In cazul unor astfel de clauze compromisorii exercitarea uneia sau alteia dintre optiuni este subordonata, in temeiul principiului fortei obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ., acordului ulterior al partilor, fie in favoarea arbitrajului, fie in favoarea instantei judecatoresti.
Prin sentinta civila nr. 790/2012, Tribunalul Vrancea si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj Bucuresti, dosarul fiind inaintat instantei arbitrale care a emis hotararea nr. 8 din 11 aprilie 2013.
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr. xx79/2/2014, petentul Spitalul Judetean de Urgenta A. a solicitat anularea hotararii arbitrale nr. 8 din 11 aprilie 2013 pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj in dosarul nr. 36/2012.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca in cursul anilor 2009 si 2010 Spitalul Judetean de Urgenta A. s-a aflat in relatii contractuale de natura civila cu parata, in baza contractelor de furnizare de servicii medicale nr. C17, inregistrate sub nr. 18/53 din 30 aprilie 2008 si, respectiv, nr. 15/45 din 30 aprilie 2010.
In baza acestor contracte, spitalul a prestat asistenta medicala in beneficiul asiguratilor, insa parata nu a decontat contravaloarea serviciilor pentru care au fost emise trei facturi in valoare de 16.367.845,56 lei.
Intrucat creanta spitalului era certa, lichida si exigibila, petentul a formulat actiune in pretentii impotriva paratei, actiune ce a format obiectul dosarului nr. xx11/91/2012 al Tribunalului Vrancea.
Petentul considera ca instanta arbitrala a solutionat in mod nelegal litigiul, fara ca intre parti sa existe o conventie arbitrala intrucat art. 21 alin. (2) din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti nr. 18/52 din 30 aprilie 2008 si, respectiv, art. 22 alin. 2 din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti nr. 15/45 din 30 aprilie 2010 nu pot fi calificate drept clauze compromisorii in sensul art. 549 C. proc. civ., deoarece prin aceste clauze nu a fost exclusa competenta instantelor judecatoresti de drept comun in solutionarea litigiilor ce ar putea aparea legat de contracte, ci a fost stabilita o competenta alternativa, ramanand la alegerea partii interesate daca se va adresa Comisiei de Arbitraj sau instantei judecatoresti.
Or, s-a aratat, in speta, Spitalul Judetean de Urgenta A. a optat pentru instanta judecatoreasca, inregistrand pe rolul Tribunalului Vrancea actiunea in pretentii ce a facut obiectul dosarului nr. xx11/91/2012, petentul considerand ca nu exista nici un argument legal care sa justifice scoaterea cauzei de pe rolul instantei de judecata si inaintarea acesteia spre solutionare Comisiei de Arbitraj.
Prin sentinta civila nr. 1649 din 26 mai 2014, Curtea de Apel Bucuresti si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Galati, retinand incidenta in cauza a dispozitiilor art. 365 alin. (1) vechiul C. proc. civ., potrivit cu care competenta in prima instanta de a solutiona actiunea in anularea hotararii arbitrale revine instantei judecatoresti imediat superioare celei prevazute la art. 342 (instanta care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta).
La Curtea de Apel Galati s-a solicitat si s-a atasat dosarul de arbitraj nr. 36/2012 al Comisiei Centrale de Arbitraj Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 107 din 3 decembrie 2014, Curtea de Apel Galati si-a declinat, la randul sau, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti, retinand, in esenta, ca hotararea arbitrala a carei anulare se solicita a fost pronuntata la data de 11 aprilie 2013 si ca actiunea in anulare a fost promovata de reclamanta la data de 20 martie 2014, imprejurari fata de care, in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, a constatat ca actiunea este supusa regulilor noi de procedura civila, fiind introdusa dupa data de 15 februarie 2013, data intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila, astfel ca, potrivit art. 610 C. proc. civ., competenta de solutionare a actiunii revine curtii de apel in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul, respectiv Curtea de Apel Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 1336 din 13 mai 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie, investita cu solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre cele doua instante, a stabilit ca, in cauza, competenta de solutionare a actiunii in anularea hotararii arbitrale revine Curtii de Apel Galati intrucat litigiul este supus regulilor vechiului Cod de procedura civila.
Curtea de Apel Galati, Sectia I civila, prin sentinta nr. 136/F din 1 octombrie 2015, a respins ca nefondata actiunea in anulare.
In fundamentarea acestei sentinte instanta a retinut ca din cuprinsul dispozitiilor art. 21 alin. 2 din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti nr. 18/52 din 30 aprilie 2008 si, respectiv, ale art. 22 alin. 2 din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicesti nr. 15/45 din 30 aprilie 2010, rezulta faptul ca partile contractante au inteles sa includa in conventiile incheiate o clauza compromisorie, respectiv o dispozitie contractuala prin care s-au obligat sa solutioneze pe cale arbitrala neintelegerile ce s-ar ivi intre acestea cu ocazia aducerii la indeplinire a contractelor.
Sub un alt aspect, Curtea a apreciat ca problema competentei de solutionare a litigiului dintre parti nici nu mai poate fi pusa in discutie la acest moment fata de sentinta civila nr. 790 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Vrancea care a admis exceptia de necompetenta invocata de parata Casa de Asigurari de Sanatate Vrancea si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Comisiei de Arbitraj.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul Spitalul Judetean de Urgenta A. care a solicitat admiterea recursului si casarea sau modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii in anulare impotriva hotararii arbitrale nr. 8 din 11 aprilie 2013 pronuntata de Comisia Centrala de Arbitraj in dosarul nr. 36/2012 si, pe cale de consecinta, anularea hotararii arbitrale atacate si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Tribunalului Vrancea.
Recurentul-reclamant si-a subsumat criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. cu referire la urmatoarele aspecte:
O prima critica vizeaza faptul ca instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat natura acestuia si a pronuntat o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 8 si pct. 9 vechiul C. proc. civ.).
Raportandu-se la art. 3433 C. proc. civ. si facand trimitere la jurisprudenta in materie recurentul precizeaza ca in conditiile unei competente alternative stabilite de parti, fata de imprejurarea ca spitalul a inteles sa se adreseze instantei de judecata, nu exista nici un argument care sa justifice scoaterea cauzei de pe rolul instantei de judecata statale si inaintarea acesteia spre solutionare Comisiei de Arbitraj.
Considera recurentul ca retinerea Curtii de Apel Galati potrivit careia ``existenta clauzei compromisorii este, asadar, de necontestata��`` nu este altceva decat o interpretare gresita a stipulatiilor contractuale in discutie (art. 21 alin. 2 si art. 22 alin. 2 din contractele amintite mai sus), prin care a fost schimbata natura juridica a acestor clauze contractuale, fiind socotite in mod gresit drept clauze compromisorii, cand de fapt ele sunt simple clauze contractuale de stabilire a unei competente alternative, si nu exclusive in favoarea Comisiei de Arbitraj.
O alta critica vizeaza faptul ca instanta de fond a apreciat in mod gresit, incalcand dispozitiile art. 3433 alin. (2) C. proc. civ., ca problema competentei de solutionare a litigiului dintre parti nici nu mai poate fi pusa in discutie la acest moment.
Precizeaza recurentul ca, potrivit textului legal invocat, Curtea de Arbitraj Bucuresti, inainte de a trece la judecata pe fond a cauzei, chiar daca spitalul nu a invocat exceptia necompetentei generale si materiale in fata tribunalului arbitral, si-a verificat din oficiu competenta generala si materiala si a decis ca este competenta sa judece litigiul.
Or, se arata, decizia Curtii de Arbitraj cu privire la aspectul competentei generale si materiale de judecata nu poate fi pusa in discutie, criticata si analizata altfel decat in cadrul actiunii in anularea hotararii arbitrale.
Considera recurentul ca neinvocarea de catre reclamant a exceptiei necompetentei generale si materiale a Curtii de Arbitraj si in fata instantei arbitrale nu reprezinta un impediment pentru ca ea sa fie invocata si analizata prin actiunea in anulare, exceptiile de procedura de ordine publica putand fi invocate in orice faza procesuala, chiar si direct in recurs, in conditiile art. 162 vechiul C. proc. civ.
Inalta Curte, examinand sentinta recurata din perspectiva criticilor formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arata.
Recurentul-reclamant si-a intemeiat actiunea in anulare pe dispozitiile art. 364 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Asadar, instanta a avut a analiza si a se pronunta asupra existentei ipotezei de anulare reglementata de art. 364 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conform careia tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante.
Pronuntandu-se strict in limitele judecatii configurate de temeiul juridic al actiunii in anulare, instanta a retinut ca argumentatia adusa in sustinere este improprie, aceasta vizand modul in care clauza compromisorie a fost interpretata si aplicata, reclamantul recunoscand implicit existenta clauzei compromisorii, rationamentul instantei de anulare fiind pertinent in sustinerea solutiei pronuntate.
Competenta tribunalului arbitral a fost transata in mod irevocabil de Tribunalul Vrancea - prima instanta sesizata cu solutionarea cauzei - care, prin sentinta nr. 790 din 18 octombrie 2012 a admis exceptia de necompetenta invocata de intimata-parata Casa de Asigurari de Sanatate Vrancea, hotararea nefiind supusa niciunei cai de atac conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., aceasta chestiune avand astfel autoritate de lucru judecat si nemaiputand forma obiect de analiza in recurs, indiferent de modul in care poate fi invocata.
Acest aspect a fost evidentiat in mod judicios de instanta de anulare ca argument suplimentar in considerarea solutiei pronuntate.
In consolidarea rationamentului care sustine solutia de respingere a recursului reclamantei este de mentionat si un alt aspect, referitor la interpretarea actului juridic dedus judecatii.
In sustinerea motivului reglementat de art. 364 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reclamanta a invocat faptul ca o clauza compromisorie cuprinzand dispozitii alternative privitoare la competenta este nula.
Aceasta teza nu poate fi insa acceptata intrucat, desi are un evident caracter deficitar, o clauza compromisorie alternativa nu este nula, ea urmand a fi interpretata conform regulilor generale de interpretare a contractelor consacrate de art. 977, art. 978 C. civ.
Or, sub acest aspect, nu este lipsita de relevanta nici atitudinea recurentului pe intreg parcursul procesual al cauzei, acesta neformuland aparari fata de exceptia de necompetenta a Tribunalului Vrancea in dosarul nr. xx11/91/2012 invocata de parata Casa de Asigurari de Sanatate Vrancea si neinvocand exceptia de necompetenta a tribunalului arbitral, in fata Comisiei de Arbitraj, imprejurare ce echivaleaza cu o achiesare la solutionarea prin arbitraj a litigiului dintre parti.
In considerarea celor ce preced, Inalta Curte, constatand ca decizia recurata nu este susceptibila de a fi cenzurata din perspectiva criticilor formulate, in temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu poate prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate de C.C.M. incheiate la nivel de ramura sau grup de unitati Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a C.M.A.S., Decizia civila nr. 163/2017, in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2017
Remediile clasice vs. remediile actuale pentru iesirea din contractele paguboase Sursa: EuroAvocatura.ro