Accident. Actiunea in regres a asiguratorului impotriva vinovatului este de natura comerciala

In Monitorul Oficial nr. 123 din 15 februarie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXIII/2007 prin care instanta suprema a admis recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei in dosarul nr. 699/C3/852/2006.

Recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curtii a privit interpretarea articolului 2 din legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor.

Acest articol defineste activitatea de asigurare ca fiind "activitatea exercitata in sau din Romania, care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata".

In practica instantelor judecatoresti, "activitatea de regres si de recuperare" in legatura cu definirea si caracteristicile activitatii de asigurari nu a primit o interpretare unitara, consecintele acestei interpretari fiind foarte importante din punctul de vedere al procedurii aplicabile.

Astfel, actiunea in regres exercitata de asigurator (societatea de asigurare) impotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident a fost calificata de catre unele instante drept o actiune civila, avand in vedere calificarea dreptului la repararea prejudiciului ca fiind nascut in temeiul Codului Civil (art. 998 si 999). S-a argumentat ca nasterea acestui drept sub imperiul legii civile ar fi o caracteristica esentiala, ca atare inlaturandu-se caracterul comercial.

A doua interpretare, pe care si Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut-o ca fiind corecta, se bazeaza pe prezenta in Legea 32/2000 a "activitatii de regres" (avand trasaturile faptei de comert). S-a aratat ca actele de asigurare, chiar daca au caracter de fapte de comert numai pentru asigurator, sunt supuse legii comerciale pentru toti contractantii.

Pe de alta parte, rezumand rationamentul Inaltei Curti, caracterul comercial al unui astfel de litigiu este impus de principiul accesorialitatii. Mai concret, faptele civile dobandesc caracter comercial datorita stransei lor legaturi cu un fapt comercial, dreptul material civil fiind aplicabil intr-un litigiu comercial, fara sa il transforme intr-un litigiu civil.

Consecinta imediata a calificarii actiunii in regres drept o actiune comerciala si nu o actiune civila este ca asiguratorul este pus acum intr-o pozitie mult mai favorabila (in detrimentul persoanei culpabile care suporta actiunea in regres). Astfel, asiguratorul va beneficia de un regim probatoriu mai putin restrictiv si de caracterul executoriu al judecarii in fond (apelul nefiind suspensiv in actiunea comerciala).

Mai mult, pentru satisfacerea creantei sale, asiguratorul va avea la dispozitie un mecanism in plus - procedura concilierii (care este obligatorie in actiunea comerciala) si se va putea prevala si de curgerea de drept a dobanzilor (in principiu, chiar incepand de la momentul producerii prejudiciului) impotriva persoanei culpabile.