INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 34 din 14 decembrie 2009
Dosar nr. 21/2009
Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarile Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (nr. 924/III-5/2009 si nr. 566/III-5/2009) cu privire la stabilirea instantei competente sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii, procedura care are loc dupa transferarea persoanei condamnate, conform art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in legatura cu stabilirea instantei competente sa solutioneze cererile de contopire a pedepselor aplicate de catre instantele nationale cu pedepse aplicate de catre instante straine prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti in cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, conform art. 149 alin. (4) si art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 67 de judecatori din 103 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.
Prin Incheierea de sedinta de la 16 noiembrie 2009 s-a dispus amanarea recursului in interesul legii privind stabilirea instantei competente sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii, procedura care are loc dupa transferarea persoanei condamnate, conform art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, problema formand obiectul sesizarii Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nr. 566/III-5/2009, pentru ca procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sa isi exprime punctul de vedere si cu privire la instanta competenta sa solutioneze cererile de contopire a pedepselor aplicate de catre instantele nationale cu pedepse aplicate de catre instante straine prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti in cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, conform art. 149 alin. (4) si art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, chestiune de drept pusa in discutie prin sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nr. 924/III-5/2009.
Cum procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat un recurs in interesul legii avand ca obiect problema de drept asupra careia se solicitase un punct de vedere, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au hotarat conexarea celor doua recursuri in interesul legii, avand in vedere ca chestiunile de drept in legatura cu care s-a solicitat pronuntarea unei decizii prin care sa se stabileasca modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale sunt subsecvente.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursurile in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestora, in sensul de a se stabili ca instanta competenta sa solutioneze procedura de schimbare a condamnarii, care are loc dupa transferarea persoanei condamnate, este Curtea de Apel Bucuresti. In ceea ce priveste cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele nationale cu pedepse aplicate de instante straine, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti in cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, a solicitat a se stabili ca este competenta sa solutioneze o atare cerere instanta corespunzatoare instantei de executare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere .
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursurilor in interesul legii si sesizarilor Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a constatat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar referitor la instanta careia ii revine competenta de examinare a procedurii de schimbare a condamnarii, dupa transferarea in tara a persoanei condamnate in strainatate, precum si in legatura cu instanta competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepse aplicate de instante din alte state, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti in conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) si art. 150 din aceeasi lege.
1. Astfel, in timp ce unele instante au considerat ca, dupa transferarea in Romania a persoanei condamnate in strainatate, Curtea de Apel Bucuresti ramane competenta sa judece in cadrul procedurii de schimbare a condamnarii in conditiile reglementate de art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, alte instante, dimpotriva, au apreciat ca aceasta competenta revine curtii de apel in a carei circumscriptie teritoriala se afla locul de detinere a persoanei condamnate in strainatate.
2. Pe de alta parte, unele instante, invocand dispozitiile art. 144 si 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, au apreciat ca solutionarea cererilor ce privesc conversiunea pedepsei, formulate ulterior pronuntarii hotararii Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-au recunoscut hotararea instantei dintr-un stat strain si transferarea persoanei condamnate, in vederea executarii pedepsei in Romania, ar reveni tot acestei curti, iar alte instante au decis ca instanta competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepsele aplicate de instantele straine, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, este cea corespunzatoare instantei de executare a ultimei hotarari, in a carei circumscriptie teritoriala se afla locul de detinere a persoanei condamnate.
In fine, ivindu-se si situatii cand ultima hotarare definitiva apartine unei instante straine, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in astfel de situatii, competenta de a judeca o cerere de modificare a pedepsei, ca efect al contopirii, ar reveni Curtii de Apel Bucuresti, ca autoritate judiciara cu atributia de a realiza procedurile la care se refera art. 149 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in timp ce alte instante au hotarat ca este competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor instanta abilitata de lege sa judece in prima instanta in a carei circumscriptie teritoriala se afla locul de detinere a persoanei condamnate.
Examinarea acestor puncte de vedere contradictorii din practica instantelor de judecata, in legatura cu aplicarea reglementarilor specifice din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, impune urmatoarele aprecieri si concluzii de interpretare:
In combaterea fenomenului de crestere a criminalitatii, determinat si de neintrerupta sporire a numarului de persoane care se stabilesc pentru anumite perioade de timp in alte tari ori le tranziteaza, s-a conturat si grija fireasca de a fi luate masuri adecvate pentru evitarea dublei condamnari, de catre state diferite, a aceleiasi conduite antisociale a unei persoane .
In acest cadru de preocupare, adoptarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala a oferit prilejul reglementarii institutiei "transferarea persoanelor condamnate", avand ca finalitate asigurarea unei mai eficiente si rapide reeducari si reintegrari sociale a persoanei condamnate in tara de origine, precum si accesul acesteia la toate regimurile de executare a pedepselor privative de libertate specifice acelei tari .
In aducerea la indeplinire a obligatiilor pe care si le-a asumat prin ratificarea Conventiei europene asupra persoanelor condamnate si a Protocolului aditional adoptat la 18 decembrie 1997, prin dispozitiile cuprinse in titlul VI din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a reglementat procedura privind transferarea persoanelor condamnate, in vederea executarii pedepselor, in ipoteza in care statul roman este stat de executare .
Din analiza prevederilor art. 127-152, cuprinse in titlul mentionat din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, reiese ca resortisantul roman condamnat intr-un alt stat se poate adresa autoritatilor romane cu cerere de transfer, in vederea exercitarii pedepsei inchisorii in Romania, fie direct, fie prin intermediul autoritatilor competente ale statului in care a fost condamnat.
Ministerul Justitiei, desemnat ca singura autoritate a statului roman pentru primirea cererilor si transmiterea raspunsurilor, dupa obtinerea informatiilor, inscrisurilor necesare si a consimtamantului autoritatii competente a statului strain in care a fost pronuntata condamnarea, examineaza regularitatea acestor acte si le transmite, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel competenta, care sesizeaza, la randul sau, curtea de apel, pentru ca aceasta sa recunoasca hotararea straina si sa o puna in executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Este adevarat ca prin art. 281 pct. 5 din Codul de procedura penala, introdus prin Legea nr. 281/2003, este prevazuta o norma generala de competenta, potrivit careia curtea de apel "solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate", precum si ca, potrivit art. 138 alin. (3) si art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de transfer formulata de un resortisant strain condamnat de o instanta din Romania se solutioneaza de curtea de apel in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a condamnatului ori domiciliul acestuia, in cazul in care nu a inceput executarea .
Dar este de observat ca, prin derogare de la aceste dispozitii, in art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca "autoritatile judiciare competente in procedurile la care se refera art. 149 sunt Curtea de Apel Bucuresti si parchetul de pe langa aceasta".
Ca urmare, numai Curtea de Apel Bucuresti este abilitata prin legea speciala mentionata ca, pronuntandu-se asupra cererii de transfer a condamnatului prin hotarare a unei instante dintr-un stat strain, sa recunoasca acea hotarare si sa dispuna fie continuarea executarii pedepsei aplicate, fie schimbarea condamnarii prin adaptarea ei la o pedeapsa prevazuta de legea romana pentru fapta retinuta, in conformitate cu art. 145 sau art. 146 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In acest sens, instanta romana trebuie sa specifice in ce masura natura juridica si durata pedepsei stabilite in hotararea judecatoreasca straina sunt compatibile cu legislatia romana, in raport cu minimul general, precum si cu maximul special prevazut pentru infractiunea ce a facut obiectul condamnarii in strainatate.
Numai in aceste conditii Curtea de Apel Bucuresti, odata cu admiterea transferului si recunoasterea hotararii de condamnare in strainatate, poate decide fie continuarea executarii pedepsei aplicate prin acea hotarare, fie conversiunea ei in limitele specifice legislatiei nationale, fara sa aiba insa posibilitatea legala de a examina sau modifica ori reforma vreo alta dispozitie a hotararii penale straine.
Doar conformandu-se acestei proceduri Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta penala definitiva, da autoritate de lucru judecat hotararii pronuntate in strainatate, careia ii confera putere sa produca efectele juridice recunoscute de legea noastra nationala.
Potrivit reglementarii de ansamblu a art. 122 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararea penala straina isi pastreaza si dupa recunoasterea sa de catre autoritatea judiciara competenta caracterul de extraneitate, neputand fi convertita in hotarare a unei instante judecatoresti din Romania.
Acest caracter de extraneitate rezulta nu numai din dispozitiile inscrise in alin. 3 din articolul mentionat, potrivit carora "statul strain care solicita executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac impotriva hotararii de executat", ci si din prevederea de la alin. (4) al aceluiasi articol, prin care este afirmata mentinerea prerogativei statului strain de a acorda amnistia si gratierea, ca si statul roman, care preia acest atribut dupa recunoasterea hotararii instantei straine.
Mai mult, prin art. 122 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a reglementat ca inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect doar renuntarea statului strain la executarea ei pe teritoriul sau, precum si ca in cazul sustragerii condamnatului de la executarea pedepsei statul strain redobandeste dreptul la executarea hotararii.
De altfel, potrivit art. 144 alin. (2) din aceeasi lege, inca inainte de transferarea persoanei condamnate, autoritatile statului roman sunt obligate sa indice statului de condamnare, la cererea acestuia, daca acea persoana va continua executarea pedepsei imediat sau in baza unei hotarari judecatoresti ori urmeaza sa i se schimbe condamnarea, prin hotarare judecatoreasca, in sensul inlocuirii pedepsei aplicate de instanta straina cu o pedeapsa corespunzatoare prevazuta in legislatia romana pentru aceeasi infractiune .
Or, pentru ultima ipoteza a fost reglementata, prin art. 146 din aceeasi lege, procedura conversiunii condamnarii, stabilindu-se, in alin. (3), ca, atunci "cand procedura de schimbare a condamnarii are loc dupa transferarea persoanei condamnate, statul roman va mentine acea persoana in detentie sau va lua alte masuri in scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului roman pana la finalizarea acestei proceduri".
Curtea de Apel Bucuresti, singura instanta competenta, potrivit art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in derularea procedurilor la care se refera art. 149 din aceeasi lege, emite, in temeiul alin. (6) al acestui articol, mandat de executare a pedepsei, care este transmis autoritatii centrale competente din statul de condamnare, in vederea transferarii persoanei condamnate.
Prin derogare de la principiul instituit in art. 418 din Codul de procedura penala rezulta deci ca singura instanta investita cu competenta teritoriala si materiala de solutionare a procedurii de schimbare a condamnarii dupa transferarea in Romania a persoanei condamnate, prevazuta in art. 149 cu referire la art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, este Curtea de Apel Bucuresti.
Dar aceasta competenta, reglementata in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotararilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executarii, intre care cele privind schimbarile in executarea unor hotarari, amanarea sau intreruperea executarii pedepsei, inlaturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competenta existente in art. 449 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Asadar, pentru toate situatiile in care se formuleaza cereri de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepse pronuntate de instante straine, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, in cadrul procedurii transferarii persoanei condamnate in strainatate, instanta competenta sa solutioneze astfel de cereri nu poate fi decat cea corespunzatoare instantei de executare a ultimei hotarari, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate.
Ca urmare, si in ipoteza in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina se impune, pentru identitate de ratiune, sa revina competenta de judecata a cererii de modificare a pedepsei tot instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi trebuit sa judece cauza in prima instanta, evident, cu respectarea conditiei ca locul de detinere a persoanei condamnate sa se afle in circumscriptia teritoriala a acelei instante.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, dupa transferarea persoanei condamnate, in conditiile art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea de Apel Bucuresti este instanta competenta exclusiv, teritorial si material, sa efectueze procedura de schimbare a condamnarii, precum si ca instanta competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele nationale cu pedepsele pronuntate de instantele straine, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti in cadrul procedurii transferarii persoanei condamnate, este instanta corespunzatoare celei de executare a ultimei hotarari, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate.
In fine, in legatura cu acest al doilea aspect, se impune a se stabili ca, in cazul in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina, competenta de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi trebuit sa judece cauza in prima instanta si este indeplinita si conditia ca locul de detinere a persoanei condamnate sa se afle in circumscriptia sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE