1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de I.H.C. in Dosarul nr. XXXX/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017, precum si de T.O. si E.P. in Dosarul nr. YYYY/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. YYYYD/2017.2. Dezbaterile au avut loc in sedinta din 28 februarie 2019, in prezenta autorului exceptiei E.P. si cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, precum si a reprezentantilor conventionali ai autorilor exceptiei E.P. si I.H.C., si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ocazie cu care Curtea, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzelor, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amanat pronuntarea pentru data de 14 martie 2019. Ulterior, constatand ca nu sunt prezenti toti judecatorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si in temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 si al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 9 aprilie 2019, cand a fost pronuntata prezenta decizie . C U R T E A, avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:3. Prin Incheierea nr. 220/RC din 29 mai 2017, pronuntata in Dosarul nr. 1.256/1/2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de I.H.X in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect admisibilitatea in principiu a unei cereri de recurs in casatie formulata impotriva unei decizii pronuntate la data de 23 septembrie 2016 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, prin care au fost solutionate apelurile declarate impotriva unei sentinte penale pronuntate la data de 15 decembrie 2015 de catre Curtea de Apel Cluj - Sectia penala si de minori.4. Prin Incheierea nr. 135/RC din 4 iulie 2017, pronuntata in Dosarul nr. 1.706/1/2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de T.O. si E.P. in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect admisibilitatea in principiu a unor cereri de recurs in casatie formulate impotriva unei decizii pronuntate la data de 29 februarie 2016 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori, prin care au fost solutionate apelurile declarate impotriva unei sentinte penale pronuntate la data de 31 martie 2014 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece creeaza situatii diferite, arbitrare, discriminatorii privind recursurile in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, intre subiectii carora le-au fost comunicate hotararile din apel si au avut posibilitatea de a promova aceasta cale extraordinara de atac anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si cei aflati in ipoteza art. III lit. b) din ordonanta care au acest drept restrans din cauza intarzierii redactarii si comunicarii hotararii din apel, intrucat aceasta cale extraordinara de atac poate fi exercitata incepand cu data de 24 octombrie 2016.6. Desi art. 129 din Constitutie asigura folosirea cailor de atac "in conditiile legii", aceasta dispozitie constitutionala nu are semnificatia ca "legea" ar putea inlatura ori restrange exercitiul altor drepturi sau libertati expres consacrate de Constitutie, ca ar putea sa aduca atingere substantei dreptului de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Tocmai de aceea, legiuitorul, pe langa obligatia de a oferi oricarei persoane posibilitatea efectiva de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, trebuie sa imprime acestei posibilitati un caracter echitabil care sa confere plenitudine de exercitiu, iar aceasta se poate realiza numai prin crearea unei proceduri care sa respecte cerintele de echitate instituite de art. 21 alin. (3) din Constitutie . (Decizia Curtii Constitutionale nr. 24 din 20 ianuarie 2016).7. De asemenea, exista si o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, din moment ce nu se asigura egalitatea juridica in utilizarea cailor de atac. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Asadar, nu se justifica in mod rezonabil si rational diferenta de tratament in exercitarea caii de atac a unui recurs in casatie impotriva deciziilor pronuntate in apel de Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel cum a fost reglementata prin art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016. Prin urmare, se creeaza situatii diferite, arbitrare, discriminatorii privind recursurile in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, intre subiectii carora le-au fost comunicate hotararile din apel si au avut posibilitatea de a promova aceasta cale extraordinara de atac anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si cei aflati in ipoteza art. III lit. b) din ordonanta care au acest drept restrans din cauza intarzierii redactarii si comunicarii hotararii din apel, intrucat aceasta cale extraordinara de atac poate fi exercitata incepand cu data de 24 octombrie 2016.8. Din analiza textului criticat rezulta ca dreptul de a introduce recurs in casatie se naste numai dupa data de 24 octombrie 2016, pentru deciziile pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, si nu dupa ce decizia in integralitate a fost comunicata procurorului, partilor si persoanei vatamate si administratiei locului de detinere, conform prevederilor art. 435 din Codul de procedura penala.9. In cazul in care recursul persoanei interesate ar fi fost declarat inainte de comunicarea deciziei instantei de apel, astfel incat dosarul pentru solutionarea acestuia sa se fi aflat deja pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 31 octombrie 2016, cand a intrat in vigoare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, acesta ar fi fost respins ca inadmisibil, intrucat decizia atacata nu fusese nici redactata, nici comunicata.10. Prin urmare, instituirea unor reguli speciale in ceea ce priveste dreptul cetatenilor la promovarea recursului in casatie dupa data pronuntarii si nu dupa data comunicarii deciziei din apel, care reprezinta regula legala general valabila, incalca prevederile constitutionale invocate.11. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate se circumscriu normelor de procedura care sunt guvernate de principiul activitatii legii si care implica faptul ca legea procesual penala este de imediata aplicare. Orice lege se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile, iar in speta dedusa judecatii Decizia penala nr. 360/A a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala a fost pronuntata la data de 23 septembrie 2016, deci inainte de data de 24 octombrie 2016, cand s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016 a Curtii Constitutionale. Prin urmare, pana la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala se bucurau de prezumtia de constitutionalitate, iar modificarile stabilite prin dispozitiile ulterioare, respectiv art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, asigura o egalitate in fata legii, stabilind reguli egale in interiorul limitelor pe care le fixeaza.12. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate se circumscriu normelor de procedura care sunt guvernate de principiul activitatii legii si care implica faptul ca legea procesual penala este de imediata aplicare. Orice lege se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile, iar in speta dedusa judecatii Decizia penala nr. 66 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori a fost pronuntata la data de 29 februarie 2016, deci inainte de data de 24 octombrie 2016, cand s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016 a Curtii Constitutionale. Prin urmare, pana la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala se bucurau de prezumtia de constitutionalitate, iar modificarile stabilite prin dispozitiile ulterioare, respectiv art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, asigura o egalitate in fata legii, stabilind reguli egale in interiorul limitelor pe care le fixeaza, nefacand altceva decat sa puna pe un fagas corect norma de drept procesual cu textele Legii fundamentale.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.14. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, in cauza sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele avute in vedere de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, paragrafele 19-24, precum si in Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012.15. Totodata, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale potrivit careia accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate gradele de jurisdictie. Acest drept poate fi supus unor conditionari de fond si forma, iar existenta uneia ori a mai multor cai de atac nu este impusa, pentru toate cazurile, nici de Constitutie si nici de vreun tratat international la care Romania este parte .16. Guvernul mai face trimitere si la Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragrafele 33 si 34, potrivit careia, o decizie de constatare a neconstitutionalitatii unei prevederi legale trebuie sa profite, in formularea caii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justitiabili care a invocat exceptia de neconstitutionalitate in cauze solutionate definitiv pana la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a deciziei prin care se constata neconstitutionalitatea, precum si autorilor aceleiasi exceptii, invocate anterior publicarii deciziei Curtii, in alte cauze, solutionate definitiv, acest lucru impunandu-se din nevoia de ordine si stabilitate juridica.17. Intrucat principiul autoritatii de lucru judecat este de o importanta fundamentala atat in ordinea juridica nationala, cat si in ordinea juridica comunitara, precum si la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea retine ca atingerea adusa acestuia prin legislatia nationala trebuie sa fie limitata, fiind necesar ca acestui principiu sa i se aduca derogare doar daca o impun motive substantiale si imperioase.18. Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, prevederile legale criticate se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, neaducandu-se, astfel, atingere principiului constitutional care consacra ca nimeni nu este mai presus de lege.19. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice nu presupune uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. Inegalitatea care rezulta din diferenta de situatii poate justifica reguli distincte, in functie de scopul legii. Or, in cazul de fata, prevederile de lege criticate se aplica tuturor destinatarilor normei criticate, fara privilegii si fara discriminari (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015). In cauza de fata, nu ne aflam in prezenta unor situatii identice, care sa oblige la acelasi tratament juridic.20. Totodata, nu este incalcat nici principiul accesului liber la justitie, respectiv dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Accesul liber la justitie nu este incalcat atat timp cat partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a exercita calea extraordinara de atac a recursului in casatie in conditiile legii.21. De asemenea, domeniul de aplicare a legii procesual penale este guvernat de principiul activitatii acesteia, care presupune ca legea procesual penala este de imediata aplicare. Astfel, orice lege se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, care are efecte si asupra raporturilor juridice penale sau contraventionale nascute anterior intrarii sale in vigoare (Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013).22. In plus, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a tuturor celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si in modalitatile instituite de lege, nicio lege neputand exclude de la exercitiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.23. Referitor la pretinsa incalcare a art. 53 din Constitutie, se arata ca prevederile legale criticate nu consacra un caz de restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale in sensul statuat de legiuitorul constituant, situatie in care ar fi obligatorie respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiasi articol . Restrangerea exercitiului unor drepturi, pentru a fi caracterizata ca atare, trebuie sa decurga nemijlocit din lege, sa aiba caracter temporar, sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si sa fie instituita doar pentru perioada in care actioneaza cauzele ce au determinat-o.24. De asemenea, prin dispozitiile legale criticate nu se aduce atingere principiului constitutional potrivit caruia, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie si nici celui referitor la infaptuirea justitiei.25. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. C U R T E A, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile scrise depuse, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:26. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.27. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016, care au urmatorul cuprins:"Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privind recursul in casatie exercitat impotriva deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, se aplica:a) in cazul recursurilor in casatie aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta;b) in cazul recursurilor in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 434 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016."28. Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 16 referitor la Egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justitie, art. 53 referitor la Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 124 alin. (1) si (2) referitor la principiul egalitatii si nediscriminarii in infaptuirea justitiei, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.29. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 a fost adoptata in scopul punerii de acord a prevederilor art. 434 alin. (1) teza I din Codul de procedura penala cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016. Prin aceasta decizie, instanta de contencios constitutional a sanctionat solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 434 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala care excludeau atacarea cu recurs in casatie a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel.30. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate sunt norme de procedura, de imediata aplicare, si se refera la aplicabilitatea prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, atat in ceea ce priveste recursurile in casatie aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, cat si in ceea ce priveste recursurile in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate incepand cu 24 octombrie 2016, cand a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 434 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala. Cu alte cuvinte, sunt exceptate de la aplicarea prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala si deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, pronuntate anterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 (deci anterior datei de 24 octombrie 2016) si pentru care, la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si procurorul se aflau in termenul de declarare a recursului in casatie.31. Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii contravin prevederilor constitutionale invocate, deoarece creeaza situatii diferite, arbitrare, discriminatorii privind recursurile in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, intre subiectii carora le-au fost comunicate hotararile din apel si au avut posibilitatea de a promova aceasta cale extraordinara de atac anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si cei aflati in ipoteza art. III lit. b) din ordonanta care au acest drept restrans din cauza intarzierii redactarii si comunicarii hotararii din apel, intrucat aceasta cale extraordinara de atac poate fi exercitata impotriva deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv data de 24 octombrie 2016.32. Examinand criticile formulate, Curtea constata ca, in ambele cauze in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, respectiv Decizia nr. 360A din 23 septembrie 2016 si Decizia nr. 66 din 29 februarie 2016, au fost pronuntate anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv 24 octombrie 2016, si comunicate atat ulterior publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, cat si ulterior publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016.33. Prin urmare, in ambele cauze, prevederile art. III lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, referitoare la cazul recursurilor in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, nu au legatura cu solutionarea cauzei.34. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia".35. Examinand incidenta, din aceasta perspectiva, a existentei legaturii dispozitiilor legale criticate cu solutionarea cauzei, Curtea arata ca aceasta presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: aplicabilitatea textului contestat in cauza dedusa judecatii si necesitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in scopul restabilirii starii de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, conditia relevantei exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv a incidentei textului de lege criticat in solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti, nu trebuie analizata in abstracto, ci trebuie verificat in primul rand interesul procesual al invocarii exceptiei de neconstitutionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatari a neconstitutionalitatii textului de lege criticat (a se vedea si Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).36. Referitor la dispozitiile art. III lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, Curtea constata ca lipseste conditia incidentei lor in solutionarea cauzelor aflate pe rolul instantei judecatoresti, prin prisma efectelor unei eventuale constatari a neconstitutionalitatii lor. Ca urmare, eventuala admitere a exceptiei de neconstitutionalitate nu produce niciun efect in cauzele mai sus aratate, intrucat ambele decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, respectiv Decizia nr. 360A din 23 septembrie 2016 si Decizia nr. 66 din 29 februarie 2016, au fost pronuntate anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, neintrand in sfera deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii deciziei Curtii Constitutionale mentionate.37. Totodata, Curtea a subliniat in jurisprudenta sa ca o eventuala constatare a "neconstitutionalitatii unui text de lege ca urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate trebuie sa profite autorilor acesteia si nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstitutionalitatea unei dispozitii legale nu are numai o functie de preventie, ci si una de reparatie, intrucat ea vizeaza in primul rand situatia concreta a cetateanului lezat in drepturile sale prin norma criticata" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai retinut, intr-o alta cauza, ca "autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu are un interes real, personal, in promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a exceptiei nu ar schimba cu nimic situatia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane" (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014).38. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, si in prezenta cauza, unde eventuala admitere a exceptiei de neconstitutionalitate nu ar avea nicio inraurire asupra cauzei in care a fost ridicata, neproducand nicio consecinta, cata vreme autorii exceptiei au fost condamnati prin decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, anterior si nu dupa publicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016. In aceasta situatie particulara, data de specificul cauzelor in care prezenta exceptie de neconstitutionalitate a fost ridicata, examinarea constitutionalitatii normelor criticate prevazute de art. III lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 ar transforma, in mod nepermis, controlul pe calea exceptiei de neconstitutionalitate intr-un control abstract.39. Asa fiind, Curtea urmeaza sa dispuna respingerea, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016.40. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, Curtea constata ca acestea reglementeaza cu privire la cauzele de recurs in casatie care erau pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 31 octombrie 2016 (data publicarii si, respectiv, a intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016) si care, in mod evident, priveau decizii pronuntate inainte de data de 24 octombrie 2016, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, intrucat, per a contrario, ar fi intrat sub incidenta dispozitiilor art. III lit. b) din aceeasi ordonanta care reglementeaza cu privire la deciziile pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540/2016. Aceste dispozitii sunt criticate, in principal, din perspectiva crearii unei discriminari intre titularii care pot formula cerere de recurs in casatie impotriva deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, anterior datei de 24 octombrie 2016, in functie de momentul comunicarii respectivelor decizii. Astfel, in raport cu data comunicarii deciziei din apel a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt posibile urmatoarele ipoteze: a) decizii pronuntate si comunicate inainte de 24 octombrie 2016, data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 si in care s-a exercitat recursul in casatie, dar care nu a fost solutionat pana la momentul publicarii deciziei instantei de contencios constitutional (chiar daca la acel moment recursul in casatie era inadmisibil), cauza aflandu-se pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie; b) decizii pronuntate inainte de 24 octombrie 2016, data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, in care persoana interesata ori procurorul nu au uzat inca de calea de atac a recursului in casatie, dar care, in momentul intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, se aflau in termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei pentru exercitarea caii extraordinare de atac; c) decizii pronuntate inainte de publicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, dar comunicate dupa data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, cum este cazul in prezenta speta.41. Prin urmare, desi procurorul si persoanele interesate vizate de toate aceste decizii pronuntate inainte de 24 octombrie 2016 se afla in aceeasi situatie juridica, numai prima categorie mentionata la lit. a) poate intra sub incidenta dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta Guvernului nr. 70/2016, pe cand celelalte doua categorii sunt exceptate.42. Aceste din urma doua categorii au ca numitor comun imprejurarea ca termenul de 30 de zile de declarare a caii de atac a recursului in casatie se epuizeaza dupa data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, adica dupa data de 31 octombrie 2016. Cu toate acestea, desi formal se afla in termenul de declarare a caii extraordinare de atac, inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si procurorul, din motive independente de vointa lor sunt exceptati de la aplicarea noilor norme referitoare la recursul in casatie prevazute la art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, deoarece decizia din apel, pronuntata anterior datei de 24 octombrie 2016, a fost comunicata ulterior acestei date . Prin urmare, daca respectiva decizie ar fi fost redactata si comunicata anterior datei de 24 octombrie 2016, justitiabilul interesat ar fi putut formula cerere de recurs in casatie, iar cauza s-ar fi putut afla pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, intrand sub incidenta art. III lit. a) din ordonanta de urgenta contestata.43. Raportat la specificul cauzei de fata, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca legiuitorul dispune de o marja larga de apreciere in domeniul admisibilitatii, al procedurii de judecata sau al configurarii cailor extraordinare de atac. In schimb, Curtea si-a manifestat tendinta de a stabili si dezvolta exigente constitutionale sporite in sensul asigurarii unei protectii efective a drepturilor si libertatilor fundamentale, integrate continutului normativ al art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) sau art. 129 din Constitutie, dupa caz, prin raportare la caile extraordinare de atac (a se vedea Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, paragraful 20). In acest sens sunt, cu titlu exemplificativ: referitor la contestatia in anulare, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, sau Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016; referitor la revizuire, Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017; referitor la recurs, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, sau Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016. Prin aceste decizii, Curtea a acordat o protectie efectiva drepturilor si libertatilor fundamentale, in ceea ce priveste contestatia in anulare, revizuirea si recursul, cai extraordinare de atac, prin sporirea garantiilor procesuale ale accesului liber la justitie si ale dreptului la un proces echitabil. In acest sens, Curtea a decis, de exemplu, ca admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare si a revizuirii trebuie sa se examineze de catre instanta cu citarea partilor, ca judecata pe fond a recursului se face cu respectarea garantiilor de contradictorialitate si oralitate ce caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat pentru exercitarea recursului contravine accesului liber la justitie sau ca excluderea posibilitatii de a ataca cu recurs in casatie deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, este neconstitutionala.44. Asa fiind, Curtea constata ca sustinerile autorilor sunt intemeiate, dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 aducand atingere principiilor consacrate de art. 16 si art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie privind egalitatea in drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Astfel, faptul ca dispozitiile legale criticate exclud posibilitatea atacarii cu recurs in casatie a deciziilor Inaltei Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016, decizii prin care s-a solutionat fondul cauzelor, dar pentru care termenul de declarare a caii extraordinare de atac a recursului in casatie nu era expirat, este de natura sa infranga egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea dreptului fundamental de acces liber la justitie, in componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil.45. Analizand rolul caii extraordinare de atac in configuratia noilor reglementari procesual penale, Curtea Constitutionala a statuat prin insasi Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragrafele 16 si 17, ca, in reglementarea anterioara, incepand cu Codul de procedura penala din 1936, recursul a constituit o cale de atac ordinara, si nu extraordinara, determinand verificarea legalitatii si temeiniciei hotararii atacate, pentru o serie de motive expres prevazute de lege. In noua reglementare insa recursul in casatie a devenit o cale extraordinara de atac, de anulare, data in competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Noul Cod de procedura penala a revenit la sistemul clasic al dublului grad de jurisdictie, constand in fond si apel, astfel ca in recurs nu se rejudeca litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciaza daca hotararea data corespunde sau nu legii. Recursul in casatie reprezinta, asadar, un mijloc de a repara ilegalitatile si nu are drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sanctionarea hotararilor necorespunzatoare, cu scopul de a asigura respectarea legii, recursul avand si un rol subsidiar in uniformizarea jurisprudentei. Intrucat recursul in casatie nu are ca finalitate remedierea unei gresite aprecieri a faptelor si a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevarului printr-o urmarire penala incompleta sau o cercetare judecatoreasca nesatisfacatoare, instanta de casare nu judeca procesul propriu-zis, ci judeca exclusiv daca hotararea atacata este corespunzatoare din punctul de vedere al dreptului, adica daca aceasta este conforma cu regulile de drept aplicabile. Spre deosebire de contestatia in anulare, care vizeaza indreptarea erorilor de procedura, sau de revizuire, cale de atac care urmareste indreptarea erorilor de judecata, recursul in casatie are ca scop verificarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.46. De asemenea, cata vreme obiectul recursului in casatie priveste hotarari penale definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei (indiferent ca sunt pronuntate de catre curtile de apel sau de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie), prin uzul sau se asigura verificarea legalitatii unor astfel de hotarari - prin raportare la cazurile de casare expres si limitativ prevazute de lege - ca garantie a respectarii principiului legalitatii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie . Scopul recursului in casatie fiind acela de a indrepta erorile de drept comise la judecarea apelului, Curtea constata ca excluderea caii extraordinare de atac a recursului in casatie formulat impotriva deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, decizii prin care s-a solutionat fondul cauzelor, care au fost pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016, dar pentru care nu era epuizat termenul de declarare a recursului in casatie astfel consacrat de art. 435 din Codul de procedura penala, creeaza discriminare atat pentru inculpat, cat si pentru celelalte parti - partea civila si partea responsabila civilmente - fata de partile din cauzele penale pentru care s-au pronuntat acelasi tip de decizii si tot anterior datei de 24 octombrie 2016, dar care se afla pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie [practic acestea nu puteau fi decat acele recursuri in casatie inadmisibile din perspectiva art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala in redactarea anterioara Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si care au fost comunicate anterior datei de 24 octombrie 2016]. Astfel, desi se gasesc in situatii similare, partile beneficiaza de un tratament juridic diferit in functie de momentul comunicarii deciziei de catre instanta de apel, ignorandu-se imprejurarea ca, din ratiuni straine de conduita lor procesuala, persoanele interesate se afla in termenul de declarare a recursului in casatie la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, fapt care contravine prevederilor art. 16 din Constitutie, in conditiile in care tratamentul discriminatoriu nu-si gaseste nicio justificare obiectiva si rezonabila.47. Sub aspectul asigurarii egalitatii cetatenilor in exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, Curtea a statuat in jurisprudenta sa ca, in instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii. Prin urmare, instituirea unor reguli speciale in ceea ce priveste caile de atac nu este contrara acestui principiu atat timp cat ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. El nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).48. Totodata, Curtea a statuat ca art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, si Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, din perspectiva interesului de a cere si obtine indreptarea erorilor de drept comise la solutionarea apelului pronuntat anterior datei de 24 octombrie 2016 si pentru care nu a fost epuizat termenul de declarare a recursului in casatie, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente dintr-o cauza solutionata in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie se afla, sub aspectul recunoasterii accesului liber la justitie, in componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil, intr-o situatie similara cu partile din procesele penale pentru care decizia din apel a fost pronuntata tot anterior datei de 24 octombrie 2016, dar care a fost motivata si comunicata inainte de aceasta data . Asa fiind, tratamentul juridic diferentiat care rezulta din dispozitiile legale criticate este nejustificat si conduce la o discriminare . Mai mult, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului in casatie, acesta trebuie sa asigure egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea sa, chiar daca este una extraordinara. Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea caii de atac, reglementand anumite situatii in care nu se poate formula recurs, insa acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice in mod obiectiv si rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie . In consecinta, legiuitorul nu are indreptatirea constitutionala de a bloca, numai in functie de data comunicarii hotararii, accesul la calea de atac a recursului in casatie, fara a se tine seama de imprejurarea ca termenul de declarare a caii extraordinare de atac nu era depasit, deoarece pune ab initio persoanele vizate intr-o situatie diferita, fara a avea o justificare obiectiva si rezonabila.49. Asa cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa, accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. Este adevarat ca, desi regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti sunt de competenta exclusiva a legiuitorului, asa cum rezulta din prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie - potrivit caruia "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege" - si din cele ale art. 129 din Legea fundamentala, in conformitate cu care "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", principiul accesului liber la justitie presupune posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege, insa cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nicio lege nu poate ingradi accesul la justitie, ceea ce semnifica faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994).50. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca, desi prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, legiuitorul delegat a urmarit ca transpuna in legislatie Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, a omis situatia justitiabililor care, desi se aflau in termenul de exercitare a caii extraordinare de atac la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a deciziei mai sus mentionate, erau exclusi de la dreptul de a formula recurs in casatie.51. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, care exclud de la controlul judecatoresc, prin intermediul caii extraordinare de atac a recursului in casatie, deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, care au fost pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016 si pentru care nu a fost epuizat termenul prevazut de art. 435 din Codul de procedura penala, incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. In cazul in care legea - norma de procedura penala si/sau norma de drept penal substantial - este incalcata, trebuie sa se asigure atat procurorului, cat si partii interesate posibilitatea de a cere si obtine restabilirea legalitatii prin casarea hotararii nelegale. Or, dispozitiile de lege criticate nu asigura existenta remediului pentru cazul incalcarii legii si creeaza un vid de reglementare in ceea ce priveste desfiintarea deciziilor nelegale ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel - pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016 si pentru care nu a fost epuizat termenul prevazut de art. 435 din Codul de procedura penala -, lipsind, pe de o parte, procurorul de parghiile necesare exercitarii rolului sau specific in cadrul procesului penal, iar, pe de alta parte, partile de posibilitatea apararii drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime.52. De altfel, prin sanctionarea acestei solutii legislative se materializeaza regula aplicarii imediate a legii noi care guverneaza aplicarea in timp a normelor de procedura si care priveste cauzele penale aflate la data de 24 octombrie 2016 - data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, - in termenul de declarare a recursului in casatie, cu atat mai mult cu cat imprejurarea ca un justitiabil se afla inca in termenul de exercitare a cailor de atac extraordinare corespunzatoare are valentele/efectele unei situatii pendinte (a se vedea Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, paragraful 198). In plus, Curtea mai constata ca, tocmai ca urmare a efectelor deciziilor sale, chiar si in absenta adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente si procurorul care se aflau in termenul de exercitare a caii extraordinare de atac la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei nr. 540 din 12 iulie 2016, aveau dreptul de a ataca cu recurs in casatie deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel.53. In sfarsit, in ceea ce priveste efectele prezentei decizii, Curtea constata ca aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, se aplica de la data publicarii sale atat situatiilor pendinte, respectiv in cauzele de recurs in casatie aflate in curs de judecata, adica celor de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, si celor in care justitiabilii sunt inca in termenul de exercitare a caii de atac extraordinare corespunzatoare, cat si situatiilor viitoare, precum si in toate cauzele in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate avand acelasi obiect pana la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a prezentei decizii (a se vedea Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragrafele 22 si 26).54. Prin urmare, Curtea constata ca legiuitorul nu a fost consecvent scopului si ratiunii de reglementare avute in vedere pentru realizarea acestei proceduri de judecata, ignorand situatia hotararilor susceptibile a face obiectul recursurilor in casatie in urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 si pentru care nu a fost epuizat termenul prevazut de art. 435 din Codul de procedura penala.55. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate pentru exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si cu unanimitate de voturi in privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. b) din aceeasi ordonanta de urgenta,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii D E C I D E:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de I.H.C in Dosarul nr. XXXX/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si de T.O. si E.P. in Dosarul nr. YYYY/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara care exclude atacarea cu recurs in casatie a deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 si pentru care nu a fost epuizat termenul prevazut de art. 435 din Codul de procedura penala, este neconstitutionala.2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare ale acelorasi instante.Definitiva si general obligatorie.Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.Pronuntata in sedinta din data de 9 aprilie 2019.
*OPINIE SEPARATA
In dezacord cu solutia pronuntata cu majoritate de voturi de Curtea Constitutionala la pct. 1 din dispozitivul deciziei formulam prezenta opinie separata, considerand caexceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 se impunea a fi admisa, constatata neconstitutionalitatea acestor dispozitii legale, si nu extinse aceste prevederi neconstitutionale si cu privire la deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv anterior datei de 24 octombrie 2016, intrucat s-au dat practic efecte retroactive deciziei instantei de contencios constitutional, in sensul ca hotararile definitive pronuntate de instanta suprema pana la data de 24 octombrie 2016, asadar, in cauze deja finalizate anterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, ar urma sa fie supuse unei noi cai extraordinare de atac, respectiv recursul in casatie, inexistenta la data pronuntarii hotararilor.1. Exceptia a fost ridicata de I.H.C. in Dosarul nr. 1.256/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, avand ca obiect admisibilitatea in principiu a unei cereri de recurs in casatie formulata impotriva unei decizii pronuntate la data de 23 septembrie 2016 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala (prin aceasta din urma decizie solutionandu-se apelurile declarate impotriva unei sentinte penale pronuntate la data de 15 decembrie 2015 de catre Curtea de Apel Cluj - Sectia penala si de minori) si de T.O. si E.P. in Dosarul nr. 1.706/1/2017 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori, avand ca obiect admisibilitatea in principiu a unor cereri de recurs in casatie formulate impotriva unei decizii pronuntate la data de 29 februarie 2016 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori (prin aceasta din urma decizie solutionandu-se apelurile declarate impotriva unei sentinte penale pronuntate la data de 31 martie 2014 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie).2. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016, care au urmatorul continut:"Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privind recursul in casatie exercitat impotriva deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, se aplica:a) in cazul recursurilor in casatie aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta;b) in cazul recursurilor in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 434 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016."3. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii au sustinut ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea in drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justitie, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si art. 124 alin. (1) si (2) referitor la principiul egalitatii si nediscriminarii in infaptuirea justitiei, deoarece creeaza situatii diferite, arbitrare, discriminatorii privind recursurile in casatie exercitate impotriva deciziilor pronuntate in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, intre subiectii carora le-au fost comunicate hotararile din apel si au avut posibilitatea de a promova aceasta cale extraordinara de atac anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 si cei aflati in ipoteza art. III lit. b) din ordonanta care au acest drept restrans determinat de intarzierea redactarii si comunicarii hotararii din apel, intrucat aceasta cale extraordinara de atac poate fi exercitata impotriva deciziilor pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv incepand cu data de 24 octombrie 2016.4. In solutia adoptata cu majoritate de voturi la pct. 1 din dispozitivul deciziei s-a sustinut ca solutia legislativa cuprinsa in art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 care exclude atacarea cu recurs in casatie a deciziilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, pronuntate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540/2016, si pentru care nu a fost epuizat termenul prevazut de art. 435 din Codul de procedura penala este neconstitutionala.5. Consideram ca, dimpotriva, prevederile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 conform carora dispozitiile prezentei ordonante de urgenta privind recursul in casatie exercitat impotriva deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, se aplica in cazul recursurilor in casatie aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta sunt neconstitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate astfel formulata s-ar fi impus a fi admisa, pentru urmatoarele argumente:6. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridicata in Dosarul nr. 1.747/1/2015 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si s-a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 434 alin. (1) teza I din Codul de procedura penala, care exclude atacarea cu recurs in casatie a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, este neconstitutionala.7. Ulterior pronuntarii acestei decizii a fost adoptata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016, prin care s-a urmarit punerea in aplicare a deciziei Curtii Constitutionale mentionate mai sus, ordonanta ale carei dispozitii au fost contestate, sub aspectul constitutionalitatii, in prezenta cauza.8. Examinand dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, constatam ca acestea reglementeaza cu privire la cauzele de recurs in casatie care erau pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 31 octombrie 2016 (data publicarii si, respectiv, a intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016) si care, in mod evident, priveau hotarari judecatoresti pronuntate inainte de data de 24 octombrie 2016, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540/2016, intrucat, per a contrario, ar fi intrat sub incidenta dispozitiilor art. III lit. b) din aceeasi ordonanta care reglementeaza cu privire la deciziile pronuntate incepand cu data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540/2016.9. Criticile de neconstitutionalitate aduse art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 sunt intemeiate atat in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie privind principiul securitatii raporturilor juridice, cat si in raport cu dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie cu privire la principiul neretroactivitatii legii, posibilitatea formularii caii de atac a recursului in casatie impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si care au ramas definitive anterior intrarii in vigoare a Ordonantei nr. 70/2016 fiind neconstitutionala pentru urmatoarele argumente:10. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca "legile de procedura [s.n. dispozitiile legale criticate in prezenta cauza sunt norme de procedura, guvernate de principiul activitatii legii si care se refera la aplicabilitatea prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016] sunt, in principiu, de imediata aplicare. Referitor insa la hotararea judecatoreasca, de peste un secol, constant s-a decis in doctrina si jurisprudenta ca ea este supusa conditiilor de fond si de forma stabilite de legea sub imperiul careia a fost pronuntata, fara ca legea noua sa aiba vreo inraurire asupra ei, deoarece ea este socotita, fata de partile care au participat in proces, ca are valoarea unui contract incheiat in momentul pronuntarii ei. Asa fiind, si dreptul relativ la exercitarea cailor de atac ramane fixat de legea in vigoare in momentul pronuntarii hotararii, deoarece admisibilitatea unei cai de atac constituie o calitate inerenta a hotararii si in aceste conditii nicio cale de atac noua nu poate rezulta dintr-o lege posterioara, dupa cum nicio cale de atac existenta contra unei hotarari nu poate fi desfiintata fara retroactivitate de catre o lege posterioara" (Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994).11. De asemenea, principiul neretroactivitatii legii este o componenta a principiului securitatii juridice [prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie], reglementat expres si separat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie, ceea ce inseamna ca legiuitorul constituant i-a acordat o atentie si o importanta speciala in cadrul principiului general al securitatii juridice. Potrivit acestui principiu, o hotarare judecatoreasca ce se bucura de autoritate de lucru judecat nu mai poate fi desfiintata decat prin caile extraordinare de atac pentru motive expres si limitativ enumerate (in prezent, contestatia in anulare, recursul in casatie, revizuirea si redeschiderea procesului penal in cazul judecarii in lipsa persoanei condamnate).12. Modul in care dispozitiile noului Cod de procedura penala au intrat in vigoare a fost reglementat de Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale. Referitor la aceste dispozitii, Curtea a retinut, de exemplu, prin Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, ca o norma juridica actioneaza in timp din momentul intrarii ei in vigoare si pana in momentul iesirii sale din vigoare si se bucura de prezumtia de constitutionalitate. Curtea a statuat ca orice lege se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, care are efecte si asupra raporturilor juridice penale sau contraventionale nascute anterior intrarii sale in vigoare. In ceea ce priveste domeniul de aplicare al legii procesual penale, Curtea a retinut ca a fost consacrat principiul activitatii acesteia, care presupune ca aceasta este de imediata aplicare, vizand si cauzele in curs de urmarire penala sau judecata . Plecand de la aceste premise, Curtea a constatat ca prin dispozitiile de lege tranzitorii, legiuitorul a prevazut aplicarea acestei noi viziuni si asupra proceselor incepute inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, aflate in faza judecatii in prima instanta sau in apel. In aceasta imprejurare, Curtea a observat ca stabilirea competentei instantelor judecatoresti si instituirea regulilor de desfasurare a procesului, deci si reglementarea cailor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a retinut ca acesta este sensul art. 129 din Constitutie, text care face referire la "conditiile legii" atunci cand reglementeaza exercitarea cailor de atac, ca de altfel si al art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste ca acestea "sunt prevazute numai prin lege" (a se vedea in acest sens Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 1026-1028).13. Cu referire la calea de atac a recursului in casatie, in materie penala, constatam ca aceasta este o cale extraordinara de atac prin care se urmareste sa se supuna Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea, in conditiile legii, a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile (a se vedea art. 433 din Codul de procedura penala). In acest sens, Curtea a constatat ca, asa cum reiese si din expunerea de motive a Legii nr. 255/2013, prin reducerea numarului cazurilor de recurs in casatie, prevazute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedura penala, legiuitorul a urmarit, pe de o parte, degrevarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar, pe de alta parte, asigurarea specificului acestei cai extraordinare de atac. In realizarea acestui scop au fost mentinute, ca motive ale recursului in casatie, doar acelea care vizeaza indreptarea erorilor de drept, fiind eliminate din sfera acestei institutii si din competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie cazurile care vizau aspecte procedurale si care au fost transformate in motive ale contestatiei in anulare, potrivit naturii acestei cai de atac (a se vedea Decizia nr. 490 din 30 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016, paragraful 23). Interesul legat de stabilitatea hotararilor judecatoresti definitive, precum si a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instantelor prin hotararile respective a impus ca legea sa stabileasca riguros si limitativ cazurile pentru care se poate exercita aceasta cale de atac.14. Desigur, nimic nu impiedica legiuitorul sa augmenteze/elimine unele motive in temeiul carora se poate promova o cale de atac extraordinara, cu conditia sa nu submineze securitatea juridica si ordinea publica; insa, o asemenea reglementare, din punctul de vedere al aplicarii sale in timp, poate viza numai procesele aflate pe rolul instantelor judecatoresti, nu si cele care au fost finalizate prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive. Asadar, trebuie realizata o necesara distinctie intre facta praeterita - reprezentata de o hotarare judecatoreasca definitiva, care se bucura de autoritatea lucrului judecat - si facta pendentia, reprezentata de cauzele aflate in curs de judecata . In caz contrar, s-ar ajunge la situatia in care stabilitatea raporturilor juridice la baza careia sta hotararea judecatoreasca sa fie vulnerabilizata/fragilizata prin posibilitatea mereu iminenta de a se reglementa noi si noi motive de revizuire care sa puna in discutie sau sa duca la desfiintarea hotararii judecatoresti definitive, ceea ce este inadmisibil.15. Prin urmare, criteriul ce trebuie luat in seama si care tine de esenta art. 15 alin. (2) din Constitutie raportat la aplicarea in timp a reglementarilor referitoare la caile de atac este data pronuntarii hotararii judecatoresti. Astfel, in temeiul textului constitutional antereferit, legiuitorul poate supune hotararea judecatoreasca unor cai de atac stabilite ca atare prin lege pana la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, drept care atat solutia Legii nr. 31/1968 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala din 1968 (art. 4: "Hotararile sunt supuse cailor de atac prevazute de legea in vigoare la data pronuntarii lor"), cat si a Legii nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale [art. 13: "Hotararile ramase definitive anterior intrarii in vigoare a legii noi nu pot fi atacate cu recurs in casatie in conditiile legii noi"; art. 552 alin. (1) din Codul de procedura penala: "Hotararea instantei de apel ramane definitiva la data pronuntarii acesteia (...)"] respecta aceste exigente constitutionale. In schimb, legiuitorului ii este interzis sa supuna hotararile judecatoresti unor noi cai de atac reglementate dupa pronuntarea acestora. Aceeasi regula se aplica atat cailor ordinare, cat si extraordinare de atac, ambele categorii de cai de atac urmand sa isi pastreze aceeasi configuratie juridica de la data stabilita drept reper de catre legiuitor (in acest sens a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 377 din 31 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 86). Prin urmare, eliminarea unui motiv de recurs in casatie sau adaugarea unui nou motiv de recurs in casatie dupa pronuntarea hotararii nu poate produce niciun efect, prin prisma aplicarii legii in timp, cu privire la hotararea judecatoreasca deja pronuntata, deoarece supunerea hotararilor pronuntate pana la intrarea in vigoare a acestei legi noilor cai de atac este de natura a contraveni principiului constitutional al neretroactivitatii legilor.Ca atare, prevederile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 nu fac altceva decat sa dispuna aplicarea retroactiva a legii noi cu privire la hotararile definitive pronuntate pana la data intrarii sale in vigoare.Modul de redactare a textului legal analizat confera normei procedurale noi caracter retroactiv, in sensul ca hotararile definitive pronuntate pana la data de 24 octombrie 2016, asadar, in cauze deja finalizate anterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, ar urma sa fie supuse unei noi cai extraordinare de atac, respectiv recursul in casatie, inexistenta la data pronuntarii hotararii.Textul normativ al art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, prin modul in care este formulat, consacra o solutie legislativa de natura sa submineze caracterul de stat de drept al Romaniei [art. 1 alin. (3) din Constitutie] si principiul securitatii raporturilor juridice [art. 1 alin. (5) din Constitutie], intrucat constituie premisa repunerii in discutie a tuturor hotararilor judecatoresti definitive pronuntate dupa 1991, data adoptarii Constitutiei Romaniei.16. De asemenea, avand in vedere invocarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in componenta sa referitoare la securitatea raporturilor juridice, retinem si incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutie prin prisma acestui text conventional, intrucat, pe de o parte, acesta este o aplicare la nivel procesual a principiului general al securitatii raporturilor juridice rezultat din art. 1 alin. (5) din Constitutie si, pe de alta parte, sfera de incidenta a actului normativ criticat vizeaza procedura penala direct aplicabila in litigiile de natura penala.17. In consecinta, apreciem ca dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 sunt neconstitutionale, incalcand principiul neretroactivitatii legilor si al securitatii raporturilor juridice, precum si dreptul la un proces echitabil si caracterul de stat de drept al Romaniei [art. 1 alin. (3) si (5), art. 15 alin. (2) si art. 21 alin. (3) din Constitutie].De altfel, in acest sens s-a statuat de catre instanta de contencios constitutional si in materie civila prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragrafele 56, 58 si 59, precum si Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragrafele 82-89. Asadar, interdictia legiuitorului de a adauga/elimina ulterior pronuntarii definitive a unei hotarari judecatoresti unele motive in temeiul carora se poate promova o cale extraordinara de atac a fost generata de ratiuni de rang constitutional izvorate, pe de o parte, din principiul securitatii raporturilor juridice si, pe de alta parte, din efectele pentru viitor ale unei decizii de admitere a Curtii Constitutionale.Aceasta interdictie este opozabila si Curtii Constitutionale, intrucat constatarea constitutionalitatii normei, astfel cum a fost reglementata de legiuitor la art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, si adaugarea - asa cum s-a procedat in opinia majoritara, la punctul 1 din dispozitivul deciziei - a posibilitatii exercitarii recursului in casatie si cu privire la deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv anterior datei de 24 octombrie 2016, confera Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 caracter retroactiv, in sensul ca aceasta decizie se va aplica si hotararilor definitive pronuntate de instanta suprema pana la data de 24 octombrie 2016, asadar in cauze deja finalizate anterior publicarii deciziei instantei de contencios constitutional. Practic, aceste hotarari ar urma sa fie supuse unei noi cai extraordinare de atac, respectiv recursul in casatie, inexistenta la data pronuntarii hotararilor. Acest fapt vine in contradictie cu dispozitiile constitutionale ale art. 147 alin. (4) potrivit carora, "De la data publicarii, deciziile (s.n. Curtii Constitutionale) sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor."18. In ce priveste critica raportata la similaritatea prezentei situatii cu cea consacrata de paragraful 198 din Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, aratam ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, prin paragraful 198 din decizia mai sus mentionata, Curtea Constitutionala a statuat ca decizia se aplica de la data publicarii sale si cauzelor "finalizate, in masura in care justitiabilii sunt inca in termenul de exercitare a cailor de atac extraordinare corespunzatoare." Aceasta ratiune a fost generata de faptul ca motivul de promovare a caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare, constand in compunerea nelegala a completului de judecata, exista deja in fondul legislativ activ, nefiind generat de Decizia nr. 685/2018. Cu alte cuvinte, dreptul de a formula calea de atac a contestatiei in anulare, pentru acest motiv, era prevazut in legislatie anterior Deciziei nr. 685/2018 si, prin urmare, persoanele aflate in situatia juridica avuta in vedere de Curtea Constitutionala prin aceasta decizie isi pot exercita procedural un drept nascut anterior acestei decizii, cu conditia sa mai fie inca, la data publicarii actului Curtii Constitutionale, in termenul de exercitare a caii extraordinare de atac.19. Nu aceeasi este situatia persoanelor vizate de dispozitiile art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, intrucat anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016 (respectiv anterior datei de 24 octombrie 2016), cadrul legal existent pana la acea data, respectiv Codul de procedura penala nu permitea posibilitatea contestarii cu recurs in casatie a hotararilor definitive pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instante de apel. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 70/2016, "Pot fi atacate cu recurs in casatie deciziile pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel, [...]", si, prin urmare posibilitatea constitutionala a contestarii unor hotarari similare pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a nascut dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv dupa data de 24 octombrie 2016.
*
Pentru toate considerentele expuse mai sus, apreciem ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2016 se impunea a fi admisa, cu consecinta constatarii neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, si nu extinse aceste prevederi neconstitutionale si cu privire la deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de apel, anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, respectiv anterior datei de 24 octombrie 2016, intrucat, procedandu-se astfel, s-au dat practic efecte retroactive acestei decizii a instantei de contencios constitutional, in sensul ca hotararile definitive pronuntate de instanta suprema pana la data de 24 octombrie 2016, asadar in cauze deja finalizate anterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 540 din 12 iulie 2016, ar urma sa fie supuse unei noi cai extraordinare de atac, respectiv recursul in casatie, inexistenta la data pronuntarii hotararilor.