Limitele de competenta ale A.S.F. Petitie adresata Autoritatii de Supraveghere Financiara (A.S.F.) avand ca obiect contestarea modului de solutionare de catre o societate de asigurare a unui dosar de dauna deschis in baza asigurarii facultative CASCO

Potrivit art. 2 si art. 3 din Legea nr. 136/1995, in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare, iar in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.

Intrucat, in sensul legislatiei speciale din domeniul asigurarilor, asigurarea CASCO nu este o asigurare obligatorie, conditiile generale si speciale ale acestui contract reglementate prin vointa concordanta a partilor, iar nu prin acte normative emise de A.S.F.

Astfel fiind, in privinta asigurarilor facultative CASCO, sunt aplicabile dispozitiile art. 2199 si urmatoarele Cod Civil privind contractul de asigurare, incheierea unui asemenea contract facandu-se pe baza principiului libertatii contractuale, iar interpretarea clauzelor acestuia fiind facuta dupa intentia comuna a partilor contractante exprimata la incheierea contractului, eventualele litigii izvorate urmand a se solutiona fie pe cale amiabila, fie pe cale judecatoreasca.

Prin urmare, in raport cu dispozitiile normative ce-i reglementeaza activitatea, A.S.F. nu are competenta legala de a impune asiguratorului o anumita solutie de adoptat intr-un dosar particular de dauna, nemultumirile referitoare modul in care s-au stabilit despagubirile de catre asigurator, in temeiul unui contract de asigurare facultativa CASCO neputand fi solutionate pe calea unei petitii adresate acestei autoritati.

I. Circumstantele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare in judecata

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la data de 15 martie 2016, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamanta Societatea ``A`` S.R.L., in contradictoriu cu paratele Autoritatea de Supraveghere Financiara si Societatea de asigurari ``B`` S.A., a solicitat:

- constatarea refuzului acordarii dreptului reclamantei la un control efectiv din partea paratei Autoritatea de Supraveghere Financiara, in virtutea atributiilor legale conferite acestei autoritati de dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) si art. 5 din O.U.G. nr. 93/2012, la sesizarea/reclamantia nr. 53711/2015, in privinta modului de instrumentare a

dosarului de dauna nr. 70064156 de catre Societatea de asigurari ``B`` S.A, stabilirea faptului ca parata ASF are, potrivit legii, prerogativa de control-verificare a oricarei activitati din activitatea de asigurare si din alte activitati in legatura cu aceasta, inclusiv cea privind adoptarea deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr-un dosar de dauna si obligarea acestei autoritati la efectuarea unui control efectiv in baza reclamatiei nr. 53711/2015, precum si la luarea masurilor ce se impun;

- obligarea paratei Societatea de asigurari ``B`` S.A. la plata catre reclamanta a sumei de 12.357,18 lei, reprezentand diferenta din despagubirea aferenta dosarului de dauna nr. 70064156, neacordata de parata;

- obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata .

2. Hotararea instantei de fond

Prin sentinta civila nr. 3068 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a disjuns cel de-al doilea capat al cererii de chemare in judecata si a respins, ca neintemeiat, capatul intai din actiunea formulata de reclamanta Societatea ``A`` S.R.L., in contradictoriu cu parata Autoritatea de Supraveghere Financiara.

3. Calea de atac exercitata in cauza

Impotriva sentintei civile nr. 3068 din 17 octombrie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea ``A`` S.R.L., atat impotriva solutiei pronuntata asupra primului capat al cererii de chemare in judecata, cat si impotriva masurii disjungerii celui de-al doilea capat al actiunii. Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila, reclamanta solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, rejudecarea cauzei si admiterea cererii de chemare in judecata .

In motivarea caii de atac, recurenta arata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material . Astfel, prin actiune a solicitat constatarea refuzului acordarii dreptului reclamantei la un control efectiv din partea paratei Autoritatea de Supraveghere Financiara in virtutea atributiilor legale conferite acestei autoritati de dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b, art. 3 alin. 1 lit. b) si c) si art. 5 din OUG 93/2012, la sesizarea/reclamatia nr. 53711/2015 in privinta modului de instrumentare a dosarului de dauna nr. 70064156 de catre Societatea de asigurari ``B`` S.A in relatia cu reclamanta, si stabilirea faptului ca ASF are, potrivit legii, prerogativa de control - verificare a oricarei activitati din activitatea de asigurare si din alte activitati in legatura cu aceasta inclusiv cea privind adoptarea deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr-un dosar de dauna si obligarea acestei autoritati la efectuarea unui control efectiv in baza reclamatiei nr. 53711/2015 precum si la luarea masurilor ce se impun.

Instanta de fond a retinut insa, contrar dispozitiilor legale prevazute de art.1 alin. 2, art. 2 alin. 1 lit. b, art. 3 alin. 1 lit. b si art. 5 din OUG 93/2012 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, ca A.S.F. si-ar fi indeplinit obligatiile de control prin aceea ca a raspuns reclamantei pe baza inscrisurilor furnizate de asigurator prin preluarea si redarea intocmai in raspunsul sau a punctului de vedere al asiguratorului.

Cu alte cuvinte instanta a retinut ca prerogativa controlului pe care ASF trebuie sa il exercite se rezuma la preluarea continutului inscrisurilor si punctelor de vedere ale asiguratorilor verificati si ca aceasta nu are practic prerogativa de control asupra activitatii asiguratorilor sub toate aspectele. O astfel de interpretare si aplicare a legii este contrara reglementarilor legale invocate, aplicate si interpretate de instanta, care prevede expres ca supravegherea exercitata de A.S.F., prevazuta la art. 2 alin. (1), se realizeaza prin:

b) emiterea de reglementari, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;

c) realizarea controlului asupra entitatilor si operatiunilor prevazute la art. 2 alin. (1) pe baza raportarilor primite si prin verificari la fata locului;

Solutionarea petitiilor, prin analiza aspectelor sesizate de consumatorii de servicii financiare in vederea identificarii si eliminarii deficientelor si a practicilor incorecte din activitatea entitatilor supravegheate, precum si prevenirea perpetuari acestora prin actiuni reactive specifice; imbunatatirea gradului de asistenta si protectie a consumatorilor, transparentizarea actului administrativ cresterea nivelului de accesibilitate a consumatorilor, cointeresarea si incluziunea financiara a consumatorilor este o obligatie ce trebuie sa fie efectiva iar nu formala.

ASF a inclus in procesul sau de reorganizare organizationala infiintarea de la 01.01.2015 a Directiei Protectia Consumatorilor care asigura protejarea si apararea drepturilor si intereselor consumatorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase, precum si educarea si promovarea increderii in serviciile, produsele si instrumentele financiare specifice pietelor nebancare, conform practicii europene de definire a conceptului de business conduct

Toate acestea sunt insa iluzorii in masura in care in activitatea efectiva a Autoritatii de Supraveghere Financiara nu se regaseste indeplinirea efectiva a atributiilor legale de control si dispunere de masuri si sanctiuni in consecinta.

De asemenea in activitatea ASF este inexistenta actiunea de monitorizare a regulilor de comportament care pot afecta clientii si piata sau incalca legislatia, protejarea intereselor consumatorilor in fata abordarilor incorecte sau abuzive, a practicilor frauduloase, furnizarea de informatii obligatorii impartiale si corecte la momentul potrivit, transparenta, recomandari si obiective de inalta calitate

Toate acestea rezulta cu prisosinta din modul de instrumentare a petitiei/reclamatiei nr. 53711/2015 in privinta modului de instrumentare a dosarului de dauna nr. 70064156 de catre Societatea de asigurari ``B`` S.A in relatia cu recurenta, in analiza careia, in mod formal ASF s- a rezumat in a copia informatiile furnizate de asigurator si a mentiona ca in privinta adoptarii deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr-un dosar de dauna acestea sunt in competenta exclusiva a personalului angajat al asiguratorului.

Recurenta a inteles sa critice si incheierea pronuntata in data de 17.10.2016 in ceea ce priveste disjungerea capatului 2 al actiunii, aratand ca instanta a aplicat si interpretat gresit dispozitiile prevazute de art. 123 C.pr.civ in privinta exceptiei necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti in solutionarea capatului 2 al actiunii, deoarece instanta este competenta material si pentru solutionarea capetelor de cerere accesorii si incidentale.

4. Apararile formulate in cauza

4.1. Prin intampinarea inregistrata la dosarul cauzei la data de 3 martie 2017, intimata- parata Autoritatea de Supraveghere Financiara a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Aceasta arata ca, potrivit OUG nr.93/2012, A.S.F. este autoritate autonoma de specialitate, care exercita atributii de autorizare, reglementare, supraveghere si control ale societatilor de asigurare, in conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, Legii nr. 237/2015, Legii nr.136/1995 precum si ale normelor emise in aplicarea acestora.

A.S.F. supravegheaza in mod permanent situatia financiara a asiguratorilor, sfera atributiilor si competentelor fiind cea delimitata de actele normative mai sus amintite.

Potrivit art. 2 si art. 3 din Legea nr. 136/1995, in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare, iar in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.

Asa fiind, intimata arata ca, in sensul legislatiei speciale din domeniul asigurarilor, asigurarea CASCO nu este o asigurare obligatorie, conditiile generale si speciale ale acestui contract nefiind reglementate prin acte normative emise de A.S.F., ci prin vointa concordanta a partilor iar legiuitorul a inteles sa delimiteaza sfera competentelor A.S.F., respectand rolul fiecarei autoritati publice (instantele judecatoresti, autoritatile fiscale, autoritatea pentru protectia consumatorilor etc).

Prin actiunea sa, recurenta-reclamanta extinde sfera de aplicare a unor acte normative, iar intimata nu are competenta de "verificare a oricaror activitati" astfel cum pretinde recurenta, ci numai a acelora stabilite in competenta sa prin lege.

In ceea ce priveste dispunerea efectuarii de controale, solicita a se avea in vedere dispozitiile art.7 alin.(2) din OUG nr.93/2012 potrivit carora "A.S.F. este singura autoritate in masura sa se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, a evaluarilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale ".

Potrivit Legii nr. 32/2000 (cu modificarile si completarile care au intrat in vigoare pana la data de 31.12.2016), A.S.F.- ``...primeste si raspunde la toate sesizarile si reclamatiile privind activitatea asiguratorilor, reasiguratorilor si intermediarilor in asigurari si/sau in reasigurari"" - art.5 lit. n).

In baza legii speciale, A.S.F. a elaborat Norma nr.24/2014 privind procedura de solutionare a petitiilor referitoare la activitatea asiguratorilor si brokerilor de asigurare, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 12 noiembrie 2014.

Ulterior elaborarii Normei nr. 24/2014, la data de 01.01.2016, a intrat in vigoare Legea nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, care prevede la art.8 alin.(12) ca "A.S.F. raspunde la petitiile referitoare la activitatea societatilor primite de la contractanti, pagubiti sau reprezentanti ai acestora".

Astfel, intimata arata ca a raspuns petitiilor formulate de reclamanta (raspunsuri nr. 53711/20.07.2015, nr.74155/17.09.2015, nr. 99719/16.12.2015) iar imprejurarea ca societatea reclamanta este nemultumita de raspunsul primit nu echivaleaza cu un refuz nejustificat de rezolvare in sensul Legii nr. 554/2004, raspunsul neputand fi conditionat de solutionarea favorabila a cererii Societatii ``A`` SRL.

In acest sens, Societatea recurenta a formulat petitia inregistrata la A.S.F. cu nr.53711/10.06.2015, impotriva Societatii de asigurari ``B`` S.A prin care a reclamant modalitatea de solutionare a Dosarului de daune nr. 70064156 (diferenta de despagubire de 12.357,18 lei neacceptata la plata de asigurator). In urma analizarii, atat a petitiei cat si a documentatiei transmise de asigurator, A.S.F. a transmis raspunsul nr. 53711/20/07/2015, prin care a comunicat societatii petente din ce se compune diferenta de 12.357,18 lei dintre suma solicitata in cererea de despagubire (28.378,89 lei) si suma achitata, citand totodata din conditiile generale de asigurare aferente politei, respectiv, prevederile art. 7.2.3 alin. (ii) potrivit carora, Societatea de asigurari ``B`` S.A ``este indreptatita sa nu acorde despagubiri in cazul in care: [...] (ii) Asiguratul/Utilizatorul/Contractantul nu si-a indeplinit obligatiile decurgand din contractul de asigurare. S-a mai aratat ca, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 (in vigoare la data petitiei), asiguratorul, pentru asigurarile facultative practicate, trebuie sa elaboreze:

a) propriile conditii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare:

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica conditiile de asigurare, in functie de optiunea proprie sau de cea a asiguratului";

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (41) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, ``conditiile generale si specifice ale politelor de asigurare, valoarea primelor de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele si alte documente pe care un asigurator intentioneaza sa le utilizeze in relatiile sale cu asiguratii nu sunt supuse aprobarii prealabile sau informarilor sistematice";

Incheierea unui contract de asigurare facultativa se face pe baza principiului libertatii contractuale si produce efecte juridice in privinta raporturilor dintre asigurator si asigurat, contractul avand putere de lege intre partile contractante.

Potrivit dreptului comun interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante exprimata la incheierea contractului, eventualele litigii izvorate din interpretarea conditiilor contractuale urmand a se solutiona fie pe cale amiabila, fie pe cale judecatoreasca, instanta de judecata competenta fiind singura autoritate in masura sa se pronunte cu privire ia interpretarea unui contract, la determinarea si calificarea continutului acestuia, a cauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute in temeiul sau.

Ulterior, recurenta a mai formulat 2 petitii, intimata raspunzandu-i de fiecare data dupa ce asiguratorul a comunicat note de fundamentare prin care isi mentinea decizia initiala din dosarul de dauna.

La data de 18.01.2016, s-a inregistrat la A.S.F., sub nr. 2857, o noua petitie legata de acest caz. Intrucat asiguratorul a mentinut decizia adoptata in Dosarul de dauna nr. 70064156, avand in vedere ca elementele prezentate in aceasta noua petitie nu au fost suficiente pentru reanalizarea solutiei adoptate in sensul celor stabilite in cadrul intalnirii dintre partile semnatare ale contractului din data de 15.12.2015, precum si prevederile art. 10 din O.G. nr. 27/2002 referitoare la clasarea petitiilor, A.S.F. a clasat aceasta petitie, fara transmiterea vreunui raspuns.

Reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr.554/2004, iar art. 6 din OUG nr.93/2012, enumera in mod expres si limitativ actele administrative individuale emise de A.S.F.: autorizatiile, atestatele, avizele si deciziile. Prin urmare, raspunsurile A.S.F. la petitii, nu sunt acte administrative in sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.

Nu sunt aplicabile in cauza nici prevederile art.2 alin.(2) din Legea nr.554/2004, prin care se arata ca se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, intrucat, refuzul nejustificat de a solutiona o cerere reprezinta exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, potrivit art.2 alin.(l) lit.j) din lege.

A.S.F. are competenta de a solutiona reclamatiile/petitiile care ii sunt adresate, in limitele stabilite de actele normative precizate anterior (subliniaza in acest context ca practic nemultumirea reclamantei se refera la modalitatea de interpretare a dispozitiilor unui contract de asigurare facultativa privitoare la modalitatea calcul a unei despagubiri).

Imprejurarea ca petenta este nemultumita de raspunsul primit nu echivaleaza cu un refuz nejustificat, raspunsul A.S.F. neputand fi conditionat de solutionarea favorabila petitiei7.

Prin urmare, raspunsurile A.S.F. la petitii nu pot fi calificate nici ca fiind acte administrative asimilate, respectiv refuz nejustificat.

Avand in vedere ca legiuitorul stabilit clar sfera competentelor A.S.F., conduita A.S.F. pretinsa de recurenta (de obligare a asiguratorului sa adopte o anumita solutie in dosarul de daune deschis in baza unei asigurari facultative) constituie o depasire a atributiilor sale de supraveghere si control, si o ingerinta nepermisa in raporturile contractuale si in activitatea instantelor judecatoresti, competente sa solutioneze litigiile in pretentii.

4.2. Prin notele scrise inregistrate la dosarul cauzei la data de 08 martie 2017, intimata- parata Societatea de asigurari ``B`` S.A a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului vizand masura disjungerii celui de-al doilea capat al cererii de chemare in judecata .

II. Solutia instantei de recurs

Analizand recursul declarat de reclamanta Societatea ``A`` S.R.L in raport de motivul de casare invocat, Inalta Curte constata:

In ceea ce priveste critica adusa incheierii din data de 17.10.2017, Inalta Curte constata ca dispozitiile art. 123 C.pr.civ, vizeaza o masura de buna administrare a justitiei, astfel de masuri neputand fi cenzurate in calea de atac a recursului.

Cat priveste recursul declarat impotriva sentintei civile nr. 3068 din 17 octombrie 2016, solutia instantei de fond se impune pentru urmatoarele considerente:

Asa cum rezulta din cele de mai sus, instanta de fond, instanta de contencios administrativ si fiscal, s-a considerat legal sesizata cu primul capat de cerere, respectiv:

- constatarea refuzului acordarii dreptului reclamantei la un control efectiv din partea paratei Autoritatea de Supraveghere Financiara, in virtutea atributiilor legale conferite acestei autoritati de dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) si art. 5 din O.U.G. nr. 93/2012, la sesizarea/reclamantia nr. 53711/2015, in privinta modului de instrumentare a dosarului de dauna nr. 70064156 de catre Societatea de asigurari ``B`` S.A, stabilirea faptului ca parata ASF are, potrivit legii, prerogativa de control-verificare a oricarei activitati din activitatea de asigurare si din alte activitati in legatura cu aceasta, inclusiv cea privind adoptarea deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr-un dosar de dauna si obligarea acestei autoritati la efectuarea unui control efectiv in baza reclamatiei nr. 53711/2015, precum si la luarea masurilor ce se impun.

In fapt, Inalta Curte constata ca, asa cum a retinut si instanta de fond, reclamanta recurenta are calitatea de utilizator al autovehiculului marca X, iar intre Societatea ``C`` IFN, in calitate de asigurat, reclamanta in calitate de contractant/utilizator si asiguratorul Societatea de asigurari ``B`` S.A a fost incheiata polita de asigurare facultativa CASCO a autovehiculelor seria C nr. 30853xx din 30.04.2013.

In perioada de valabilitate a politei de asigurare mentionate, in legatura cu acest autovehiculul, a avut loc evenimentul asigurat, drept pentru care asiguratorul a deschis dosarul de dauna CASCO numarul RA/47/BU/15/700641xx, eliberand totodata nota de constatare in cuprinsul careia au fost mentionate reperele avariate si solutiile tehnice de indeplinit.

Ulterior deschiderii dosarului de dauna, reclamanta recurenta a apelat la serviciile unitatii reparatoare de specialitate S.C. ``D`` S.R.L. in vederea efectuarii reparatiei conform notei de constatare eliberata de catre asiguratorul, societate de asigurari. Unitatea reparatoare

S.C. ``D`` S.R.L. care a efectuat reparatiile conform notei de constatare si Devizului de Reparatie nr. AS33xx/15.05.2015, dupa finalizarea acestora, a emis factura fiscala nr. 55xx/15.05.2015 in valoare de 28.378,89 lei, document depus impreuna cu celelalte inscrisuri de reparatie la sediul asiguratorului. Unitatea reparatoare a incasat de la asigurator suma de 16.021,71 lei, ramanand neachitata diferenta de 12.357,18 lei, iar pentru justificarea platii partiale, respectiv neachitarea sumei in valoare de 12.357,18, asiguratorul ``B`` SA a emis adresa cu numarul DD66892/15.06.2015, aratand in principiu ca nu au fost respectate conditiile de asigurare.

Sustinand ca refuzul platii integrale a reparatiilor efectuate la autovehiculul implicat in desfasurarea evenimentului asigurat reprezinta o practica incorecta, neloiala, abuziva si frauduloasa a societatii de asigurari ``B`` SA, care nu isi respecta obligatiile de asigurare a transparentei, accesibilitatii si echitatii pentru consumatori, furnizarea de informatii obligatorii impartiale si corecte, reclamanta SC ``A`` SRL s-a adresat paratei ASF cu reclamatia/petitia nr. 53711/20xx reclamand modul de instrumentare a dosarului de dauna nr. 700641xx de catre aceasta societate de asigurari.

Parata intimata ASF a raspuns reclamatei recurente, prin adresa nr. 53711/20.07.2015, faptul ca, a solicitat societatii ``B`` SA copia dosarului de dauna nr. 70064156, precum si o nota de fundamentare privind aspectele prezentate iar analiza dinamicii accidentului, a avariilor rezultate precum si adoptarea deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr- un dosar de dauna sunt in competenta exclusiva a personalului angajat al asiguratorului. Avand in vedere ca asigurarea in cauza intra in categoria asigurarilor facultative, aplicabile in speta sunt prevederile art. 2 din legea nr 136/1995, iar incheierea unui contract de asigurare facultativa se face pe baza principiului libertatii contractuale si produce efecte juridice in privinta raporturilor dintre asigurator si asigurat, contractul avand putere de lege intre partile contractante. (a��)a��eventualele litigii izvorate din interpretarea conditiilor contractuale urmand a se solutiona fie pe cale amiabila fie pe cale judecatoreasca. Instanta de judecata competenta este singura autoritate in masura sa se pronunte cu privire la interpretarea unui contract, la determinarea si calificarea continutului acestuia, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute in temeiul sau.

Recurenta reclamanta a mai revenit cu alte petitii la ASF, aceasta raspunzand ca asiguratorul ``B`` SA isi mentine decizia initiala.

Instanta de fond a respins cererea reclamantei justificand solutia prin faptul ca, din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca parata ASF a probat contrariul celor afirmate de reclamanta, si anume ca nu si-ar fi indeplinit obligatia de supraveghere si control potrivit normelor legale in vigoare. Dimpotriva, tocmai in indeplinirea acestor obligatii, parata ASF a solicitat copia dosarului de dauna in discutie, dar si nota de fundamentare intocmita de catre asiguratorul vizat, efectuand asadar controlul solicitat de reclamanta.

S-a mai retinut ca, in realitate reclamanta este nemultumita de solutia adoptata de asiguratorul ``B`` SA cu privire la dosarul de dauna deschis in baza asigurarii facultative CASCO, asteptarile reclamantei fiind acelea ca parata ASF sa determine solutia dorita de ea, respectiv plata integrala a despagubirilor, iar nu partiala, asa cum asiguratorul a procedat. Or, ceea ce pretinde reclamanta este in afara atributiilor si sarcinilor legale ale paratei ASF, aceasta din urma neputand impune asiguratorului o anumita solutie de adoptat intr-un dosar particular de dauna. Raporturile cu asiguratorul sunt guvernate de clauzele contractuale ale politei de asigurare facultativa CASCO, iar o eventuala nemultumire a reclamantei, sustinere din partea acesteia de neexecutare a clauzelor contractuale sau executare necorespunzatoare are a fi dedusa unei judecati in fata instantelor competente.

Inalta Curte constata ca, potrivit art. 1 lit. e) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, si art. 2 alin. 1 lit. b din OUG nr. 93/2012, atributiile Autoritatii de Supraveghere Financiara sunt cele de reglementare, autorizare si supraveghere si control a societatilor de asigurare si reasigurare.

Art. 3 din OUG nr. 93/2012 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii de Supraveghere Financiara arata ca, supravegherea exercitata de A.S.F., prevazuta la art. 2 alin. (1), se realizeaza prin:

b) emiterea de reglementari, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;

c) realizarea controlului asupra entitatilor si operatiunilor prevazute la art. 2 alin. (1)

pe baza raportarilor primite si prin verificari la fata locului;

d) dispunerea de masuri si aplicarea de sanctiuni.

In privinta controlului, art. 7 alin. (2) OUG nr. 93/2012 prevede ca, A.S.F. este singura autoritate in masura sa se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, a evaluarilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

Totodata, conform art. 5 din acelasi act normativ, in exercitarea atributiilor si prerogativelor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de functionare si supraveghere a pietelor, participantilor si operatiunilor pe aceste piete si are ca obiective:

a) asigurarea stabilitatii, competitivitatii si bunei functionari a pietelor de instrumente financiare, promovarea increderii in aceste piete si in investitiile in instrumente financiare, precum si asigurarea protectiei operatorilor si investitorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase;

b) promovarea stabilitatii activitatii de asigurare si apararea drepturilor asiguratilor.

In exercitarea acestor atributii, conform art. 5 lit. o) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea si supravegherea intermediarilor in asigurari si reasigurari, ASF, printre altele, primeste si raspunde la toate sesizarile si reclamatiile privind activitatea intermediarilor in asigurari si/sau in reasigurari.

Potrivit art. 7. din Norma nr. 24/2014 privind procedura de solutionare a petitiilor referitoare la activitatea asiguratorilor si brokerilor de asigurare, in cazul in care din analiza notei de fundamentare intocmite de catre colectivul de analiza si solutionare a petitiilor, transmisa Autoritatii de Supraveghere Financiara, rezulta ca prin solutia adoptata nu sunt respectate drepturile asiguratilor/persoanelor pagubite sau se constata intarzierea nejustificata a transmiterii documentatiei solicitate, fapt care poate conduce la nesolutionarea in termenul legal a petitiilor, Autoritatea de Supraveghere Financiara adopta, individual sau cumulativ, urmatoarele masuri:

a) comunica asiguratorilor si/sau brokerilor de asigurare in cauza punctul sau de vedere privind solutionarea aspectelor semnalate in petitii si dispune reanalizarea, in regim de urgenta, in conformitate cu dispozitiile legale, a solutiei comunicate Autoritatii de Supraveghere Financiara si/sau petentului;

b) efectueaza un control inopinat asupra modului de rezolvare a aspectelor semnalate in petitii de catre asiguratorul si/sau brokerul de asigurare in cauza si aplica masurile sanctionatorii pentru incalcarea prevederilor legale.

Asadar, in solutionarea petitiilor, ASF are norme clare, exprese, singurele masuri care pot fi dispuse, in cazul in care nu sunt respectate drepturile asiguratilor/persoanelor pagubite, sunt cele sanctionatorii prevazute de actele normative prevazute la art. 2 alin. 1 lit. b din OUG nr. 93/2012.

Cu referire la acest aspect Inalta Curte constata ca, potrivit art. 2 si art. 3 din Legea nr. 136/1995, in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare, iar in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.

Asadar, drepturile asiguratilor/persoanelor pagubite care nu sunt respectate si la care se refera prevederile art. 7. din Norma nr. 24/2014 sunt cele stabilite prin lege in cazul asigurarii obligatorii.

Prin urmare, in sensul legislatiei speciale din domeniul asigurarilor, asigurarea CASCO nu este o asigurare obligatorie, conditiile generale si speciale ale acestui contract nefiind reglementate prin acte normative emise de A.S.F., ci prin vointa concordanta a partilor.

Astfel, potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 32/2000, asa cum era in vigoare la data incheierii contractului, asiguratorul, pentru asigurarile facultative practicate, trebuie sa elaboreze:

a) propriile conditii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica conditiile de asigurare, in functie de optiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d) propriile reglementari si instructiuni de constatare si lichidare a daunelor, in stricta concordanta cu prevederile cuprinse in conditiile si in clauzele de asigurare;

Conform art. 12 alin. 41 din actul normativ de mai sus, conditiile generale si specifice ale politelor de asigurare, valoarea primelor de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele si alte documente pe care un asigurator intentioneaza sa le utilizeze in relatiile sale cu asiguratii nu sunt supuse aprobarii prealabile sau informarilor sistematice.

Asadar, in privinta asigurarilor facultative CASCO, sunt aplicabile dispozitiile art. 2199 si urmatoarele Cod Civil privind contractul de asigurare, incheierea unui asemenea contract facandu-se pe baza principiului libertatii contractuale iar interpretarea clauzelor acestuia se face dupa intentia comuna a partilor contractante exprimata la incheierea contractului, eventualele litigii izvorate urmand a se solutiona fie pe cale amiabila, fie pe cale judecatoreasca.

In speta, asa cum a retinut de altfel si instanta de fond, ceea ce pretinde reclamanta este in afara atributiilor si sarcinilor legale ale paratei ASF, aceasta institutie neputand impune asiguratorului o anumita solutie de adoptat intr-un dosar particular de dauna.

Inalta Curte constata ca, inclusiv prin cererea de recurs, recurenta reclamanta solicita stabilirea faptului ca parata ASF are, potrivit legii, prerogativa de control-verificare a oricarei activitati din activitatea de asigurare si din alte activitati in legatura cu aceasta, inclusiv cea privind adoptarea deciziilor privind despagubirile ce pot fi acordate intr-un dosar de dauna.

Cu referire la acesta aspect, recurenta considera ca modul de solutionare a petitiilor/reclamatiilor prin preluarea punctului de vedere al asiguratorului si invocarea unei competente externe, a fost efectuat cu nerespectarea dispozitiilor art. 7 alin.2 din OUG 93/2012 potrivit caruia, A.S.F. este singura autoritate in masura sa se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, a evaluarilor si analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

Inalta Curte considera ca aceste critici sunt nefondate intrucat, potrivit art. 7 din Norma ASF nr. 24/2014 si art. 3 lit. c din OUG nr. 93/2012, in realizarea controlului si, implicit, pentru solutionarea petitiilor, ASF analizeaza raportarile primite de la societatea de asigurare in cauza, respectiv, nota de fundamentare si copia dosarului de daune si in baza acestora formuleaza raspunsul catre petitionare.

Pe de alta parte, potrivit art. 6 alin. 2 si 3 din OUG nr. 93/2012, reglementarile A.S.F. pot fi sub forma de hotarari, ordine, regulamente, norme si instructiuni. Actele individuale ale A.S.F. sunt autorizatiile, atestatele, avizele si deciziile.

La aceste acte fac referire dispozitiile art. 7 alin.2 din acelasi act normativ, raspunsul la petitii nefacand parte din categoria acestor acte administrative.

In motivarea caii sale de atac, recurenta reclamanta se rezuma a cita continutul mai multor prevederi legale din OUG nr. 93/2012 referitoare la atributiile ASF insa niciuna dintre acestea nu obliga intimata parata sa adopte decizii privind despagubirile ce pot fi acordate intr- un dosar de dauna.

Pe de alta parte, Inalta Curte nu poate retine nici sustinerile potrivit carora ASF are prerogativa de control-verificare a oricarei activitati din activitatea de asigurare si din alte activitati in legatura cu aceasta, art. 6 alin. 1 din OUG nr. 93/2012 aratand clar ca, atributiile si prerogativele conferite A.S.F., inclusiv conditiile de exercitare a acestora, precum si masurile si sanctiunile ce pot fi aplicate de A.S.F. sunt cele din actele normative prevazute la art. 2 alin. (1).

Or, niciunul dintre actele normative prevazute la art. 2 alin. (1) nu reglementeaza, ca si masuri ce pot fi luate de ASF, emiterea de decizii ce pot fi acordate intr-un dosar de daune.

Asadar, in acord cu instanta de fond, Inalta Curte apreciaza ca intimata parata ASF, a formulat un raspuns corespunzator catre recurenta la petitia acesteia, analizand copia dosarului de dauna nr. 700641xx, precum si nota de fundamentare privind aspectele prezentate in petitie si, mai ales, conditiile de asigurare din contractul de asigurare facultativa, ASF efectuand, in limita atributiilor sale in cauza concreta, un control efectiv.

Temeiul legal al solutiei adoptate in recurs

In temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta Societatea ``A`` S.R.L. impotriva sentintei civile nr. 3068 din 17 octombrie 2016 ca nefondat.