Incadrarea juridica a faptei de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii.

Stabilirea ca fapta de sustragere de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, chiar daca, in momentul sustragerii, nu erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii.

Va prezentam in continuare textul integral al deciziei:

DECIZIA Nr. II din 16 ianuarie 2006
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 291 din 31/03/2006


Dosar nr. 30/2005
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la incadrarea juridica a faptei de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor art. 34 din Legea 304/2004, republicata, fiind prezenti 85 de judecatori din totalul de 108 in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca fapta de sustragere de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, chiar daca, in momentul sustragerii, nu erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de opinii cu privire la incadrarea juridica ce trebuie data faptei de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si de componente de comunicatii, in cazul in care acestea nu sunt efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca o atare fapta constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal chiar si in cazul in care cablurile, liniile, echipamentele si instalatiile de telecomunicatii sau de radiocomunicatii si componentele acestora nu sunt efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii.
S-a motivat ca, in raport cu structura de redactare a art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, se impune sa se considere ca legiuitorul a urmarit sa incadreze in infractiunea de furt calificat prevazuta de acest text de lege insusirea pe nedrept a oricaruia dintre elementele ce intra in compunerea unei retele sau a unui sistem de telecomunicatii ori radiocomunicatii, independent daca ele sunt sau nu integrate intr-o astfel de retea sau in sistem .
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca fapta de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal numai daca, in momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Intr-adevar, in art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal este inclusa, in sfera infractiunii de furt calificat, sustragerea de "cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii".
Din aceasta prevedere explicita a legii rezulta ca oricare dintre aceste componente de comunicatii poate face obiectul infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal.
Dar pentru ca fapta de insusire pe nedrept a unuia sau mai multor elemente componente dintr-o retea sau dintr-un sistem de comunicatii sa fie susceptibila de a fi incadrata in agravanta prevazuta de acest text de lege, este necesar ca respectivele componente sa fi fost integrate efectiv intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune. Altfel, dispozitia de agravare nu ar fi aplicabila, deoarece din insasi reglementarea ce i s-a dat rezulta vointa legiuitorului ca protectia penala mai eficienta sa asigure ocrotirea nu numai a sistemelor de comunicatii aflate sau nu in functiune, ci si a elementelor din compunerea lor, insa numai in masura in care sunt integrate efectiv in aceste sisteme.
Ratiunea unei asemenea cerinte este fireasca daca se are in vedere ca numai integrarea efectiva a componentelor de comunicatii intr-o retea sau intr-un sistem le confera valoarea deosebita impusa de posibilitatea de a fi folosite numai asamblate potrivit destinatiei lor specifice.
De aceea, ori de cate ori sustragerile privesc doar cabluri, echipamente sau alte elemente disparate, neintegrate efectiv in retea sau sistem de comunicatii, atari fapte nu pot fi considerate ca intrunesc trasaturile specifice ale agravantei mentionate, ramanand astfel susceptibile de a fi incadrate, dupa caz, intr-o alta agravanta sau doar ca simplu act de sustragere vizat de dispozitiile art. 208 alin. 1 din Codul penal.
In aceasta privinta este de observat ca si forma agravata a infractiunii de distrugere prevazuta in art. 217 alin. 3 din Codul penal, precum si infractiunea de distrugere prevazuta de art. 276 alin 1 din Codul penal vizeaza instalatii sau sisteme in intregul lor, iar nu doar componente neintegrate in acestea.
Asa fiind, se impune sa se considere ca dispozitiile art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal se refera la cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii, aflat sau nu in functiune, iar nu doar la elemente componente, separate, ale acestora.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca fapta de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal numai daca, in momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 209 alin. 3 lit. h) din Codul penal, stabilesc:
Fapta de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de textul de lege mentionat numai daca, in momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr-o retea sau intr-un sistem de comunicatii aflat sau nu in functiune.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica din 16 ianuarie 2006.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent-sef, Victoria Maftei