ICCJ: Titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde indemnizatii pentru lipsa de folosinta numai in masura in care capacitatile energetice au fost realizate dupa intrarea in vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007

Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii a fost legal constituit conform dispozitiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta a fost prezidata de doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror sef al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Craiova ce face obiectul Dosarului nr. 1.858/1/2019.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca la dosar au fost depuse raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si punctul de vedere formulat de Ministerul Public. De asemenea, a fost depus un memoriu amicus curiae de catre Arhiepiscopia Craiovei.

Doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Completului pentru solutionarea recursului in interesul legii, constatand ca nu exista chestiuni prealabile, a acordat cuvantul asupra recursului in interesul legii.

Doamna procuror Antonia Constantin a sustinut punctul de vedere formulat in scris de Ministerul Public, solicitand admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii de unificare a practicii judiciare. Cu privire la prima problema de drept ce face obiectul sesizarii a apreciat ca dispozitiile art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 13/2007), si ale art. 12 alin. (5) din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 123/2012), se aplica numai in situatia capacitatilor energetice realizate dupa data intrarii lor in vigoare, iar in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (8), (9), art. 19 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 si, respectiv, ale art. 12 alin. (9), (10) si art. 14 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, proprietarii terenurilor afectate de drepturile de uz si servitute legale prevazute de aceste acte normative, aferente capacitatilor energetice realizate anterior intrarii lor in vigoare, au, pe temeiul raspunderii civile delictuale, dreptul la despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin exercitarea acestor drepturi . Referitor la cea de-a doua problema de drept ce face obiectul recursului in interesul legii a apreciat ca dispozitiile art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca persoanele care au titlu de proprietate asupra terenurilor pe care se afla retelele electrice, amplasate anterior intrarii in vigoare a acestor legi, sa obtina despagubiri pentru prejudiciile invocate, intrucat aceste terenuri sunt si raman in proprietatea publica a statului, iar reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu putea opera fara o prealabila dezafectare a terenurilor respective din domeniul public.

Doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele completului, a consultat membrii completului cu privire la existenta unor intrebari pentru reprezentanta Ministerului Public. Constatand ca nu exista intrebari, presedintele completului a declarat dezbaterile inchise, iar completul a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

I. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Obiectul recursului in interesul legii

1. Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita prin Hotararea nr. 17 din 29 mai 2019 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Craiova cu recursul in interesul legii in materie civila ce vizeaza urmatoarele probleme de drept solutionate diferit de instantele judecatoresti: "Dispozitiile art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) si (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, respectiv dispozitiile art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3) si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 se aplica numai in situatia capacitatilor energetice realizate incepand cu data intrarii lor in vigoare, pentru cele anterioare aplicandu-se dispozitiile speciale in vigoare la data punerii in functiune sau, dupa caz, dreptul comun, sau sunt aplicabile si in situatia capacitatilor energetice deja realizate la momentul intrarii in vigoare a acestora?

Dispozitiile art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca persoanele care au titlu de proprietate asupra terenurilor afectate de retelele electrice, construite anterior intrarii in vigoare a legilor respective, sa obtina despagubiri pentru prejudiciile invocate?".

II. Prevederile legale incidente

2. Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 13/2007):

"

Art. 16. -

(...)

(2) Asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice, titularii autorizatiilor de infiintare si titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare si retehnologizare, respectiv de functionare a capacitatii energetice, de urmatoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii sau retehnologizarii capacitatii energetice, obiect al autorizatiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, obiect al autorizatiei de infiintare, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare;

c) servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, in conditiile legii;

d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;

e) dreptul de acces la utilitatile publice.

(3) Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 19 si se exercita pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie .

(...)

(5) Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de catre titularii de licente si autorizatii pot solicita incheierea de conventii, conform prevederilor alin. (5).

(7) Titularii de licente si autorizatii sunt obligati sa procedeze la incheierea conventiilor-cadru prevazute la alin. (5) in termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectati.

(...)

(9) Proprietarii terenurilor si titularii activitatilor afectati de exercitarea de catre titularii de licenta si autorizatii a drepturilor prevazute la alin. (2) vor fi despagubiti pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despagubirilor vor fi avute in vedere urmatoarele criterii:

- suprafata de teren afectata cu ocazia efectuarii lucrarilor;

- tipurile de culturi si plantatii, precum si amenajarile afectate de lucrari;

- activitatile restranse cu ocazia lucrarilor.

Cuantumul despagubirii se stabileste prin acordul partilor sau, in cazul in care partile nu se inteleg, prin hotarare judecatoreasca.

(10) Dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate privata, restrangerea sau incetarea unor activitati prevazute la alin. (2) se stabileste si se exercita cu respectarea principiului echitatii, a dreptului de proprietate si a minimei afectari a acestuia. (...)"

"

Art. 19. -

(...)

(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii energetice se intinde pe toata durata functionarii capacitatii, iar exercitarea lui se face ori de cate opri este necesar pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii. In exercitarea acestui drept, titularul licentei poate:

a) sa depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru intretinere, revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii;

b) sa instaleze utilaje si sa lucreze cu acestea;

c) sa desfiinteze sau sa reduca culturi, plantatii ori alte amenajari existente si sa restranga activitati ale proprietarului, in masura si pe durata strict necesare executarii operatiilor de intretinere, reparatii, revizii sau interventii pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, cu respectarea legislatiei in vigoare. (...)"

"

Art. 20. -

(...)

(3) Asupra terenurilor aflate in proprietatea tertilor, cuprinse in zonele de protectie si de siguranta, se stabileste drept de servitute legala."

"

Art. 35. -

(...)

(3) Terenurile pe care se situeaza retelele electrice de transport existente la intrarea in vigoare a prezentei legi sunt si raman in proprietatea publica a statului pe durata de existenta a retelei. (...)"

"

Art. 41. -

(...)

(4) Terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a prezentei legi sunt si raman in proprietatea publica a statului. (...)"

3. Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 123/2013):

"

Art. 12. -

(...)

(2) Asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice se instituie limitari ale dreptului de proprietate in favoarea titularilor autorizatiilor de infiintare si de licente care beneficiaza de:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii, relocarii, retehnologizarii sau desfiintarii capacitatii energetice, obiect al autorizatiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, obiect al autorizatiei de infiintare, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare;

c) servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea/desfiintarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, in conditiile legii;

d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;

e) dreptul de acces la utilitatile publice.

(3) Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 14 si se exercita fara inscriere in Cartea funciara pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie .

(...)

(5) Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor, a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de catre titularii de licente si autorizatii pot solicita incheierea de conventii, conform prevederilor alin. (5).

(...)

(8) Titularii de licente si autorizatii sunt obligati sa procedeze la incheierea conventiilor-cadru prevazute la alin. (5), in termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectati.

(...)

(10) Proprietarii terenurilor si titularii activitatilor afectati de exercitarea de catre titularii de licenta si autorizatii a drepturilor prevazute la alin. (2) vor fi despagubiti pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despagubirilor vor fi avute in vedere urmatoarele criterii:

- suprafata de teren afectata cu ocazia efectuarii lucrarilor;

- tipurile de culturi si plantatii, precum si amenajarile afectate de lucrari;

- activitatile restranse cu ocazia lucrarilor. Cuantumul despagubirii se stabileste prin acordul partilor sau, in cazul in care partile nu se inteleg, prin hotarare judecatoreasca.

(11) Dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate privata, restrangerea sau incetarea unor activitati prevazute la alin. (2) se stabilesc si se exercita cu respectarea principiului echitatii, a dreptului de proprietate si a minimei afectari a acestuia. (...)."

"

Art. 14. -

(...)

(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii energetice se intinde pe toata durata functionarii capacitatii, iar exercitarea lui se face ori de cate ori este necesar pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii. In exercitarea acestui drept titularul licentei poate:

a) sa depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru intretinere, revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii;

b) sa instaleze utilaje si sa lucreze cu acestea;

c) sa desfiinteze sau sa reduca culturi, plantatii ori alte amenajari existente si sa restranga activitati ale proprietarului, in masura si pe durata strict necesare executarii operatiilor de intretinere, reparatii, revizii sau interventii pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, cu respectarea legislatiei in vigoare. (...)"

"

Art. 15. -

(...)

(3) Asupra terenurilor aflate in proprietatea tertilor, cuprinse in zonele de protectie si de siguranta, se stabileste drept de servitute legala."

"

Art. 30. -

(...)

(4) Terenurile pe care se situeaza reteaua electrica de transport prevazuta la alin. (3) sunt si raman in proprietatea publica a statului pe durata de existenta a retelei.

(...)"

"

Art. 44. -

(...)

(4) Terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a prezentei legi sunt si raman in proprietatea publica a statului. (...)"

III. Orientarile jurisprudentiale divergente

4. Prin sesizarea cu recurs in interesul legii s-a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv a celor corespondente din actul normativ ulterior, Legea nr. 123/2012, reprezentate de art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) si (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4), cu referire la cererile formulate de proprietarii ale caror terenuri au fost afectate de catre capacitati energetice ridicate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007 si, respectiv, a Legii nr. 123/2012, prin care acestia solicita titularilor de capacitati energetice acordarea de despagubiri .

5. Astfel, unele instante au apreciat ca aceste actiuni sunt nefondate, fiind aplicabile dispozitiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, potrivit carora terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului.

6. Alte instante au considerat ca, in situatia terenurilor afectate de capacitati energetice construite anterior aparitiei Legii nr. 13/2007 si Legii nr. 123/2012, reclamantii nu pot beneficia de prevederile acestor legi pentru obtinerea de despagubiri . Ca atare, au fost analizate actiunile din perspectiva indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale.

7. Intr-o alta orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca nu sunt aplicabile normele generale din Codul civil, dat fiind caracterul special al reglementarii cuprinse in Legea nr. 123/2012.

IV. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

8. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a analizat in numeroase randuri conformitatea prevederilor legale ce fac obiectul prezentului recurs in interesul legii, atat anterior adoptarii Legii nr. 13/2007 [sub imperiul Legii energiei electrice nr. 318/2003 (Legea nr. 318/2003)], cat si ulterior, precum si in reglementarea data de Legea nr. 123/2012, statuarile instantei de contencios constitutional pastrandu-si valabilitatea fata de mentinerea solutiei legislative pe parcursul reglementarilor succesive.

9. Prezinta relevanta in solutionarea recursului in interesul legii urmatoarele decizii ale Curtii Constitutionale: Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Decizia nr. 140 din 23 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 379 din 29 aprilie 2004, Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004, Decizia nr. 203 din 29 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 21 iunie 2004, Decizia nr. 284 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 27 septembrie 2004, Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, Decizia nr. 1.256 din 22 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 3 noiembrie 2011, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, Decizia nr. 676 din 26 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 16 august 2012, Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 27 noiembrie 2015, si Decizia nr. 854 din 18 decembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 28 mai 2019.

V. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

10. Prin Hotararea din 31 mai 2011, pronuntata in Cauza Mirela Cernea si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca, "intr-un domeniu atat de complex si de delicat ca cel al strategiei nationale in domeniul energetic, statul dispune de o marja larga de apreciere pentru a-si desfasura politicile sale de interes general". Prin decizia pronuntata in aceasta cauza, instanta europeana a retinut ca unul dintre principalele argumente prezentate de reclamanti in sprijinul tezei conform careia restrictiile aduse exercitarii dreptului lor de proprietate ar fi disproportionate se bazeaza pe faptul ca nu au primit nicio despagubire care sa compenseze drepturile de uz si de servitute concesionate titularei autorizatiei de exploatare a capacitatii energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proportional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate sa depinda de existenta unor garantii de procedura, care sa asigure ca punerea in aplicare a sistemului si impactul sau asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile nationale adoptate succesiv in domeniul energetic contin, intr-adevar, asemenea garantii . In ceea ce priveste accesul titularilor de licente la terenul persoanelor pe care au fost infiintate capacitati energetice, in vederea efectuarii unor operatiuni de revizie, de intretinere si de reparatie, exercitarea dreptului de uz si de servitute a fost conditionata de respectarea principiilor echitatii si minimei afectari a dreptului de proprietate . In plus, aceste legi definesc in mod clar drepturile si obligatiile care le revin titularilor de licente de functionare a capacitatilor energetice si, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se afla aceste capacitati.

11. Intr-o speta referitoare la reglementarea folosirii bunurilor, in Cauza Mellacher si altii impotriva Austriei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca masurile care au ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare nu se traduc intr-o expropriere formala si nici intr-o expropriere de fapt, ci duc la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private.

12. De asemenea, in Cauza Sporrong si Lonnroth impotriva Suediei, Curtea a aratat ca, intrucat autoritatile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia puteau sa isi foloseasca bunurile, sa le vanda, sa le lase mostenire, sa le doneze sau sa le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat ca nu se poate asimila situatia cu o expropriere in fapt, deoarece, chiar daca dreptul de proprietate a pierdut in substanta sa, el nu a disparut.

13. In Cauza James si altii impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu poate fi vorba despre o incalcare a dispozitiilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca privarea de proprietate a fost facuta intr-un anumit context politic, economic sau social, daca raspunde unei utilitati publice, asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, apartinand chiar si unei categorii mai restranse de persoane, deci si in situatia in care colectivitatea in ansamblul ei nu utilizeaza sau nu profita ea insasi de bun. In vederea realizarii scopului ei legitim, masura privativa de proprietate trebuie insa sa pastreze un echilibru just intre exigentele interesului general al comunitatii si apararea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie sa aiba loc in conditiile prevazute de legea interna, care este necesar sa fie accesibila, publica si previzibila si sa cuprinda o procedura clara de aplicare.

VI. Opinia titularului sesizarii

14. Facand o analiza a situatiilor de fapt si a problemelor de drept care au condus la solutiile divergente, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Craiova a aratat ca, inca din momentul intrarii in vigoare a Decretului nr. 76/1950 pentru producerea, transportul, distributia si vanzarea energiei electrice, cu modificarile ulterioare (Decretul nr. 76/1950), beneficiarii autorizatiilor de construire si exploatare de uzine si retele electrice au dobandit drepturile legale de a cere exproprierea bunurilor imobile proprietate particulara si de a instala si intretine stalpi sustinatori ai retelelor electrice, cabluri subterane, conductori aerieni, posturi de transformare sau de conexiune si altele asemenea.

15. Situatiile de fapt au in vedere terenuri pe care se afla capacitati energetice construite mai cu seama in perioada anterioara anului 1989. In aceasta perioada, proprietatea asupra terenurilor era in majoritate proprietate de stat si proprietate cooperatista. Capacitatile energetice au fost ridicate pe terenurile care la vremea respectiva erau proprietate socialista, respectiv de stat sau cooperatista.

16. Ulterior anului 1989, proprietatea a suferit schimbari de regim juridic, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate .

17. Odata cu aceste schimbari, fostii proprietari au intrat in posesia terenurilor, dar pe unele dintre acestea se regaseau, in anumite cazuri, si capacitati energetice.

18. Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 18/1991), in clasificarea data terenurilor [art. 2 lit. e)], a definit terenurile folosite pentru constructiile si instalatiile de transport al energiei electrice si gazelor naturale ca fiind terenuri cu destinatii speciale. Aceeasi lege, in art. 5 alin. (1), a stabilit ca apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

19. Decretul nr. 76/1950 a fost abrogat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica si termica, cu modificarile ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998), care a reglementat autorizarea si concesionarea capacitatilor energetice, inclusiv drepturile si obligatiile participantilor la raporturile juridice ce iau nastere in baza legii.

20. Astfel, art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 a stabilit ca realizarea de noi capacitati energetice de producere, de transport, de distributie a energiei electrice si/sau termice, reabilitarea si retehnologizarea celor existente, precum si punerea in functiune a acestora sunt supuse autorizarii in conditiile ordonantei de urgenta, precum si ale legilor referitoare la regimul autorizatiilor de construire si la calitatea in constructii. Erau, de asemenea, supuse autorizarii, in conditiile ordonantei de urgenta, exploatarea comerciala a capacitatilor de producere, de transport si a celor de distributie a energiei electrice si termice, precum si orice activitati de intermediere profesionala a furnizarii de energie electrica si termica.

21. Autorizatia de functionare si cea de utilizare au dat nastere unor drepturi asupra terenurilor si altor bunuri proprietate privata a altor persoane fizice sau juridice, precum si unor obligatii, enumerate in art. 53 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998, cum ar fi drepturile de uz si servitute, dar si obligatia de despagubire a proprietarilor terenurilor si titularilor activitatilor afectate de drepturi pentru prejudiciile cauzate acestora prin exercitarea drepturilor respective.

22. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 a reglementat si procedurile si cadrul contractual in care titularul autorizatiei de functionare este obligat sa stabileasca cu proprietarul conditiile de exercitare a drepturilor si obligatiilor respective.

23. Prin art. 59 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 s-a stabilit ca, daca terenul necesar pentru infiintarea si functionarea capacitatii energetice este proprietate privata a unui tert, titularul autorizatiei trebuie sa initieze procedura legala de expropriere a terenului pentru cauza de utilitate publica si sa obtina concesiunea lui pe durata existentei capacitatii energetice.

24. Legea nr. 380/2003 a respins Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998, iar prin Legea nr. 318/2003 au fost reglementate, intr-o maniera asemanatoare, drepturile si obligatiile titularilor de autorizatii de infiintare si de licenta asupra proprietatii tertilor.

25. S-a prevazut, din nou, posibilitatea ca, daca terenul necesar pentru infiintarea si functionarea capacitatii energetice este proprietate privata a unui tert, solicitantul autorizatiei de infiintare poate fie sa initieze procedura legala de expropriere a terenului, daca se invoca o cauza de utilitate publica, si sa obtina concesiunea acestuia, in conditiile legii, pe durata existentei capacitatii energetice, fie sa il cumpere (art. 20).

26. In ceea ce priveste retelele electrice, legiuitorul a prevazut, la art. 32 alin. (2) din Legea nr. 318/2003, in mod expres, ca reteaua electrica de transport al energiei electrice este proprietatea publica a statului, inclusiv terenurile pe care aceasta este amplasata. Potrivit dispozitiilor art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003, terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului.

27. In consecinta, atat in ceea ce priveste retelele electrice de transport, cat si in ceea ce priveste retelele electrice de distributie, existente la intrarea in vigoare a legii, legiuitorul a stabilit ca terenurile pe care se situeaza aceste retele au facut parte si continua sa faca parte din proprietatea publica a statului.

28. Atat Legea nr. 13/2007, cat si Legea nr. 123/2012 au reglementat, succesiv, prin dispozitiile care fac obiectul prezentei sesizari, regimul autorizarilor necesare realizarii de noi capacitati energetice, precum si retehnologizarea celor existente, drepturile si obligatiile care decurg din autorizatia de infiintare si din licente, drepturile si obligatiile titularilor de autorizatii de infiintare si de licenta asupra proprietatii tertilor.

29. In ceea ce priveste retelele electrice au fost mentinute prevederile legale din legislatia anterioara, asa cum rezulta din cuprinsul art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012.

30. In aceste conditii, in cauzele ce au justificat promovarea recursului in interesul legii, detinatorii de retele electrice invoca prevederile legale ca titlu ce le confera dreptul de proprietate asupra terenurilor respective, in timp ce persoanele private invoca titlurile de proprietate in baza carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acelorasi terenuri.

31. Asa cum se observa din dispozitiile legale mai sus mentionate, legiuitorul a reglementat, pe de o parte, proceduri, conditii, drepturi si obligatii care vizeaza capacitati energetice realizate si retehnologizate sub imperiul fiecareia din legile enumerate, iar, pe de alta parte, regimul juridic al terenurilor pe care se situeaza retelele electrice de transport si de distributie existente la data intrarii in vigoare a legilor respective.

32. In acest sens, titularul sesizarii a retinut si interpretarile date de catre Curtea Constitutionala, prin care se face distinctia intre cele doua categorii de titulari ai dreptului de proprietate privata, si anume cei pe ale caror terenuri existau deja capacitati energetice, respectiv cei pe ale caror terenuri urmeaza sa se realizeze capacitati energetice dupa intrarea in vigoare a legilor speciale, si care se diferentiaza prin momentul obiectiv al realizarii acelor capacitati energetice, in raport cu data intrarii in vigoare a legii ce reglementeaza dreptul la indemnizatii si la despagubiri .

33. Astfel, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile Legii nr. 13/2007 au in vedere capacitatile energetice realizabile dupa intrarea ei in vigoare si nu se refera la cele deja realizate la momentul intrarii sale in vigoare intr-un alt cadru legislativ, astfel ca titularilor dreptului de proprietate privata asupra terenurilor afectate de capacitatile energetice li se aplica un tratament diferentiat.

34. In ceea ce priveste terenurile afectate de retele electrice existente anterior intrarii in vigoare a legilor speciale, Curtea Constitutionala a constatat ca aceste dispozitii legale nu consacra trecerea in proprietatea statului a terenurilor pe care se afla retele electrice de distributie, ci prevad ca acestea sunt si raman in proprietatea publica a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare si ca aceste terenuri sunt, conform legii, inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, atat timp cat apartin domeniului public al statului.

35. Aceste interpretari date de catre Curtea Constitutionala sunt in acord cu interpretarile date de catre acele instante de judecata care au stabilit ca, in ceea ce priveste capacitatile energetice construite anterior intrarii in vigoare a legilor speciale, li se aplica regulile existente in dreptul comun privind raspunderea civila delictuala cu privire la acordarea despagubirilor sau de acele instante care au stabilit ca, in ceea ce priveste terenurile afectate de retelele electrice, construite anterior intrarii in vigoare a legilor respective, se aplica dispozitiile Legii nr. 13/2007 - art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4), respectiv Legea nr. 123/2012 - art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4).

36. Pe de alta parte, in interpretarea altor instante de judecata, dispozitiile celor doua legi speciale se aplica si in situatia capacitatilor energetice construite anterior intrarii in vigoare a acestor legi.

37. In consecinta, se constata ca la nivelul instantelor de judecata, inclusiv la nivelul Curtii de Apel Craiova, exista practica neunitara in ceea ce priveste aspectele mai sus aratate.

38. Dispozitiile legale mentionate contin reglementari ce se cer a fi lamurite sub aspectul interpretarii, pentru inlaturarea unei aplicari neunitare a legii.

39. Astfel, o prima chestiune vizeaza aplicarea dispozitiilor respective unor situatii juridice care au luat nastere anterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii.

40. Aceste dispozitii instituie drepturi si obligatii ce decurg dintr-un raport juridic preexistent aparitiei legii, intre titularul capacitatii energetice si titularul unui titlu de proprietate asupra terenului.

41. Modalitatea in care au fost reglementate aceste dispozitii a condus la practica judiciara neunitara, in sensul ca unele instante au solutionat actiunile in acordarea de despagubiri prin aplicarea dispozitiilor legale respective, iar alte instante au considerat ca nu sunt aplicabile aceste dispozitii legale, ci dispozitiile de drept comun in vigoare la momentul punerii in functiune a capacitatilor energetice, respectiv dispozitiile din Codul civil privitoare la raspunderea civila delictuala.

42. In aceasta situatie se ridica problema daca cererea de acordare a despagubirii formulata de catre titularul unui titlu de proprietate asupra terenului impotriva titularului capacitatii energetice situate pe terenul respectiv, capacitate construita anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale mentionate, se judeca potrivit acestor dispozitii legale sau potrivit dispozitiilor in vigoare la momentul ridicarii capacitatii respective.

43. Tot din aceasta perspectiva se pune si problema modului de interpretare a dispozitiilor art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, in conditiile in care proprietarul retelei energetice invoca dreptul de proprietate ca avand natura legala, in timp ce proprietarul terenului invoca propriul titlu .

44. Unele instante au acordat despagubiri proprietarilor de terenuri, in timp ce alte instante au considerat ca titularii de capacitati energetice au un drept de proprietate care isi are izvorul in lege si nu pot fi obligati la plata de despagubiri .

45. Prin urmare, se ridica problema daca, potrivit dispozitiilor legale respective, persoanele care au titlu de proprietate asupra terenurilor afectate de retelele electrice construite anterior intrarii in vigoare a legilor respective pot sa obtina despagubiri pentru lipsa de folosinta.

VII. Opinia procurorului general

46. Prin punctul de vedere formulat in scris, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca prima si cea de-a doua orientare jurisprudentiala sunt in litera si spiritul legii, aratand urmatoarele:

47. Un prim aspect aflat in divergenta priveste regimul juridic, din perspectiva dreptului de proprietate publica a statului ori a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care, anterior anului 1990, in perioada regimului comunist, au fost amplasati stalpi electrici de inalta tensiune si alte capacitati energetice (retele de transport si distributie, posturi de transformare), parti componente ale retelei energetice nationale.

48. Referitor la aceasta chestiune, procurorul general a apreciat ca prima opinie este in litera si spiritul legii.

49. Existand, inca de la adoptarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, o continuitate de solutie legislativa in ceea ce priveste declararea, prin lege, a acestor terenuri ca apartinand domeniului public al statului, numai metoda de identificare a acestor bunuri fiind diferita din perspectiva tehnicii normative alese de legiuitor, s-a apreciat ca, pe cale de interpretare, nu poate fi restransa sfera de aplicare a dispozitiilor evocate, continute in legile adoptate succesiv in privinta energiei electrice, astfel incat sa se considere ca acestea nu sunt aplicabile acelor situatii juridice in care, anterior intrarii in vigoare a acestor legi, s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea unor particulari pe aceste amplasamente.

50. Terenurile intrate in proprietatea statului prin expropriere ori preluate cu alt titlu de catre stat ori chiar fara titlu, pe care s-au efectuat lucrari de investitii, inclusiv investitiile energetice aflate in discutie, au format obiect al masurilor reparatorii adoptate dupa anul 1991. Elementul comun al acestor masuri a fost dat de urmatoarele repere de principiu: extinderea treptata a principiului restitutio in integrum cu corectivul dat de mentinerea unui anumit status quo derivat din existenta pe terenurile preluate a unor investitii de uz sau interes public, caz in care masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent .

51. Sub aspectele supuse prezentei analize, se observa o abordare legislativa consecventa mentinerii in proprietatea publica a statului a terenurilor afectate de capacitatile energetice edificate in perioada regimului comunist, chiar daca aceste terenuri au fost preluate abuziv, neidentificandu-se in legile succesive de restituire a proprietatilor vreo dispozitie contrara celor din actele normative adoptate in paralel cu acestea si care au normat in privinta energiei electrice, astfel incat sa se considere ca, prin reconstituirea dreptului de proprietate si asupra acestor terenuri, ar fi operat introducerea lor in circuitul civil.

52. In aceste situatii, justul echilibru ce trebuie pastrat intre protectia drepturilor fostilor proprietari ai terenurilor respective si cerintele interesului general a fost mentinut prin masurile legislative adoptate, de vreme ce reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente se putea face nestingherit, daca acestea erau libere, in sensul de nu fi afectate de investitii de utilitate publica (precum capacitatile energetice aflate in discutie), existand si posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe alte amplasamente ori aceea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent .

53. Cu toate acestea, realitatile obiective din cauzele analizate releva situatii in care reclamantii, invocand un titlu de proprietate dobandit de ei insisi ori de autorii lor asupra terenurilor pe care au fost amplasate capacitati energetice, prin reconstituirea dreptului de proprietate prin acte administrative sau in baza unor hotarari judecatoresti, solicita obligarea titularilor autorizatiilor de functionare si/sau a titularilor licentelor de distributie fie la plata despagubirilor pentru terenurile afectate de aceste lucrari de investitii, fie la plata contravalorii lipsei de folosinta ori la schimbarea amplasamentului acestor capacitati energetice care le stanjenesc exercitarea plenara a dreptului de proprietate invocat.

54. Chiar si in situatia in care s-ar considera ca reclamantii au dobandit in mod valabil dreptul de proprietate privata asupra unor terenuri aflate in proprietatea publica a statului, cererile avand ca obiect plata contravalorii acestor terenuri nu ar putea primi o solutionare favorabila.

55. Aceste despagubiri ar putea fi acordate doar daca, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 si a legilor care i-au succedat, statul roman ar fi procedat la o noua expropriere a acestor terenuri.

56. In plus, a recunoaste dreptul la despagubiri pentru terenurile ocupate de capacitatile energetice amplasate cu mult timp inainte de reconstituirea dreptului de proprietate ar echivala cu schimbarea, pe cale pretoriana, a paradigmei mecanismului reparator conceput prin actele normative care s-au succedat in materia restituirii proprietatilor in ceea ce priveste acordarea despagubirilor pentru imobilele preluate abuziv, care nu mai pot fi restituire in natura, intrucat sunt afectate de investitii de interes public.

57. Reglementarile instituite dupa anul 1990 exclud posibilitatea ca terenurile pe care sunt amplasate capacitati energetice ce fac parte din sistemul national de transport si distributie a energiei electrice sa se afle in proprietate privata, alta decat cea a titularilor autorizatiilor de infiintare si titularilor licentelor de distributie .

58. Pentru acestia din urma, posibilitatea de a dobandi in proprietate astfel de terenuri a fost recunoscuta incepand cu Legea nr. 13/2007 si doar atunci cand acest drept a fost/va fi dobandit prin cumparare de la terti.

59. In toate celelalte cazuri, terenurile respective se afla in proprietatea publica (situatia capacitatilor energetice existente) ori intra in proprietatea publica, prin expropriere (situatia capacitatilor energetice nou-infiintate) si vor fi concesionate titularilor autorizatiilor de infiintare si titularilor licentelor de distributie .

60. Al doilea aspect aflat in divergenta priveste posibilitatea recunoasterii dreptului la indemnizatii si despagubiri in favoarea proprietarilor terenurilor din vecinatatea capacitatilor energetice, afectate de drepturile de uz si servitute, atunci cand aceste capacitati sunt preexistente intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007 si Legii nr. 123/2012, fie prin incheierea unei conventii-cadru, fie prin hotarare judecatoreasca si temeiul juridic al indemnizarii si, respectiv, despagubirii proprietarului.

61. Cu privire la aceasta chestiune, procurorul general a apreciat ca prima orientare jurisprudentiala este in litera si spiritul legii.

62. S-a aratat ca, in sistemul Legii nr. 13/2007, al Legii nr. 123/2012 si al Hotararii Guvernului nr. 135/2011 pentru aprobarea regulilor procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, a conventiei-cadru, precum si a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora (Hotararea Guvernului nr. 135/2011), indemnizarea proprietarilor nu este corelativa unei limitari virtuale a dreptului de proprietate, ceea ce ar fi justificat indemnizarea pe toata durata existentei capacitatii energetice, ci este circumstantiala exclusiv modalitatilor concrete de exercitate a drepturilor de uz si servitute, fiind limitata factual si temporal, doar cu privire la anumite lucrari, ce dau expresie modalitatilor concrete de exercitare a acestor drepturi, la suprafetele de teren strict afectate de executarea acestor lucrari si pe durata de timp necesara efectuarii lor.

63. Din aceasta perspectiva se poate afirma ca Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 123/2012 nu se abat substantial de la reglementarea anterioara, continuta in Legea nr. 318/2003, astfel incat, si in conceptia noilor reglementari, drepturile de uz si servitute sunt, in principiu, gratuite chiar si atunci cand ele greveaza dreptul de proprietate asupra terenurilor unor particulari, de vreme ce indemnizarea proprietarilor este recunoscuta in conditii restrictive, care se circumscriu exercitarii acestor drepturi .

64. Tratamentul juridic diferentiat al proprietarilor terenurilor afectate de capacitati energetice amplasate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012 (care a mentinut solutia normativa) si proprietarii pe ale caror terenuri aceste capacitati energetice au fost amplasate dupa intrarea in vigoare a acestei legi, din perspectiva dreptului acestora din urma, de a beneficia de indemnizatii si despagubiri in conditiile incheierii unor conventii-cadru cu titularii autorizatiilor si licentelor a fost analizat de Curtea Constitutionala care a stabilit conformitatea cu art. 16 din Legea fundamentala, prin raportare la momentul obiectiv al realizarii capacitatilor energetice; situatia diferita in care se afla cetatenii in functie de reglementarea aplicabila potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privita ca o incalcare a principiilor constitutionale care consacra egalitatea in fata legii, fara privilegii si discriminari, de vreme ce reglementari succesive pot prezenta in mod firesc diferente determinate de conditiile obiective in care ele au fost adoptate, fara ca aceste diferente sa aiba semnificatia unei discriminari.

65. Prin instituirea unor astfel de limite legale ale dreptului de proprietate, in scopul satisfacerii unor nevoi de interes general, cum sunt transportul si distributia energiei electrice, proprietarul terenului nu este lipsit de dreptul sau; bunul ramane in continuare in proprietatea privata, insa este grevat de o sarcina care, chiar daca in anumite situatii il poate lipsi pe proprietar de o parte din veniturile imobiliare, nu afecteaza substanta dreptului insusi si nu produce efectul lipsirii de proprietate, ca in cazul exproprierii.

66. Prin urmare, ar trebui realizata o distinctie conceptuala intre indemnizarea proprietarului pentru existenta limitarii legale, caz in care vorbim de gratuitatea sarcinii impuse proprietatii si despagubirea acestuia pentru prejudicii cauzate prin exercitarea efectiva a servitutilor administrative care dau expresie limitelor legale ale dreptului de proprietate .

67. Concluzionand sub aspectul indemnizarii proprietarului pentru limitarile legale aduse atributului folosintei, s-a observat ca, in cazul capacitatilor energetice preexistente, Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 123/2012 nu au abandonat sistemul gratuitatii acestor sarcini impuse proprietatii, instituit prin Legea nr. 318/2003.

68. In cazul capacitatilor energetice noi, indemnizarea proprietarilor terenurilor afectate de limitarile instituite functioneaza doar pentru exercitarea efectiva a drepturilor de uz si servitute legale prin lucrarile anume prevazute de lege si pe durata de timp necesara efectuarii acestora, nu pentru simpla grevare a fondului cu aceste sarcini.

68. In cazul capacitatilor energetice noi, indemnizarea proprietarilor terenurilor afectate de limitarile instituite functioneaza doar pentru exercitarea efectiva a drepturilor de uz si servitute legale prin lucrarile anume prevazute de lege si pe durata de timp necesara efectuarii acestora, nu pentru simpla grevare a fondului cu aceste sarcini.

69. Din aceasta perspectiva, nu exista nicio diferenta de tratament juridic intre proprietarii terenurilor afectate de capacitati energetice realizate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007, respectiv a Legii nr. 123/2012 si cei pe ale caror terenuri astfel de capacitati energetice au fost amplasate dupa intrarea in vigoare a acestor legi.

70. De aceea, nu sunt intemeiate cererile de acordare a despagubirilor reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta determinata de existenta capacitatilor energetice, intrucat o atare solutie se traduce in indemnizarea titularului dreptului de proprietate pe toata durata existentei limitarii legale, ceea ce nu corespunde caracterului gratuit al sarcinii si echivaleaza cu inchirierea terenului afectat de drepturile de uz si servitute pe durata existentei acestor drepturi .

71. Pe de alta parte, art. 16 alin. (8), (9), art. 19 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 si, respectiv, art. 12 alin. (9), (10) si art. 14 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 stabilesc obligatia titularilor de licenta de a plati despagubiri, in conditiile legii, daca, cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii sau avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor energetice si stabilesc criteriile de calcul al despagubirilor pentru prejudiciile cauzate proprietarilor terenurilor si activitatilor afectati de exercitarea de catre titularii de licenta si autorizatii a drepturilor de uz si servitute legala, respectiv: suprafata de teren afectata cu ocazia lucrarilor; tipurile de culturi si plantatii, precum si amenajarile afectate de lucrari; activitatile restranse cu ocazia lucrarilor.

72. Prin urmare, dreptul national recunoaste, pe temeiul raspunderii civile delictuale, posibilitatea despagubirii proprietarilor terenurilor afectate prin exercitarea drepturilor de uz si servitute legale si stabilirea despagubirilor, in primul rand, prin acord intre proprietarul afectat si titularul autorizatiei sau licentei si, in subsidiar, in caz de divergenta, prin justitie.

73. Spre deosebire de prevederile 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 si art. 12 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, analizate in privinta indemnizarii proprietarilor afectati prin exercitarea drepturilor de uz si servitute determinate de capacitatile energetice care vor fi realizate dupa intrarea lor in vigoare, prevederile care consacra dreptul la despagubiri pentru prejudiciile aduse prin exercitarea acestor drepturi nu mai contin o atare circumstantiere temporala.

74. Asadar, dreptul la despagubiri este recunoscut in privinta tuturor proprietarilor terenurilor afectate prin exercitarea drepturilor de uz si servitute, indiferent de data edificarii capacitatilor energetice.

75. Ministerul Public a apreciat ca, in toate aceste situatii, este vorba de o raspundere civila delictuala bazata pe ideea de risc si garantie in activitate, care apropie raspunderea titularilor de autorizatii si licente de raspunderea obiectiva, de vreme ce despagubirea proprietarului este recunoscuta pentru afectarea solului, a plantatiilor, culturilor si a altor amenajari, precum si pentru restrangerea unor activitati proprii utilizarii normale a imobilului (lipsa de folosinta), prin lucrari care dau expresie exercitarii drepturilor de uz si servitute legale.

76. Recunoasterea dreptului proprietarului afectat la despagubiri pentru prejudiciile cauzate cu prilejul exercitarii drepturilor de uz si servitute instituite prin Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 123/2012 asigura compatibilitatea limitarilor legale pe care le implica exercitarea acestor drepturi cu principiul respectarii dreptului de proprietate constituind, in acelasi timp, o garantie a acestui din urma principiu.

77. Pe de alta parte, exercitarea drepturilor stabilite de lege in favoarea titularilor de autorizatii de functionare si licente de distributie trebuie sa se realizeze cu respectarea principiului echitatii, a dreptului de proprietate si a minimei afectari a acestuia.

78. Toate aceste elemente se circumscriu necesitatii respectarii principiului proportionalitatii in aplicarea unei reglementari privind folosinta bunurilor. Astfel, prin exercitarea drepturilor de uz si servitute, dreptul de proprietate nu trebuie afectat in substanta sa, iar titularul fondului nu trebuie sa suporte o sarcina excesiva sau disproportionata.

VIII. Raportul asupra recursului in interesul legii

79. Prin raportul intocmit in cauza, judecatorii-raportori au apreciat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv a dispozitiilor art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) si (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde indemnizatii pentru lipsa de folosinta numai in masura in care capacitatile energetice au fost realizate dupa intrarea in vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007; pentru capacitatile energetice realizate anterior, exercitarea de catre titularii autorizatiilor de infiintare si de catre titularii licentelor a drepturilor de uz si de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozitiilor speciale in vigoare la data punerii lor in functiune.

Titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizatiilor de infiintare si de titularii licentelor, in exercitarea drepturilor de uz si de servitute, indiferent de momentul realizarii capacitatii energetice (anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007).

Dispozitiile art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv cele ale art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privata afectati de retelele electrice de transport ori de distributie existente la data intrarii in vigoare a legii sa obtina indemnizare pentru lipsa de folosinta de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situeaza respectivele capacitati energetice, intemeiata pe aceasta cauza.

IX. Inalta Curte de Casatie si Justitie

80. Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public, precum si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, constata urmatoarele:

IX.1. Admisibilitatea recursului in interesul legii

81. Analiza regularitatii investirii, prin prisma dispozitiilor art. 514 din Codul procedura civila, releva ca titularul sesizarii este legitimat procesual activ sa declanseze prezentul mecanism de unificare.

82. Este indeplinita si conditia privind respectarea cerintelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedura civila, intrucat memoriului de recurs in interesul legii i-au fost atasate hotarari judecatoresti definitive, din care rezulta ca jurisprudenta are un caracter neunitar.

83. In acest context se noteaza insa faptul ca hotararile care au fost atasate abordeaza o problematica vasta si complexa, iar pentru tratarea coerenta si intr-o ordine logica a acestor chestiuni urmeaza ca intrebarile titularului sesizarii sa fie mai bine explicate, pentru a raspunde eficient aspectelor transate divergent in jurisprudenta. Aceste aspecte se vor regasi in analiza asupra fondului recursului in interesul legii, prezentata in continuare.

IX.2. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului in interesul legii

84. Situatia de fapt pe care se grefeaza cvasimajoritatea proceselor in care au fost pronuntate hotararile judecatoresti atasate memoriului de recurs in interesul legii presupune existenta unor capacitati energetice, construite in perioada anterioara anului 1989, pe terenuri care se aflau atunci in proprietate de stat sau cooperatista.

85. Evolutia legislativa in domeniu este urmatoarea:

a) Decretul nr. 76/1950, abrogand dispozitiile contrare din Legea asupra energiei din 7 iulie 1930, cu modificarile ulterioare, si din Legea pentru organizarea exploatarilor comunale din 7 mai 1938, cu modificarile ulterioare, a stabilit, in art. 1, ca dreptul de a produce, transporta, distribui si vinde energie electrica apartine statului si a conferit, in art. 23, beneficiarilor autorizatiilor de construire si de exploatare a uzinelor si retelelor electrice dreptul de a cere exproprierea bunurilor imobile proprietate particulara si de a instala si intretine stalpi sustinatori ai retelelor electrice, cabluri subterane, conductori aerieni, posturi de transformare sau de conexiune si altele asemenea; a mai acordat dreptul de a aseza si intretine suporti si ancoraje pentru retele, pe cladiri, dreptul de a utiliza strazile si drumurile publice, precum si proprietatile particulare in scopul accesului la constructia proiectata si pentru intretinerea si exploatarea instalatiilor, dreptul de a taia arborii care ar putea provoca intreruperi, de a interzice proprietarilor imobilelor invecinate de a construi, instala sau depozita orice obiecte care ar putea prejudicia buna functionare a instalatiilor electrice si dreptul de a interzice construirea de noi cladiri si de orice fel de "constructiuni" sub liniile de transport principale: 220, 110, 35 si 25 kW;

b) Decretul nr. 76/1950 a fost abrogat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998, act normativ care a reglementat autorizarea si concesionarea capacitatilor energetice, inclusiv drepturile si obligatiile participantilor la raporturile juridice ce iau nastere in baza legii.

Astfel, art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 a stabilit ca realizarea de noi capacitati energetice de producere, de transport, de distributie a energiei electrice si/sau termice, reabilitarea si retehnologizarea celor existente, precum si punerea in functiune a acestora sunt supuse autorizarii; unei cerinte similare erau supuse exploatarea comerciala a capacitatilor de producere, de transport si a celor de distributie a energiei electrice si termice, precum si orice activitati de intermediere profesionala a furnizarii de energie electrica si termica.

Autorizatia de functionare si cea de utilizare au dat nastere la o serie de drepturi asupra terenurilor si altor bunuri proprietate privata a altor persoane fizice sau juridice, enumerate in art. 53 si 54: dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii energetice, dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare, servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele de conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru accesul la locul de amplasare a acestora, dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane sau bunuri si de dreptul de acces la utilitatile publice.

In mod corelativ, aceleasi prevederi instituiau si obligatia de indemnizare a proprietarilor terenurilor ori a titularilor activitatilor afectate si cea de despagubire pentru prejudiciile cauzate.

c) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 a fost abrogata prin Legea nr. 318/2003 si respinsa prin Legea nr. 380/2003.

Noul act normativ, Legea nr. 318/2003, recunoscand drepturile titularilor de autorizatii de infiintare si de licenta asupra proprietatii tertilor intr-o maniera similara reglementarii anterioare, a stabilit insa, in art. 16 alin. (4) teza intai, ca drepturile de uz si de servitute se exercita cu titlu gratuit; teza a doua a aceluiasi alineat a instituit obligatia titularilor de licenta de a plati despagubiri, in masura in care, cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor energetice.

d) Atat Legea nr. 13/2007, cat si Legea nr. 123/2012, stabilind ca lucrarile de realizare si retehnologizare a capacitatilor energetice pentru care se acorda autorizatii, precum si activitatile si serviciile pentru care se acorda licente sunt de interes public, au reglementat succesiv, prin dispozitiile care fac obiectul prezentei sesizari, drepturile si obligatiile de care beneficiaza, respectiv care revin titularilor autorizatiilor de infiintare si de licente.

Astfel, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 prevede ca asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice, titularii autorizatiilor de infiintare si titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare si retehnologizare, respectiv de functionare a capacitatii energetice, de urmatoarele drepturi: dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii sau retehnologizarii capacitatii energetice, dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare, servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane sau bunuri si de dreptul de acces la utilitatile publice.

Intr-o formulare similara, drepturile de uz si de servitute sunt recunoscute si prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

Drepturile in discutie au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie, dupa cum rezulta din art. 16 alin. (3) din Legea nr. 13/2007, respectiv din art. 12 alin. (3) din Legea nr. 123/2012.

Aceste acte normative reglementeaza insa diferit regimul juridic al drepturilor conferite titularilor autorizatiilor de infiintare si titularilor de licente, distingand in functie de momentul obiectiv al construirii retelelor.

Ambele legi in discutie precizeaza [in art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007, respectiv in art. 12 alin. (5) din Legea nr. 123/2012] ca "Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor, a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort".

e) La 28 iunie 2019 a intrat in vigoare Legea nr. 120/2019 privind unele masuri necesare pentru realizarea lucrarilor si implementarea proiectelor de importanta nationala privind reteaua electrica de transport (Legea nr. 120/2019).

Cu toate ca dispozitiile acestei legi nu formeaza obiect al recursului in interesul legii de fata, este util de precizat ca prevederile art. 5 alin. (2) din noua reglementare cuprind o derogare de la textul art. 12 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, stabilind ca in cazul retelei electrice de transport care face obiectul proiectelor de importanta nationala sau de interes comun, realizate dupa intrarea in vigoare a acestei legi, initiatorul proiectului/beneficiarul concesiunii retelei electrice de transport exercita dreptul de uz si servitute incepand cu data finalizarii lucrarilor de construire, cu titlu gratuit si pentru proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale, in virtutea prezentei legi, pe toata durata de viata a capacitatii energetice. In ceea ce priveste drepturile de uz si de servitute asupra imobilelor proprietate privata, noua lege mentine caracterul oneros al exercitarii acestora, in art. 8.

86. Hotararile judecatoresti definitive anexate memoriului de recurs in interesul legii au solutionat litigii intre titularii drepturilor de proprietate privata si titularii de autorizatii ori de licente, prin care cei dintai au solicitat obligarea celor din urma la plata de "despagubiri", raportate la contravaloarea lipsei de folosinta a terenului.

87. Sub un prim aspect, autorul demersului unificator al jurisprudentei a aratat ca instantele nationale au abordat diferit sustinerile partilor din dosarele care le-au fost deduse judecatii, vizand posibilitatea proprietarilor terenurilor afectate de edificarea de capacitati energetice, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007, de a pretinde contravaloarea lipsei de folosinta.

88. Este util de subliniat in acest context ca, spre deosebire de terminologia utilizata in mod curent in actiunile in justitie, in care expresia "despagubiri pentru lipsa de folosinta" este frecvent intalnita, legile in discutie fac distinctie intre indemnizatie si despagubire .

89. Astfel, in sensul legilor supuse interpretarii in prezentul recurs in interesul legii, prin notiunea de indemnizatie se intelege o suma platita pentru exercitarea dreptului de uz si de servitute, iar prin notiunea de despagubire - o suma cuvenita pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat, fiind indicate chiar si criteriile de evaluare a despagubirilor in art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007 si in art. 12 alin. (10) din Legea nr. 123/2012, respectiv suprafata de teren afectata cu ocazia efectuarii lucrarilor, tipurile de culturi si plantatii, precum si amenajarile afectate de lucrari, activitatile restranse cu ocazia lucrarilor.

90. Evolutia reglementarilor cu caracter special, prezentata mai sus, releva ca, in afara perioadei in care si-a produs efectele Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 (ale carei dispozitii nu formeaza insa obiect al recursului in interesul legii), de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 318/2003 si pana la adoptarea Legii nr. 13/2007, legiuitorul a decis ca drepturile de uz si servitute sa fie exercitate cu titlu gratuit. In acest sens se cuvin reiterate dispozitiile cuprinse in art. 16 alin. (4) teza intai din Legea nr. 318/2003, potrivit carora "Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora".

91. Odata cu aparitia Legii nr. 13/2007, aceasta chestiune a primit o noua abordare, fiind instituita natura oneroasa a exercitarii drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, dar aceasta numai in masura in care respectivele capacitati ar fi realizate dupa intrarea in vigoare a legii; asadar, in aceste limite, caracterul gratuit al exercitarii drepturilor de uz si servitute a disparut.

92. Din prevederile art. 16 alin. (4) si (5) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 12 alin. (4) si (5) din Legea nr. 123/2012 rezulta ca, daca proprietarul terenului nu este statul sau unitatea administrativ-teritoriala, caz in care exercitarea drepturilor de uz si de servitute se face cu titlu gratuit, modalitatea de exercitare a acestor drepturi depinde de momentul edificarii capacitatii energetice. Astfel, exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a legii se face pe baza unei conventii-cadru, cu un continut anume determinat, care va cuprinde si cuantumul indemnizatiei. Per a contrario, daca astfel de capacitati au fost realizate inainte de intrarea in vigoare a legii, exercitarea drepturilor in discutie se face fara incheierea vreunei conventii si fara plata vreunei indemnizatii.

93. In schimb, in ceea ce priveste despagubirile pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizatiilor de infiintare si de titularii licentelor, in exercitarea drepturilor de uz si de servitute, este de notat ca de la data adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 si pana in prezent toate actele normative au recunoscut un asemenea drept persoanelor prejudiciate prin pagube produse cu ocazia exercitarii drepturilor de uz si servitute, fara sa il raporteze la momentul realizarii capacitatii energetice.

94. Statuand asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a textelor in dezbatere, care au fost intemeiate pe pretinse incalcari ale prevederilor art. 16 si 44 din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala le-a respins, notand ca dreptul de proprietate nu este unul absolut, iar continutul si limitele sale sunt stabilite de lege. A mai retinut ca instituirea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitati energetice reprezinta o astfel de limitare, justificata de faptul ca in acest mod se asigura valorificarea fondului energetic - bun public de interes national. Instanta de contencios constitutional a mai apreciat ca exercitarea drepturilor de uz si de servitute este determinata de un interes major de ordin general si, ca atare, a considerat ca legiuitorul este pe deplin competent sa reglementeze conditiile exercitarii atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia. In ceea ce priveste distinctia operata de lege intre titularii dreptului de proprietate privata asupra unor terenuri pe care existau deja capacitati energetice si cei pe ale caror terenuri urmeaza sa se realizeze asemenea capacitati, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant ca cele doua categorii de persoane se diferentiaza prin momentul obiectiv al realizarii acelor capacitati energetice si a subliniat ca noile reglementari din domeniul energiei electrice (Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 123/2012) nu se refera la capacitatile deja realizate la data intrarii in vigoare, in conditii aparte in timp si intr-un alt cadru legislativ, astfel ca a apreciat ca aplicarea unui tratament diferentiat celor doua categorii de titulari ai dreptului de proprietate privata asupra terenurilor afectate de capacitati energetice, derivata din situatia diferita in care se afla, in functie de reglementarea aplicabila potrivit principiului tempus regit actum, nu incalca dispozitiile art. 16 din Legea fundamentala, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii1.

1 In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Decizia nr. 324 din 23 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, Decizia nr. 676 din 26 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 585 din 16 august 2012 sau Decizia nr. 854 din 18 decembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 28 mai 2019.

95. Prin urmare, o deplina respectare a egalitatii in drepturi presupune luarea in considerare a tratamentului pe care legea il prevede fata de cei carora li se aplica cat timp reglementarile sale sunt in vigoare, iar nu in raport cu efectele produse de unele anterioare, deoarece reglementari succesive pot prezenta diferente determinate de conditiile obiective in care au fost adoptate, fara ca aceasta sa aiba semnificatia unei discriminari.

96. In cauzele care au justificat promovarea recursului in interesul legii, instantele nationale au avut o abordare divergenta, unele apreciind ca, in ceea ce priveste capacitatile energetice construite anterior intrarii in vigoare a legilor speciale, se aplica regulile existente in dreptul comun privind raspunderea civila delictuala, cu privire la acordarea despagubirilor, iar altele considerand ca dispozitiile celor doua legi speciale se aplica si in situatia capacitatilor energetice construite anterior intrarii in vigoare a acestor legi, in sensul in care fie ar recunoaste dreptul la contravaloarea lipsei de folosinta, fie l-ar nega.

97. Niciuna dintre aceste opinii nu este corecta in totalitate.

98. Subliniind, din nou, distinctia pe care Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 123/2012 o fac intre indemnizatie si despagubire, in sensul expus mai sus - fiind extrem de util ca si instantele nationale sa o aiba in vedere -, se constata ca atat timp cat domeniul energetic este reglementat prin legi speciale, persoanele interesate nu pot recurge la normele de drept comun, caci specialia generalibus derogant (norma speciala deroga de la norma generala).

99. Cu alte cuvinte, cat timp legile speciale nu recunosc dreptul la indemnizatii pentru lipsa de folosinta decat in cazul capacitatilor energetice realizate ulterior intrarii lor in vigoare, partile nu pot apela la dreptul comun pentru a incerca sa obtina un atare drept pentru capacitatile construite anterior, pentru ca o asemenea abordare ar goli de continut dispozitiile de la acel moment ale legii, care consacrau caracterul gratuit al exercitarii drepturilor de uz si servitute, dupa cum a rezultat din cele prezentate mai sus.

100. Prerogativele pe care dreptul fundamental de proprietate le confera titularului sau nu sunt absolute, ci trebuie examinate prin raportare la functia lor in societate . Din acest motiv, restrictiile care raspund unor obiective de interes general nu constituie, in raport cu scopul urmarit, o interventie nemasurata si intolerabila de natura a atinge insasi substanta dreptului. Asa fiind, cazul analizat atrage concluzia ca restrangerea exercitiului dreptului de proprietate este stabilita de lege, care instituie si caracterul gratuit al exercitarii drepturilor de uz si de servitute in situatia capacitatilor energetice realizate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007.

101. Pe de alta parte, niciun eventual apel la dreptul comun national nu ar conduce la o concluzie contrara, cu sublinierea ca normele generale sunt oricum inlaturate de la aplicare de normele speciale, asa cum s-a aratat mai sus.

102. Distinct de aceasta, si doar pentru explicarea afirmatiei din paragraful anterior, se retine ca potrivit art. 621 alin. (1) din Codul civil, "Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop", numai in situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare si, in toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei juste despagubiri, in conformitate cu alin. (3) al aceluiasi articol .

103. Indiferent daca se considera ca aceste prevederi ale Codului civil acopera situatiile de fapt la care se refera hotararile judecatoresti divergente, care au condus la declansarea prezentului mecanism de unificare sau domeniul lor de aplicare este mai limitat, circumscris doar ipotezelor in care capacitatile energetice deservesc "fonduri invecinate sau din aceeasi zona" fata de cel in care se afla proprietatea astfel limitata, se cuvine subliniat ca dispozitiile art. 621 sunt incluse in capitolul III, intitulat "Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata" al titlului II "Proprietatea privata" al cartii a III-a "Despre bunuri" a Codului civil.

104. Art. 6 alin. (6) din Codul civil stabileste ca "Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din (...) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi".

105. In masura in care, in considerarea acestui din urma text, care reglementeaza aspecte privind aplicarea in timp a legii noi, s-ar retine incidenta art. 621 din Codul civil, o astfel de concluzie ar fi una gresita, deoarece ea ar face abstractie de dispozitiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 71/2011), potrivit carora "Dispozitiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplica situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia". In acest context, aprecierea potrivit careia textul art. 59 din Legea nr. 71/2011 ar fi inlaturat de la aplicare de dispozitiile art. 6 alin. (6) din Codul civil nu poate fi acceptata, deoarece ar lipsi de sens textul legal; este cert ca norma tranzitorie nu poate privi doar situatiile juridice nascute anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, ale caror efecte s-ar fi epuizat sub imperiul vechii reglementari, deoarece intr-o asemenea ipoteza problema unui conflict in timp intre legi ar fi una falsa.

106. Nici din perspectiva conventionala, problematica supusa dezlegarii nu a primit o alta abordare .

107. Acceptand posibilitatea ca persoanele interesate sa se considere indreptatite sa afirme ca lipsirea de deplina folosinta a terenului fara plata unei indemnizari, chiar daca amplasarea unor capacitati energetice satisface o cauza de interes public, ar fi de natura sa rupa justul echilibru ce trebuie sa existe intre cerintele de interes general si imperativul apararii dreptului la proprietate privata, este de notat ca in Cauza Mirela Cernea si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca amplasarea unor stalpi de electricitate pe terenul proprietate a reclamantilor a facut ca lotul de teren ocupat cu fundatiile sa fie considerat, prin efectul legii nationale, drept "bun public", iar asemenea dispozitii nu au privat pe reclamanti de proprietatea lor, ci au vizat punerea in aplicare la nivel national a unor politici de productie si de distributie a energiei electrice si termice, intrand sub incidenta reglementarii privind "folosirea bunurilor" in sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Curtea a mai subliniat ca dispozitiile nationale, in temeiul carora sunt luate masuri de limitare a dreptului de proprietate privata, sunt conforme cu dreptul statelor "de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor", enuntat la al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si, evaluand masura in care scopul legitim de interes general se afla intr-un raport de just echilibru cu imperativul apararii dreptului la proprietate privata, instanta europeana a notat ca, intr-un domeniu atat de complex si de delicat ca cel al strategiei nationale in domeniul energetic, statul dispune de o marja larga de apreciere pentru a-si desfasura politicile de interes general, iar caracterul proportional al afectarii dreptului a fost apreciat prin raportare la existenta unor garantii de procedura care sa asigure ca punerea in aplicare a sistemului si impactul sau nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile. Din aceasta perspectiva, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca legile nationale contin asemenea garantii, conditionand exercitarea dreptului de uz si de servitute de respectarea principiilor echitatii si minimei afectari a dreptului de proprietate; mai mult, a apreciat ca, si daca legiuitorul intern opteaza pentru solutia gratuitatii exercitarii drepturilor de uz si de servitute, proprietarii afectati nu se afla in imposibilitatea absoluta de a fi despagubiti pentru efectele prejudiciabile ale lucrarilor realizate de catre titularii autorizatiilor in exercitarea drepturilor lor de uz si de servitute.

108. Asa fiind, prin decizia ce urmeaza a se pronunta in recursul in interesul legii se va da o dezlegare textelor de lege in discutie, prin care se va statua ca titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde indemnizatii pentru lipsa de folosinta numai in masura in care capacitatile energetice au fost realizate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 13/2007; pentru capacitatile realizate anterior, exercitarea de catre titularii autorizatiilor de infiintare si de catre titularii licentelor a drepturilor de uz si de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozitiilor speciale in vigoare la data punerii lor in functiune.

109. In ceea ce priveste despagubirile, urmeaza a se statua ca titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizatiilor de infiintare si de titularii licentelor, in exercitarea drepturilor de uz si de servitute, indiferent de momentul realizarii capacitatii energetice (anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007), intrucat, de la data adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 si pana in prezent, toate actele normative au recunoscut un asemenea drept persoanelor prejudiciate prin pagube produse cu ocazia exercitarii drepturilor de uz si servitute. Se cuvine din nou sa fie subliniat ca dreptul la despagubiri este distinct de cel la indemnizare, primul dintre ele fiind legat in mod expres de producerea unei pagube, notiune in categoria careia nu intra si cea derivata din lipsa de folosinta. In acest context, se impune a reitera ca prejudiciile trebuie sa fie produse cu ocazia exercitarii drepturilor de uz si/sau servitute, pentru a putea da nastere dreptului la despagubiri, simpla exercitare a dreptului de uz si servitute nefiind apta sa produca, ea insasi, pagube, deoarece exercitarea unui drept in limitele legii nu vatama pe nimeni.

110. Din aceeasi perspectiva, titularul sesizarii aduce in dezbatere si problema modului de interpretare a dispozitiilor art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv a art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, in conditiile in care proprietarul retelei energetice invoca dreptul de proprietate ca avand natura legala, in timp ce proprietarul terenului invoca propriul titlu .

111. Analiza memoriului de recurs in interesul legii releva ca instantele nationale au fost sesizate cu solutionarea unor cereri prin care proprietarii de terenuri au pretins contravaloarea lipsei de folosinta de la titularii de capacitati energetice pentru amplasarea retelei pe terenul afirmat a le apartine celor dintai; daca unele instante au acordat asemenea indemnizatii, altele au considerat ca titularii de capacitati energetice au un drept de proprietate care isi are izvorul in lege si nu pot fi obligati la plata . Prin urmare, a fost ridicata problema daca dispozitiile art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv ale art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitati energetice sa obtina indemnizare pentru lipsa de folosinta de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situeaza retelele electrice de transport ori de distributie, intemeiate pe aceasta cauza.

112. Fata de distinctia facuta intre notiunile de indemnizare si de despagubire, mai sus expusa, si subliniind ca textele supuse analizei se refera la terenurile pe care sunt amplasate retele electrice de transport si distributie existente la data intrarii in vigoare a legii, se observa ca noile legi in domeniul energiei electrice mentin, in ceea ce priveste retelele electrice de transport si de distributie, prevederile din legislatia anterioara, asa cum rezulta din cuprinsul art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, statuand ca terenurile pe care se situeaza retelele electrice de transport, respectiv de distributie existente la intrarea in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului pe durata de existenta a retelei.

113. Aceste texte legale nu consacra trecerea in proprietatea statului a terenului pe care se afla retelele electrice de transport si de distributie, ci prevad ca ele sunt si raman in proprietatea statului, instituind un fine de neprimire a unor eventuale cereri de retrocedare, acceptiune subliniata de Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.256 din 22 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 3 noiembrie 2011, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012 sau in Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 893 din 27 noiembrie 2015.

114. Prin urmare, terenurile pe care se situeaza retelele electrice de transport si de distributie existente la data intrarii in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului si sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

115. Asadar, nu exista niciun conflict intre drepturile de proprietate, pentru ca terenurile pe care se afla retelele electrice de transport si de distributie existente la data intrarii in vigoare a legii nu au intrat niciodata in proprietatea privata, ci, dimpotriva, erau si au ramas in cea publica; prin urmare, in masura in care reteaua este amplasata, intr-o exprimare generala, pe un teren proprietate privata, trebuie sa se considere ca suprafata de teren afectata retelei (strict cea situata sub platforma pe care sunt amplasati stalpi de electricitate, de exemplu) ramane in proprietate publica, iar drepturile celor doi titulari nu se afla in concurs, ci se intalnesc la limita capacitatii energetice, fara a o putea depasi. In niciun caz, o asemenea delimitare a proprietatii nu are ca efect o expropriere, nici formala, nici de fapt, a titularului dreptului de proprietate privata afectat, ci duce la un control rezonabil si lipsit de arbitrariu al folosirii bunurilor; aceasta, chiar daca dreptul de proprietate privata (prin ipoteza, invecinat) ajunge sa fie afectat; in substanta sa, el insa nu dispare, caci titularul il poate utiliza, vinde, dona, ceda, ipoteca ori lasa mostenire.

116. In aceste conditii, nu exista titluri care sa poata fi opuse reciproc, iar titularul dreptului de proprietate afectat de capacitati energetice existente la data intrarii in vigoare a legii nu poate opune titlul sau proprietarului terenului pe care se afla respectivele retele pentru a obtine o indemnizare pentru lipsa de folosinta, intemeiata pe aceasta cauza.

117. In ceea ce priveste retelele noi care urmeaza a fi ridicate pe terenuri proprietate privata a unui tert, ambele legi prevad ca acestea urmeaza a se edifica pe terenuri care fie vor fi cumparate de la proprietar, fie vor fi expropriate, dupa cum indica art. 21 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, preluate in art. 17 alin. (2) din Legea nr. 123/2012.

118. Pentru considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

D E C I D E:

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Craiova.

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 16 alin. (2), (3), (5), (6), (7), (9), (10), art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (3), art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv a dispozitiilor art. 12 alin. (2), (3), (5), (6), (8), (10) si (11), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (3), art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

Titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde indemnizatii pentru lipsa de folosinta numai in masura in care capacitatile energetice au fost realizate dupa intrarea in vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007; pentru capacitatile energetice realizate anterior, exercitarea de catre titularii autorizatiilor de infiintare si de catre titularii licentelor a drepturilor de uz si de servitute se face cu titlu gratuit, potrivit dispozitiilor speciale in vigoare la data punerii lor in functiune.

Titularii dreptului de proprietate privata afectati de capacitatile energetice pot pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate de titularii autorizatiilor de infiintare si de titularii licentelor, in exercitarea drepturilor de uz si de servitute, indiferent de momentul realizarii capacitatii energetice (anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii energiei electrice nr. 13/2007).

Dispozitiile art. 35 alin. (3) si art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv cele ale art. 30 alin. (4) si art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 se opun ca titularii dreptului de proprietate privata afectati de retelele electrice de transport ori de distributie existente la data intrarii in vigoare a legii sa obtina indemnizare pentru lipsa de folosinta de la titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se situeaza respectivele capacitati energetice, intemeiata pe aceasta cauza.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din 11 noiembrie 2019.