Actiunea clientului bancii impotriva bancii avizatoare a acreditivului, iar nu impotriva bancii confirmatoare sau a partenerului contractual. Continutul hotararii judecatoresti

Dupa primirea mesajului swift, banca al carei client este reclamantul nu face decat sa verifice autenticitatea acestui mesaj si concordanta acreditivului cu UCP 600, sa avizeze acestuia primirea mesajului si continutul lui, dar nu confirma acreditivul, ceea ce echivaleaza cu o nepronuntare a intimatei asupra solvabilitatii bancii emitente si nu garanteaza efectuarea platii de catre cumparator.

Banca parata nu are calitatea de banca confirmatoare, ci doar de banca avizatoare, de intermediar al schimbului de informatii intre ceilalti actori activi ai tranzactiei de vanzare-cumparare si de garantare a platii pretului.

Vinovatia in neremiterea pretului poate apartine doar bancii straine, in calitate de banca emitenta a acreditivului, care a incalcat sau nu art. 16 lit. c si d din UCP 600, ceea ce ar atrage aplicarea art. 16 lit. f din UCP 600.

Sustinerea reclamantei cu privire la vinovatia paratei deoarece angajatii sai au dat asigurari privind incasarea pretului nu poate fi retinuta, deoarece banca avizatoare doar certifica autenticitatea mesajului swift, iar nu garanteaza plata pretului, conform art. 9 UCP 600.

Prin cererea inregistrata la data de 4.11.2016 pe rolul Tribunalului Braila - Sectia a II-a civila reclamanta a��. a solicitat in contradictoriu cu parata a�� obligarea paratei sa-i plateasca suma de 1.467.363,74 USD, conform acreditivului irevocabil nr. a��/DLC/206, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

Prin sentinta civila nr. 269/19.09.2017 Tribunalul Braila a respins ca nefondata actiunea .

Intre reclamanta, in calitate de vanzator, si a��, in calitate de cumparator, a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare prin care reclamanta s-a obligat sa vanda si sa livreze catre cumparatoare tineret bovin si ovin pentru sacrificare, in valoare de 3 201.000 USD, iar pentru plata contractului s-a emis in favoarea reclamantei acreditivul bancar nr. a��/DLC/206.

Reclamanta a livrat marfa catre cumparatoare doar partial, conform facturii fiscale nr.13/16.06.2016.

Un creditiv este, prin natura sa, o tranzactie separata de vanzare sau de un alt contract pe care se poate baza . Bancile nu sunt in nici un fel preocupate sau legate de un astfel de contract, chiar daca in acreditiv este inclusa orice fel de referire la aceasta. Prin urmare, angajamentul unei banci de a onora, de a negocia sau de a indeplini orice alta obligatie in cadrul acreditivului nu poate face obiectul unei reclamatii sau contestatii din partea ordonatorului rezultate din relatia sa cu banca emitenta sau cu beneficiarul. Un beneficiar nu se poate prevala de relatiile contractuale existente intre banci sau intre ordonator si banca emitenta.

Banca avizatoare inseamna banca care avizeaza acreditivul la cererea bancii emitente.

In acest sens, a avizat la data de 30.05.2016 acreditivul cu nr. a��/DLC/206/26.05.2016 emis de a��, prin intermediul a��, verificand autenticitatea mesajului care continea textul acreditivului, verificand termenii si conditiile acreditivului pentru a fi in concordanta cu UCP 600 si, ulterior, eliberand adresa prin care avizeaza acreditivul beneficiarului, prin intermediul sucursalei la care acesta are cont deschis, in cazul de fata fiind vorba de a��. Sucursala B.

Un acreditiv si orice modificare a acestuia pot fi avizate unui beneficiar prin intermediul unei banci avizatoare. O banca avizatoare, care nu este banca confirmatoare, avizeaza acreditivul si orice modificare, fara nici un angajament de a onora sau de a negocia.

Prin avizarea acreditivului sau a modificarii, banca avizatoare atesta ca se considera satisfacuta de aparenta de autenticitate a acreditivului sau a modificarii si ca avizarea reflecta cu acuratete termenii si conditiile acreditivului sau ale modificarii primite.

Conform UCP 600 art. 2, ``Banca confirmatoare inseamna banca ce isi adauga confirmarea la un acreditiv la primirea autorizatiei sau cererii bancii emitente. Confirmarea inseamna un angajament ferm al bancii confirmatoare, adaugat celui asumat de banca emitenta, de a onora sau negocia o prezentare conforma``.

Conform UCP 600 art. 8 litera b), ``O banca confirmatoare este obligata in mod irevocabil sa onoreze sau sa negocieze din momentul in care isi adauga confirmarea la acreditiv``.

In concluzie, banca confirmatoare este o banca desemnata de banca emitenta, care isi asuma angajamentul platii in cazul prezentarii de documente strict conforme cu termenii acreditivului. Prin renuntare la confirmare, doar banca emitenta este obligata sa plateasca in cadrul acreditivului, dar numai in cazul prezentarii de documente strict conforme. Acesta este motivul pentru care bancile, in consilierea clientilor care deruleaza acreditive, insista pe acest aspect.

Pentru urgentarea remiterii, in data de 17.06.2016 clientul s-a prezentat cu documentele originale direct la sediul a�� in jurul orei 17.00, cu instructiunea de a trimite urgent documentele bancii emitente prin DHL (iar copiile prin e-mail) catre banca emitenta, a��, in forma prezentata si pe raspunderea deplina a a��., conform cererii de remitere documente prin incasare prin acreditiv data 17.06.2016 si a mentiunii pe acreditiv a reprezentantului legal, prezentata la sediul din C. odata cu documentele.

La data de 21.06.2016 banca emitenta confirma primirea documentelor si efectuarea platii; din acest moment acestia au termen de 7 zile in care trebuie sa se pronunte cu privire la conformitatea documentelor, iar ulterior sa efectueze plata acreditivului catre beneficiar .

a�� a transmis catre a��. Sucursala B. la data de 23.06.2016 un mesaj swift prin care confirma plata sumei de 1 467 363,45 USD in favoarea a��, plata ce urma sa se efectueze in data de 24.06.2016. Aceasta nu se efectueaza, drept pentru care a�� intreprinde demersuri de a lua legatura cu banca emitenta si de a obtine explicatii cu privire la intarzierea platii. Raspunsul acestora este receptionat in data de 29.06.2016, cand o informeaza ca plata sumei de 1.467.363,45 USD catre a�� - Sucursala B, in favoarea ..., a fost returnata de catre banca corespondenta a bancii emitente, a��, aceasta returnand fondurile pe motiv ca nu poate aplica, ``nu poate aloca corespondentul pe USD al a��(.... detine cont pe a��) si ca vor reface transferul prin intermediul WFBNY, asa cum s-a comunicat la remiterea documentelor de catre a��

In data de 22.07.2016 a��, prin intermediul a��, transmite un mesaj prin care solicita sa-i aduca la cunostinta beneficiarului faptul ca clientul acestora, a��, a solicitat sa nu se efectueze plata, ridicand problema greutatii marfii receptionata in portul de destinatie. Se confirma faptul ca transferul este in asteptare, pana la momentul in care reclamanta va livra marfa, pana la suma minima ceruta in acreditiv, si va inlocui documentele pe care aplicantul le considera discrepante, in sensul ca marfa primita este mai putina decat marfa mentionata in documente.

Este evident faptul ca a��, in calitate de banca emitenta a acreditivului, a actionat fara respectarea prevederilor art. 6 lit. c din UCP 600, care prevede ca, ``atunci cand banca emitenta decide sa refuze, sa onoreze sau sa negocieze, aceasta trebuie sa transmita o simpla notificare entitatii prezentatoare coroborat cu lit. d ``notificarea trebuie transmisa printr-un mijloc de telecomunicatie, sau daca nu este posibil printr-un alt mijloc de expediere, nu mai tarziu de sfarsitul celei de a 5-a zi bancara dupa data de prezentare a documentelor``. In prezenta cauza fiind vorba de data de 29.06.2016. In mod sanctionator, art. 16 lit. f prevede ca, ``daca o banca emitenta omite sa actioneze conform acestui articol, nu va putea invoca faptul ca prezentarea nu este conforma``. Asadar, banca emitenta a�� isi pierdusera acest drept de a se pronunta asupra conformitatii documentelor.

In nici un caz nu s-a recomandat eliberarea marfii de catre ..., in cazul acreditivelor bancile opereaza cu documente, si nu cu marfuri, servicii sau prestatii la care se refera documentele`` - art. 5 ICC P. UCP 600. Angajatii bancii nu doar ca nu aveau calitatea de a se pronunta asupra eliberarii marfii in portul de destinatie, dar nu aveau calitatea de a se pronunta asupra eliberarii marfii in portul de destinatie, nu aveau nici puterea legala de a face un astfel de demers si nici nu justificau vreun interes in acest sens.

Eliberarea marfii in cazul transportului maritim se face numai contra prezentarii setului complet de originale ale conosamentului. Acesta este documentul care atesta livrarea marfii, dar in acelasi timp este si titlul de proprietate al marfii. In speta de fata, conosamentul este emis la ordinul bancii a��, ca atare doar aceasta banca dispune de eliberarea marfii, fie prin andosare in favoarea unei terte parti, fie, asa cum s-a intamplat, prin eliberarea unei ``Scrisori de garantie catre trebuie inmanata in schimbul livrarii incarcaturii fara emiterea conosamentului original``. Data emiterii acestei scrisori de catre a�� este de 20.06.2016 (zi nebancara pentru a��), anterioara remiterii documentelor originale de catre Centrala ... si a emiterii instiintarii de plata a�� 23.06.2016.

Reclamanta nu a dovedit ca parata i-ar fi recomandat eliberarea marfii catre Banca - parata, intrucat, conform art. 5 ICC Paris UCP 600, bancile opereaza cu documente, si nu cu marfuri, servicii sau prestatii la care se refera documentele.

Din actele depuse rezulta ca marfa a fost descarcata in portul indicat de cumparatoare, conform scrisorii de garantie ce trebuie inmanata in schimbul livrarii incarcaturii, fara emiterea conosamentului original.

Fata de cele expuse, instanta a constatat ca actiunea nu este intemeiata, intrucat obligarea paratei la plata unui prejudiciu nu intruneste elementele constitutive .

De altfel, nu s-a dovedit ca parata ar fi cea care ar fi cauzat prin fapta sa un prejudiciu reclamantei si nici legatura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit si faptul ca acesta a livrat partial marfa cumparatoarei, ramasa neplatita de cumparatoare.

Impotriva sentintei Tribunalului Braila in termen legal a declarat apel, la data de 1.11.2017 m (data aplicata pe plicul postal), reclamanta a��

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul:

- prima instanta nu a facut o proprie analiza a litigiului, a sustinerilor partilor si a probelor administrate in cauza, multumindu-se practic sa preia argumentele paratei expuse prin intampinare, ceea ce echivaleaza cu o nemotivare a hotararii; de asemenea, Tribunalul a considerat eronat ca doar banca emitenta, a��, a actionat cu nerespectarea disp. art. 6 lit. c UPC 600, dar nu a analizat daca si intimata B.T. are vreo culpa in crearea unui prejudiciu apelantei; de asemenea, Tribunalul nu a facut o analiza a sustinerilor reclamantei cu privire la raspunderea paratei, ceea ce conduce la ideea nulitatii sentintei apelate;

- materialul probator administrat in cauza ar fi trebuit sa conduca prima instanta la admiterea actiunii, avand in vedere ca s-a dovedit ca intimata a actionat ca o adevarata banca confirmatoare; intimata nu ar fi trebuit sa se rezume a atesta aparenta de autenticitate a mesajului swift, ci si sa verifice solvabilitatea bancii emitente a��; mai mult decat atat, prin asigurarile date de intimata ca pretul vanzarii va fi virat in conturile apelantei, fara a consilia apelanta cu privire la o potentiala neincasare a pretului din varii motive, apelantei i-a fost creata eronat si din culpa intimatei aparenta sigurantei finalizarii tranzactiei, ceea ce a determinat-o sa accepte descarcarea si predarea marfii vandute;

- prima instanta ar fi trebuit sa retina culpa intimatei constand si in faptul ca, dupa netransferarea pretului vanzarii si promisiunea ca tranzactia se va finaliza prin intermediul a��, iar nu prin intermediul a��, asa cum se stabilise initial, intimata nu a intreprins nici un demers in sensul contactarii a�� pentru remiterea pretului;

- in conditiile in care apelanta a dezvoltat cu intimata o relatie profesionala bazata pe incredere, intimata ar fi trebuit sa o avertizeze in legatura cu faptul ca mesajul swift nu este suficient pentru a garanta incasarea pretului, ceea ce ar fi determinat apelanta sa nu ordone descarcarea si predarea marfii cumparatorului

In dovedirea apelului, apelanta a solicitat reaudierea martorilor audiati in prima instanta, proba considerata de Curte ca fiind inutila.

La primul termen de judecata apelanta a solicitat si administrarea probei cu interogatoriu, audierea unui nou martor, dar si proba cu acte, probe respinse de instanta de apel in baza disp. art. 470 alin. 3 in ref. la alin. 1 lit. d C.proc.civ.

In drept a invocat disp. art. 466 si urm. C.proc.civ.

Parata-intimata a formulat in termen legal intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reluand aceleasi aparari formulate ca si in fata primei instante.

Intimata nu a solicitat administrarea de noi probatorii.

In drept, a invocat Uzantele Uniforme privind acreditivele documentare, Publicatia nr. 600 (UCP) a Camerei Internationale de Comert si art. 309 alin. 5 si art. 317 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza prin prisma motivelor de apel invocate in termenul legal si cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depasirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil si a disp. art. 9 si 477 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca apelul nu este fondat si se impune a fi respins in temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., cu consecinta mentinerii hotararii primei instante ca fiind temeinica si legala, avand in vedere urmatoarele considerente:

Critica apelantei ca hotararea nu respecta dispozitiile legale referitoare la motivarea hotararii judecatoresti nu poate fi retinuta.

Este adevarat faptul ca dispozitiile art. 425 lit. b din Noul Cod de procedura civila instituie obligatia prevederii in continutul hotararii judecatoresti a motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.

O asemenea obligatie nu trebuie insa absolutizata, motivarea unei hotarari judecatoresti fiind considerata realizata si atunci cand instanta, desi a motivat pe scurt hotararea sa sau chiar a preluat pozitia uneia dintre parti, a examinat totusi in mod real problemele esentiale ce au fost supuse judecatii, permitand astfel exercitarea controlului judiciar.

Mai mult, cu ocazia exercitarii controlului judiciar in mod devolutiv instanta de apel poate analiza si complini eventualele lipsuri vizand temeinicia si legalitatea hotararii, in raport de probele administrate si motivele invocate.

Asa cum s-a aratat si de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, art. 6 din Conventie obliga tribunalele sa-si motiveze hotararile, dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.

Din moment ce art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde la fiecare argument care nici nu a influentat solutia litigiului, nu se poate considera ca instanta a adoptat o hotarare nemotivata (cauza Jorgerine et Lege impotriva Frantei, Hotarare din 28 martie 2000).

De asemenea, Tribunalul a facut o analiza a probelor administrate in cauza si a ajuns la concluzia ca intimata-parata nu are nico vina in crearea unui prejudiciu apelantei-reclamante, iar simpla nemultumire a reclamantei cu privire la concluziile primei instante nu inseamna ca hotararea ar fi lovita de nulitate sau ar netemeinica.

Asa fiind, primul motiv de apel nu poate fi admis si nu poate conduce la sanctionarea sentintei apelate.

Din nicio proba administrata in prima instanta nu rezulta ca intimata ar fi actionat ca o banca confirmatoare.

Astfel, intimata a receptionat mesajul swift de la a��, iar nu de la banca emitenta a��, deoarece intre aceasta din urma si intimata nu existau relatii contractuale.

Dupa primirea mesajului swift intimata nu face decat sa verifice autenticitatea acestui mesaj si concordanta acreditivului cu UCP 600, sa avizeze apelantei primirea mesajului si continutul acestuia, dar nu confirma acreditivul, ceea ce echivaleaza cu o nepronuntare a intimatei asupra solvabilitatii bancii emitente si nu garanteaza efectuarea platii de catre cumparator.

Asa fiind, s-a dovedit ca intimata nu are calitatea de banca confirmatoare, ci doar de banca avizatoare, de intermediar al schimbului de informatii intre ceilalti actori activi ai tranzactiei de vanzare-cumparare si de garantare a platii pretului.

Aceste aspecte sunt demonstrate si de cererea de remitere documente pentru incasarea acreditivului, cerere datata 17.06.2016 si semnata de apelanta, din care rezulta ca apelanta a luat la cunostinta ca intimata este doar banca avizatoare in acceptiunea UCP 600.

Asa cum si prima instanta a aratat, vinovatia in neremiterea pretului poate apartine doar a��, in calitate de banca emitenta a acreditivului, avand in vedere ca e posibil sa fi incalcat art. 16 lit. c si d din UCP 600 (aceste aspecte nu fac obiectul cauzei de fata si instanta de apel nu se poate pronunta in mod indubitabil si cu putere de lucru judecat in prezentul litigiu), ceea ce ar atrage aparent aplicarea art. 16 lit. f din UCP 600.

Mai mult decat atat, sustinerea apelantei cu privire la vinovatia intimatei deoarece angajatii sai au dat asigurari apelantei privind incasarea pretului nu poate fi retinuta, deoarece banca avizatoare doar certifica autenticitatea mesajului swift, iar nu garanteaza plata pretului, conform art. 9 UCP 600.

Totodata, rationamentul tribunalului cu privire la acordul de descarcare a marfii in portul de destinatie, de predare a acesteia cumparatorului etc. este corect si va fi insusit si de instanta de apel, fara a mai fi necesara o reluare a acestuia.

De asemenea, faptul ca intimata nu a luat legatura cu a�� pentru a verifica daca plata pretului va avea loc sau nu, nu constituie o fapta culpabila a intimatei si nu poate conduce la instituirea in sarcina sa a obligatiei de despagubire, avand in vedere tot disp. art. 9 ICC Paris UCP 600, care stabileste obligatiile bancii avizatoare.

Asa fiind, nici Curtea nu a identificat vreo vinovatie in ceea ce o priveste pe intimata pentru nereceptionarea pretului vanzarii in discutie de catre apelanta, prin prisma motivelor de fapt si de drept cu care aceasta din urma a investit instanta de judecata, prejudiciul incercat de vanzatoare putand fi dovedit fie in contradictoriu cu cumparatoarea, fie in contradictoriu cu a��, in calitate de banca emitenta a acreditivului.

Fata de toate aceste aspecte, Curtea a considerat ca prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si legala, ce nu se impune a fi reformata, cu consecinta respingerii apelului ca nefondat, in temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ.