegerea anticoncurentiala avand ca obiect stabilirea pretului produselor de parfumerie, fiind o incalcare ``prin obiect``, fara a avea relevanta existenta sau nu a efectelor acesteia.

Fapta recurentei-reclamante intra in categoria restrictionarilor grave ale concurentei, denumite per se de legislatia de concurenta . Mediul concurential a fost distorsionat in sensul ca distribuitorilor, intermediarilor, revanzatorilor, li s-a restrans libertatea de a determina singuri sau de a negocia preturile de vanzare pe care doresc sa le practice pentru produsele turcesti de parfumerie, in functie de costurile inregistrate de fiecare comerciant, precum si in raport de cere si oferta.

Argumentul recurentei in sensul ca pretul prevazut in anexa la contract nu a fost impus ci doar recomandat, nu poate fi impartasit de instanta, intrucat existenta clauzei prevazute la pct. 5.6. - ``Vanzatorul isi rezerva dreptul de a refuza, a onora alte comenzi ale cumparatorului in situatia in care nu sunt respectate preturile prevazute in anexa 2 a prezentului contract``, contrazice aceasta sustinere.

Existenta acestei sanctiuni contractuale convenite prin acordul de vointa al partilor contractante inlatura caracterul de recomandare al pretului, confirmand caracterul imperativ al obligatiei de respectare a listei de preturi, anexa la contract .

In ceea ce priveste neanalizarea de catre instanta de fond a cererii de absolvire de raspundere pecuniara ca urmare a aplicarii unei politici de clementa la care face referire alin. 33 din art. 53 din Legea nr. 21/1996, Inalta Curte constata ca o astfel de sustinere nu se regaseste in cererea de chemare in judecata, pentru ca instanta de fond sa fi fost in masura sa o analizeze.

Cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate, potrivit dispozitiilor art. 51 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1996, incalcarea prevederilor art.5 alin.1 se sanctioneaza cu o amenda de 0,5% pana la 10% din cifra de afaceri totala, realizata de intreprinderile implicate, in anul anterior sanctionarii pentru faptele savarsite.

Fiind in prezenta unei intelegeri cu privire la pretul de vanzare, fapta savarsita de reclamanta intra in categoria restrictionarilor grave ale concurentei, interzise ``per se`` de legislatia in domeniu si astfel nu poate fi incadrata in categoria celor de gravitate mica, pentru care se aplica o amenda in procent de 2% pana la 4% din cifra de afaceri totala realizata in anul financiar anterior sanctionarii .

Individualizarea sanctiunii s-a realizat in conformitate cu dispozitiile art. 51, 52 din lege si ale Instructiunilor privind individualizarea sanctiunilor pentru contraventiile emise de Consiliul Concurentei, aprobate prin Ordinul nr.420/2010.

Legat de durata incalcarii ce trebuie luata in considerare pentru a distinge intre incalcarile de lunga durata si cele de scurta durata (mai putin de 1 an), recurenta sustine ca a incheiat doua contracte a caror derulare s-a situat sub perioada de 1 an, astfel ca in cauza nu trebuie sa se aplice nici un cuantum aditional conform Ordinului nr.420/2010.

Inalta Curte retine ca durata incalcarii a fost stabilita in mod corect in raport de durata contractelor incheiate de reclamanta, aceasta situandu-se peste pragul de 1 an, prin incheierea de contracte succesive (contracte de dealer nr.103/ 4.01.2010, de vanzare-cumparare nr.009/ 28.05.2010 si nr.58/3.01.2011), ceea ce a condus la aplicarea unui spor al amenzii corespunzator criteriului incalcarii de durata medie.

Pentru considerentele expuse anterior, constatand ca nu exista motive pentru anularea actului administrativ atacat, prin care s-a constatat incalcarea prevederilor art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.21/ 1996 de catre reclamanta si i-a fost aplicata o amenda in suma de 16.945 lei, reprezentand 2,3% din cifra de afaceri totala aferenta anului 2010, in temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ., a fost respins recursul ca nefondat.