Academia de Studii Economice din Bucuresti (Romania) (ASE) a beneficiat de o finantare europeana nerambursabila acordata de autoritatile romane in scopul implementarii unui program1 operational sectorial de dezvoltare a resurselor umane intitulat ``Performanta si excelenta in cercetarea postdoctorala in domeniul stiintelor economice din Romania``.
La 4 iunie 2018, Ministerul Educatiei Nationale (Romania) a stabilit in sarcina ASE o creanta bugetara in cuantum de 13 490,42 lei (RON) (aproximativ 2 800 de euro), aferenta unor costuri salariale pentru angajati ai echipei de implementare a proiectului. Sumele corespunzatoare acestor costuri au fost declarate neeligibile ca urmare a depasirii plafonului numarului de ore (13 ore) pe care acesti angajati pot sa le lucreze zilnic.
Astfel, in perioada cuprinsa intre luna octombrie a anului 2012 si luna ianuarie a anului 2013, experti angajati de ASE in temeiul unei pluralitati de contracte de munca ar fi cumulat, in anumite zile, orele lucrate aferente normei de baza, si anume 8 ore pe zi, cu orele lucrate in cadrul proiectului, precum si in cadrul altor proiecte sau activitati . Numarul total de ore lucrate pe zi ar fi depasit pentru acesti experti limita de 13 ore pe zi, prevazuta de instructiunile autoritatii de gestionare a proiectului.
Sesizat cu aceasta cauza, Tribunalul Bucuresti solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca, in cazul in care un lucrator a incheiat mai multe contracte de munca cu acelasi angajator, perioada minima de repaus zilnic prevazuta la articolul 3 din Directiva privind timpul de lucru2 se aplica acestor contracte considerate in ansamblul lor sau fiecaruia dintre contractele mentionate luate in considerare in mod separat.
Prin hotararea pronuntata, Curtea aminteste, in primul rand, ca dreptul fiecarui lucrator la o limitare a timpului maxim de lucru si la perioade de repaus, in special zilnic, constituie nu numai o norma a dreptului social al Uniunii care are o importanta deosebita, ci este de asemenea consacrat in mod expres in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene3 . In aceasta privinta, Curtea observa ca Directiva privind timpul de lucru4 defineste notiunea de ``timp de lucru`` ca fiind orice perioada in care lucratorul se afla la locul de munca, la dispozitia angajatorului si isi exercita activitatea sau functiile . Aceasta impune statelor membre obligatia de a lua masurile necesare pentru ca ``orice lucrator`` sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 11 ore consecutive in decursul unei perioade de 24 de ore.
Pe de alta parte, A�perioad[a] de repausA� este definita ca orice perioada care nu este timp de lucru. ``Perioad[a] de repaus`` si ``timp[ul] de lucru`` sunt, asadar, notiuni care se exclud reciproc si Directiva privind timpul de lucru nu prevede o categorie intermediara intre perioadele de lucru si cele de repaus .
Or, nu este posibil sa se indeplineasca cerinta Directivei privind timpul de lucru potrivit careia fiecare lucrator sa beneficieze zilnic de cel putin 11 ore de repaus consecutive, daca aceste perioade de repaus sunt examinate separat pentru fiecare contract incheiat intre respectivul lucrator si angajatorul sau.
Astfel, intr-o asemenea situatie, orele considerate ca reprezentand perioade de repaus in cadrul unui contract ar fi, dupa cum este cazul in cauza supusa analizei Curtii, susceptibile sa constituie timp de lucru in cadrul unui alt contract . Or, intrucat aceeasi perioada nu poate fi calificata in acelasi timp drept timp de lucru si perioada de repaus, rezulta ca contractele de munca incheiate de un lucrator cu angajatorul sau trebuie sa fie analizate impreuna.
Aceasta interpretare este de asemenea confirmata de obiectivul directivei, care este stabilirea unor cerinte minime destinate ameliorarii conditiilor de viata si de munca ale lucratorilor printr-o apropiere a reglementarilor nationale referitoare in special la timpul de lucru. Acest obiectiv urmareste sa garanteze o mai buna protectie a securitatii si a sanatatii lucratorilor, punand la dispozitia acestora perioade minime de repaus, in special zilnic.
Curtea apreciaza, asadar, ca, in cazul in care un lucrator a incheiat mai multe contracte de munca cu acelasi angajator, perioada minima de repaus zilnic se aplica acestor contracte considerate in ansamblul lor, iar nu fiecaruia dintre contractele mentionate luate in considerare in mod separat.
Hotararea in cauza C-585/19 Academia de Studii Economice din Bucuresti/Organismul Intermediar pentru Programul Operational Capital Uman - Ministerul Educatiei Nationale
1 Proiectul POSDRU/89/1.5/S/59184.
2 Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3).
3 Articolul 31 alineatul (2).
4 Articolul 2 punctul 1 si articolul 3 din Directiva 2003/88.
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Serviciul de garda. Organizarea timpului de lucru in cazul activitatilor exercitate de militari Sursa: EuroAvocatura.ro
Conditiile in care o perioada de garda in regim de permanenta constituie in integralitatea sa timp de lucru Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Repartizarea normei de munca si a timpului de lucru al medicilor. Dispozitii legale incidente Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Recuperarea timpului de deplasare prin ore suplimentare Sursa: MCP Cabinet avocati
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Declaratia olografa a salariatului nu poate duce la stingerea obligatiilor de plata a salariului de catre angajator Pronuntaţă de: Curtea de apel Alba Iulia - Decizia civila nr. 2003/2019
Determinarea notiunii de timp de lucru. Salariati izolati preventiv la locul de munca sau la domiciliu Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 5927 din data de 04 Noiembrie 2020
Obligarea angajatorului la plata contributiilor de asigurari sociale. Imposibilitatea de a dispune pentru viitor. Pronuntaţă de: Tribunalul Vrancea Sentinta civila nr. 378/2020 din data de 30 Septembrie 2020
Flexibilitatea programului prin prisma functiei. Solicitarea implicita de prestare a orelor suplimentare Pronuntaţă de: Tribunalul Neamt - Sentinta civila nr. 148/2019