Interdictia de a purta orice forma vizibila de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase la locul de munca poate fi justificata de nevoia angajatorului de a se prezenta in mod neutru fata de clienti sau pentru a preveni conflicte sociale

Totusi, aceasta justificare trebuie sa raspunda unei nevoi reale si, in cadrul concilierii drepturilor si intereselor in discutie, instantele nationale pot tine seama de contextul propriu statului lor membru, in special de dispozitiile nationale mai favorabile in ceea ce priveste protectia libertatii de religie IX si MJ, angajate in cadrul unor societati de drept german ca educatoare specializata si, respectiv, consiliera de vanzari si casiera, au purtat la locul lor de munca respectiv un val islamic.

Considerand ca purtarea unui astfel de val nu corespundea politicii de neutralitate politica, filosofica si religioasa urmarita fata de parinti, copii si terti, angajatorul lui IX, WABE eV, i-a solicitat sa isi scoata acest val si, in urma refuzului sau, in doua randuri, a suspendat-o in mod provizoriu din functie, totodata aplicandu-i un avertisment.

Angajatorul lui MU, MH MA�ller Handels GmbH, in ceea ce il priveste, in fata refuzului acesteia de a-si scoate acest val la locul de munca, mai intai, a repartizat-o in alt post care ii permitea sa poarte valul mentionat, iar apoi, dupa ce a trimis-o acasa, a somat-o sa se prezinte la locul de munca fara semne evidente si de mari dimensiuni care exprima vreo convingere religioasa, politica sau filozofica.

IX a sesizat Arbeitsgericht Hamburg (Tribunalul pentru Litigii de Munca din Hamburg, Germania) cu o actiune pentru a obliga WABE sa elimine din dosarul personal al acesteia avertismentele referitoare la purtarea valului islamic. In ceea ce o priveste, MJ a introdus o actiune in fata instantelor nationale prin care se urmarea constatarea nevaliditatii somatiei MA�ller Handel si obtinerea unei despagubiri pentru prejudiciul suferit. Intrucat MJ a obtinut castig de cauza in fata acestor instante, MA�ller Handel a formulat recurs la Bundesarbeitsgericht (Curtea Federala pentru Litigii de Munca, Germania).

In acest context, cele doua instante de trimitere au decis sa sesizeze Curtea cu privire la interpretarea Directivei 2000/781 .

Printre altele, s-a solicitat Curtii sa stabileasca daca o norma interna a unei intreprinderi care interzice lucratorilor purtarea oricarui semn vizibil care exprima convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de munca constituie, fata de lucratorii care respecta anumite reguli vestimentare in functie de precepte religioase, o discriminare directa sau indirecta pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, in ce conditii eventuala diferenta de tratament bazata indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri care decurge dintr-o astfel de norma poate fi justificata si care sunt elementele care trebuie luate in considerare in cadrul examinarii caracterului adecvat al unei astfel de diferente de tratament.

In hotararea sa, pronuntata in Marea Camera, Curtea precizeaza printre altele in ce conditii o diferenta de tratament bazata indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, care decurge dintr-o norma interna, poate fi justificata.

Aprecierea Curtii

Curtea examineaza, intr-o prima etapa, in legatura cu cauza C-804/18, daca o norma interna a unei intreprinderi, care interzice lucratorilor sa poarte orice semn vizibil care exprima convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de munca, constituie, fata de lucratorii care respecta anumite reguli vestimentare in functie de precepte religioase, o discriminare directa pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, interzisa de Directiva 2000/78² .

In aceasta privinta, Curtea arata ca purtarea unor semne sau a unei vestimentatii pentru a-si manifesta religia sau convingerile este acoperita de ``libertatea de gandire, de constiinta si de religie``3

. In plus, in scopul aplicarii Directivei 2000/78, termenii ``apartenenta religioasa`` si ``convingeri`` se analizeaza ca doua fatete ale unuia si aceluiasi motiv de discriminare . Pe de alta parte, Curtea a amintit jurisprudenta sa potrivit careia o astfel de norma nu constituie o discriminare directa, intrucat are in vedere in mod nediferentiat orice manifestare a unor asemenea convingeri si trateaza in mod identic toti lucratorii intreprinderii, impunandua��le, in mod general si nediferentiat, o neutralitate vestimentara care se opune purtarii unor asemenea semne. Curtea apreciaza ca aceasta constatare nu este repusa in discutie prin faptul ca anumiti lucratori respecta precepte religioase care impun purtarea unei anumite tinute vestimentare. Astfel, desi aplicarea unei norme precum cea vizata mai sus este intr-adevar de natura sa determine o neplacere speciala unor astfel de lucratori, aceasta imprejurare nu are incidenta asupra constatarii ca aceeasi norma, care transpune o politica de neutralitate a intreprinderii, nu instituie in principiu o diferenta de tratament intre lucratori intemeiata pe un criteriu indisociabil legat de apartenenta religioasa sau de convingeri.

In speta, norma in discutie pare sa fi fost aplicata in mod general si nediferentiat, intrucat angajatorul in cauza a impus si a obtinut de asemenea de la o angajata care purta o cruce religioasa sa inlature acest semn.

Curtea concluzioneaza ca, in aceste conditii, o norma precum cea in discutie in litigiile principale nu constituie, fata de lucratorii care respecta anumite reguli vestimentare ca urmare a unor precepte religioase, o discriminare directa pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri. Curtea examineaza, intr-o a doua etapa, daca o diferenta de tratament bazata indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri4 , care decurge dintr-o astfel de norma interna, poate fi justificata de vointa angajatorului de a respecta o politica de neutralitate politica, filozofica si religioasa fata de clientii sau utilizatorii sai, pentru a tine seama de asteptarile legitime ale acestora. Aceasta raspunde afirmativ, identificand totodata elementele care conditioneaza aceasta concluzie.

In aceasta privinta, Curtea arata mai intai ca vointa unui angajator de a afisa, in raporturile cu clientii, o politica de neutralitate politica, filozofica sau religioasa poate constitui un obiectiv legitim. Curtea precizeaza totusi ca aceasta simpla vointa nu este suficienta ca atare sa justifice in mod obiectiv o diferenta de tratament bazata indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, caracterul obiectiv al unei astfel de justificari putand fi identificat numai in prezenta unei nevoi reale a acestui angajator . Elementele relevante pentru identificarea unei astfel de nevoi sunt printre altele drepturile si asteptarile legitime ale clientilor sau utilizatorilor si, mai precis, dorinta privind instruirea copiilor lor de catre persoane care nu isi manifesta religia sau convingerile atunci cand se afla in contact cu copiii.

Pentru a aprecia existenta unei astfel de nevoi, prezinta o relevanta speciala imprejurarea potrivit careia angajatorul a facut dovada ca, in lipsa unei astfel de politici de neutralitate, s-ar fi adus atingere libertatii sale de a desfasura o activitate comerciala5 , intrucat, tinand seama de natura activitatilor sale sau de contextul in care se inscriu acestea, el ar suferi consecinte defavorabile.

Curtea precizeaza, in continuare, ca diferenta de tratament mentionata trebuie sa fie in masura sa asigure buna aplicare a politicii de neutralitate mentionate, ceea ce presupune ca aceasta politica este urmarita in mod coerent si sistematic. In sfarsit, interdictia de a purta orice semn vizibil care exprima convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de munca trebuie limitata la strictul necesar in raport cu amploarea si gravitatea reale ale consecintelor defavorabile pe care angajatorul intentioneaza sa le evite printr-o asemenea interdictie .

Intr-o a treia etapa, Curtea examineaza, in legatura cu cauza C-341/19, daca o discriminare indirecta pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, in temeiul unei norme interne a unei intreprinderi care interzice, la locul de munca, purtarea unor semne vizibile care exprima convingeri politice, filozofice sau religioase, cu obiectivul de a asigura o politica de neutralitate in cadrul acestei intreprinderi, nu poate fi justificata decat daca ea acopera orice forma vizibila de exprimare a unor astfel de convingeri sau daca poate fi admisa o interdictie limitata la purtarea de semne evidente si de mari dimensiuni atat timp cat este pusa in aplicare in mod coerent si sistematic.

Aceasta subliniaza, in acest sens, ca o astfel de interdictie limitata poate afecta mai grav persoanele care adera la curente religioase, filozofice si laice care prevad purtarea unei vestimentatii sau a unui semn de mari dimensiuni, precum un accesoriu purtat pe cap. Astfel, atunci cand criteriul purtarii de semne evidente de mari dimensiuni care exprima convingerile mentionate anterior este indisociabil legat de una sau mai multe religii sau convingeri determinate, interdictia privind purtarea acestor semne pe baza unui astfel de criteriu va avea drept consecinta faptul ca anumiti lucratori vor fi tratati intr-un mod mai putin favorabil decat altii pe baza apartenentei religioase sau a convingerilor lor, ceea ce este echivalent unei discriminari directe, care nu poate fi justificata.

In ipoteza in care o discriminare directa nu ar trebui sa fie constatata, Curtea observa ca o diferenta de tratament precum cea in discutie in litigiile principale ar constitui, in cazul in care conduce la un dezavantaj special pentru persoanele care adera la o religie sau la anumite convingeri, o discriminare indirecta, care nu poate fi justificata decat daca interdictia acopera orice forma vizibila de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase.

Aceasta aminteste ca o politica de neutralitate in cadrul intreprinderii poate constitui un obiectiv legitim si trebuie sa raspunda unei nevoi reale a intreprinderii, precum prevenirea conflictelor sociale sau prezentarea angajatorului in mod neutru fata de clienti, pentru a justifica in mod obiectiv o diferenta de tratament bazata indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri. Or, pentru ca o astfel de politica sa fie urmarita in mod eficace, nu este admisa nicio manifestare vizibila a convingerilor politice, filozofice sau religioase atunci cand lucratorii se afla in contact cu clientii sau sunt in contact intre ei, deoarece purtarea oricarui semn, chiar de mici dimensiuni, compromite capacitatea masurii de a atinge obiectivul urmarit.

Intr-o a patra etapa, Curtea a statuat ca dispozitiile nationale care protejeaza libertatea de religie pot fi luate in considerare ca dispozitii mai favorabile⁶, in cadrul examinarii caracterului adecvat al unei diferente de tratament bazate indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri. In aceasta privinta, ea aminteste, in primul rand, ca, la examinarea caracterului adecvat, in sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78, al restrictiei care decurge dintr-o masura destinata sa asigure aplicarea unei politici de neutralitate politica, filozofica si religioasa, trebuie sa se tina seama de diferitele drepturi si libertati in discutie si ca revine instantelor nationale, avand in vedere toate elementele dosarului in discutie, sarcina sa tina seama de interesele in cauza si sa limiteze restrictiile privind libertatile in discutie la strictul necesar.

Aceasta ar permite sa se asigure ca, atunci cand sunt in discutie mai multe drepturi fundamentale si principii consacrate de tratate, aprecierea respectarii principiului proportionalitatii se efectueaza cu respectarea concilierii necesare dintre exigentele referitoare la protectia diferitor drepturi si principii si justul echilibru intre aceste drepturi . Aceasta constata, in al doilea rand, ca, intrucat nu a efectuat el insusi, in Directiva 2000/78, concilierea necesara intre libertatea de gandire, de convingere si de religie si obiectivele legitime care pot fi invocate cu titlu de justificare a unei inegalitati de tratament, ci a lasat sarcina de a efectua aceasta conciliere statelor membre si instantelor acestora, legiuitorul Uniunii a permis sa se tina seama de contextul propriu fiecarui stat membru si sa se recunoasca fiecaruia dintre acestea o marja de apreciere in cadrul acestei concilieri.

Hotararea in cauzele conexate C-804/18 si C-341/19, WABE si MH MA�ller Handel

1 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO 2000, L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).

2 Articolul 1 si articolul 2 alineatul 2 litera (a) din Directiva 2000/78.

3 Protejata de articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare ``carta``).

4 In sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, care interzice orice discriminare indirecta pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, cu exceptia cazului in care criteriul sau practica din care aceasta decurge este obiectiv justificata de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate si necesare.

5 Recunoscuta la articolul 16 din carta .

6 In sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/78, care vizeaza dispozitiile mai favorabile respectarii principiului egalitatii decat cele prevazute de directiva. Aceasta ar fi situatia, de exemplu, a unor dispozitii care ar subordona justificarea unei diferente de tratament bazate indirect pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri unor cerinte mai ridicate decat o face articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din directiva mentionata.