In opinia avocatul general Trstenjak, solicitantii de azil nu pot fi transferati catre alte state membre in cazul in care ar fi expusi pe teritoriul acestor state riscului unei incalcari grave a drepturilor lor fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale

Conform acestui regulament, pentru fiecare cerere de azil depusa in Uniune este responsabil, in principiu, un singur stat membru. In cazul in care un resortisant al unei tari terte a solicitat azil intr-un stat membru care, potrivit regulamentului, nu este responsabilul principal de examinarea cererii de azil respective, acest regulament prevede proceduri de transfer al solicitantului de azil catre statul membru responsabil. In plus, regulamentul confera statelor membre, prin derogare de la normele obisnuite privind competenta, dreptul de a prelua examinarea unei cereri de azil depuse pe teritoriul sau in locul statului membru care are responsabilitatea principala².

In cauza C-411/10, domnul N. S., cetatean afgan, a fost arestat la 24 septembrie 2008 in Grecia. Acesta nu a depus o cerere de azil in Grecia. Dupa ce a fost detinut in acest stat, domnului N. S. i s-a impus sa paraseasca Grecia in termen de 30 de zile si, ulterior, a fost expulzat in Turcia. Dupa de a evadat de la locul de detentie din Turcia, a ajuns in final in Regatul Unit, intrand pe teritoriul acestui stat la 12 ianuarie 2009, data la care a depus o cerere de azil . La 30 iulie 2009, domnul N. S. a fost informat ca la 6 august 2009 urmeaza sa fie returnat in Grecia, in temeiul dispozitiilor Regulamentului nr. 343/2003. Domnul N. S. a formulat o actiune impotriva acestei decizii. Cauza C-493/10 priveste actiunile formulate de cinci solicitanti de azil³ in Irlanda impotriva deciziilor prin care s-a dispus returnarea lor in Grecia in scopul examinarii cererilor lor de azil . Toti reclamantii au trecut prin Grecia si au fost arestati pentru intrare ilegala in acest stat . Acestia au parasit Grecia fara a solicita azil in aceasta tara si au calatorit catre Irlanda, unde au solicitat azil . Instantele sesizate cu actiunile respective, Court of Appeal of England and Wales (Regatul Unit) in cauza C-411/10 si High Court (Irlanda) in cauza C-493/10 detin indicii clare ca, in cazul unui transfer catre Grecia, solicitantii de azil ar putea fi expusi unui risc privind incalcarea drepturilor lor fundamentale si a drepturilor omului. In contextul impovararii sistemului de azil grec si al consecintelor acestei impovarari asupra modului de tratament al solicitantilor de azil, precum si asupra examinarii cererilor lor, aceste instante solicita, in esenta, Curtii de Justitie sa stabileasca daca si, in cazul unui raspuns afirmativ, in ce conditii Regatul Unit si Irlanda pot fi tinute sau chiar obligate in temeiul dreptului Uniunii sa procedeze la examinarea acestor cereri de azil in pofida responsabilitatii principale a Greciei. In concluziile prezentate astazi, avocatul general Verica Trstenjak constata mai intai ca un stat membru, atunci cand decide daca urmeaza sa examineze o cerere de azil care nu intra in competenta sa intrucat un alt stat membru este responsabil de examinarea acesteia, conform criteriilor stabilite in regulament, trebuie sa respecte dispozitiile Cartei drepturilor fundamentale. In opinia sa, aceasta decizie reprezinta un act de punere in aplicare de catre un stat membru a unei dispozitii de drept al Uniunii ⁴ , in cadrul caruia statele membre trebuie sa respecte drepturile garantate de Carta .

Pe baza indicatiilor furnizate de instantele de trimitere, avocatul general subliniaza in continuare ca sistemul de azil grec este expus, ca urmare a impovararii, unei presiuni puternice din cauza careia nu se poate garanta intotdeauna un tratament al solicitantilor de azil si o examinare a cererilor lor conform dispozitiilor de drept al Uniunii. Prin urmare, nu este exclus ca solicitantii de azil care sunt returnati in Grecia sa poata fi supusi, dupa returnarea lor, unui tratament incompatibil cu dispozitiile Cartei drepturilor fundamentale5.

Avocatul general Trstenjak considera ca atunci cand solicitantul de azil care urmeaza sa fie transferat este expus, in statul membru care detine responsabilitatea principala, unui risc grav de incalcare a drepturilor fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale, celelalte state membre nu pot transfera un solicitant de azil catre acest stat membru. Dimpotriva, celelalte state membre sunt obligate, in principiu, sa isi exercite dreptul de a-si asuma responsabilitatea in temeiul Regulamentului nr. 343/2003 si trebuie sa examineze ele insele cererea de azil . Aceasta obligatie de exercitare a dreptului de a-si asuma responsabilitatea reiese, in opinia avocatului general Trstenjak, pe de o parte, din obligatia statelor membre de a aplica Regulamentul nr. 343/2003 in conformitate cu drepturile fundamentale. Pe de alta parte, aceasta obligatie rezulta din imprejurarea ca transferul solicitantilor de azil catre un stat membru in care acestia sunt expusi unui risc grav de incalcare a drepturilor lor fundamentale garantate de Carta drepturilor fundamentale reprezinta de asemenea, in principiu, o incalcare de catre statul membru care efectueaza transferul a acestor drepturi fundamentale. Prin exercitarea dreptului de a-si asuma responsabilitatea, statul membru care efectueaza transferul inlatura in totalitate aceasta amenintare de incalcare a Cartei drepturilor fundamentale si aplica regulamentul in conformitate cu drepturile fundamentale.

Avocatul general conchide totodata ca statul membru care efectueaza transferul trebuie sa aprecieze, anterior transferului unui solicitant de azil, daca acesta este expus, in statul membru care detine responsabilitatea principala, unui risc grav privind incalcarea drepturilor sale garantate de Carta drepturilor fundamentale. In cadrul acestei aprecieri, statele membre pot pleca de la prezumtia juris tantum ca drepturile fundamentale ale solicitantilor de azil sunt respectate in statul membru care este in principal responsabil. Statele membre nu trebuie sa se asigure in mod activ, anterior transferului fiecarui solicitant de azil, ca drepturile solicitantilor de azil consacrate in Carta drepturilor fundamentale sunt garantate efectiv in statul membru de primire.

In cadrul cauzei C-411/10, avocatul general constata in plus ca Protocolul nr. 30 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene in Polonia si in Regatul Unit care este anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene nu trebuie calificat drept o clauza generala de neparticipare a Regatului Unit si a Republicii Polone (``opt-out``) la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale. Dispozitiile Cartei drepturilor fundamentale relevante pentru prezenta procedura isi produc, asadar, efectele juridice in mod nelimitat in ordinea juridica a Regatului Unit.

¹ Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor si mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate intr-unul dintre statele membre de catre un resortisant al unei tari terte (JO L 50, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 6, p. 56).

² Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003.

³ Reclamantii pretind ca provin din Afganistan, din Iran si din Algeria.

⁴ In sensul articolului 51 alineatul (1) din Carta .

⁵ In prezenta cauza ar fi relevante articolele 1, 4, 18 si articolul 19 alineatul (2) din Carta .