Aceste domenii au fost:

- Identificarea stresorilor sistemului de familie (divortul, paternurile disfunctionale de comunicare in cuplu si familia nucleara, lipsa unor reguli consistente si clare, triangularea fetitei in conflictul parintilor, granitele difuze intre familia nucleara si cea extinsa).
- La nivel individual, strategii diferite de reactie la stres (stilul mamei era definit prin agresivitate, nevoia de control, dominanta iar stilul tatalui prin evitarea confruntarii directe).
- Identificarea conflictului de roluri, intimitatea si balanta puterii in cuplu cu scopul de a reducerea intensitatea conflictului dintre cei doi soti
- Identificarea mesajelor copilului care se afla in spatele acestui comportament opozitional. Distinctia intre prezenta sindromului de alienare si comportament opozitional.
- Identificare prezentei / absentei unor patologii la nivelul personalitatii fiecarui parinte
- Identificarea factorilor care mentin problema si care sunt resursele fiecarui membru si ale sistemului
- Ajutarea parintilor de a da o noua structura relatiilor de familiei.
- Inlaturarea copilului din triangulare prin invatarea de catre parinti a unor noi abilitati de a comunica si interactiona.
- Psihoeducatia are rolul sa ajute parintii sa inteleaga situatia si sa-i motiveze in rezolvarea problemei, facand diferenta intre rolul de parinte si cel de sot. Primul obiectiv este reducerea intensitatii conflictului, un rol facilitator avand intalnirile separate cu fiecare dintre parinti. Al doilea obiectiv important consta in stabilirea unor noi reguli de comunicare in care copilul nu mai este folosit pe post de mesager.

Alti pasi specifici privind tehnicile folosite in procesul de mediere care trebuie avuti in vedere sunt urmatorii:

- Identificarea si verbalizarea intereselor pe care le au in vederea obtinerii custodiei
- Clarificarea emotiilor pe care le resimt ca adulti in procesul de separare, reducerea anxietatii mamei, implicarea tatalui.
- Ordinea de discutie privind subiectele disputei a stabilit cu prioritate cele mai elementare reguli de comunicare intre cei doi parinti - sa ia decizii simple la inceput (e.g. ``cum comunicam``) care sa aiba sanse mari de reusita, fapt carei motiveaza sa continue negocierea pentru deciziile complexe cum sunt: stabilirea custodiei, programul de vizitare).
- Intalnirile cu familia extinsa sunt importante pentru ca au avut o contributie la intensitatea si nivelul conflictului. Identificarea resurselor sistemului care pot ajuta la reconstruirea relatiilor de familie intr-o alta forma precum si la clarificarea rolurilor.

Cel mai adesea procesul de mediere are consecinte pozitive in urmatoarele domenii:

- Se stabilesc si respectarea unor reguli clare de comunicare intre cei doi parinti;
- Se reconstruiesc legaturilor dintre parinti - copii;
- Se reduc tensiunile dintre parinti. Fiecare a impartasit interesele si dorintele lor privind timpul petrecut impreuna cu copii;
- Se stabileste un plan, denumit ``Cum comunicam ?`` (e.g. Mama renunta la doica deoarece a inteles de ce este important pentru sotul ei sa-l ridice si pe copilul cel mic de la gradinita - doreste sa arate ca si el este in stare sa aiba grija de copii, sa fie implicat in viata lor).
- Fiecare parinte se angajeaza sa-si respecte sarcinile pe care si le-a asumat. - Ambii sunt de acord ca ar fi cel mai bine si in interesul tuturor ca mama sa se mute in apartamentul sau.
- Ambii sunt de acord ca minorii trebuie sa stea impreuna si ca au nevoie de stabilitate si ca nu pot fi mutati saptamanal.
- Se stabileste un program privind sarcinile fiecarui parinte pe cate 7 zile
- Se identificat pozitiile si interesele lor in obtinerea custodiei copiilor si planul parental aferent acesteia. Pe baza acestora, se identificat optiunile care, s-au discutat pe rand, in modalitatea aleasa de catre cei doi parinti.
- La inceputul fiecarei intalniri se solicita feedback din partea parintilor privind calitatea relatiilor dintre ei precum si a fiecaruia dintre ei cu copiii.

Cele mai importante progrese se inregistreaza in urmatoarele domenii:

- Copiii isi imbunatatesc abilitatile de autonomie personala; intensitatea anxietatii de separare se reduce; relatiile cu fiecare parinte se amelioreaza; (e.g. copilul accepta sa fie ridicat de la scoala de catre mama sa, sa fie ingrijit, hranit si imbracat si sa petreaca timp separat cu aceasta);
- Copiii manifesta mai mult interes in privinta performantelor academice, notele la scoala sunt mai mari, se concentreaza mai usor atat la temele de acasa cat si la activitatile de la scoala; pe plan social, relationeaza mai mult cu colegii, sunt mai activi in grupul scolar;
- Fiecare dintre parinti are un timp personal petrecut cu fiecare copil;
- Copiii se intalnesc zilnic;
- Regulile in familie sunt foarte clare si sunt respectate de toti membrii familiei;
- Parintii si-au insusit noi abilitati de a lua decizii comune in aspectele importante privind cresterea copiilor;
- Copiii nu mai sunt folositi ca intermediari in comunicarea dintre ei, fapt care le confera o siguranta si stabilitate.

Borlean Camelia-Anca,
Mediator autorizat, Psiholog Curtea de Apel Oradea