Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
Prima pagină » Articole juridice » Dreptul muncii. Contractul de Munca » Noi teorii in dreptul muncii (IV): Originea contractului individual de munca: statutele breslelor

Noi teorii in dreptul muncii (IV): Originea contractului individual de munca: statutele breslelor

  Publicat: 03 Feb 2012       4250 citiri       Sursa: EuroAvocatura.ro        Secţiunea: Dreptul muncii. Contractul de Munca  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
"Prezentul studiu se fundamenteaza pe studierea celor 68 de carti in dreptul muncii publicate in perioada 1892 – 1956, a peste 200 de documente primare privind miscarea muncitoreasca din perioada 1775 – 1945, in total 14 000 de pagini." (C. Gilca)

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ramura a dreptului Romaniei,
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Ramura a dreptului Romaniei,
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
1. Contract incheiat intre locatar si locator prin care primul inchiriaza un bun,
1. Unitate de constructie specializata in executarea de lucrari de constructii pe baza de contract.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Unitate economica autonoma de productie, de constructii, de circulatia marfurilor, de transporturi
A fost promulgat la 11.09.1865
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
A fost promulgat la 11.09.1865
1. Unitate de constructie specializata in executarea de lucrari de constructii pe baza de contract.
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitatilor,
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Participant la savarsirea unei infractiuni,
A fost promulgat la 11.09.1865
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
Contractul prin care o persoana, locatorul, pune la dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta unui bun individual determinat, pe o perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Act normativ prin care se reglementeaza situatii generale si impersonale (decrete lege) sau situatii individuale concrete (numirea sau revocarea unui ambasador)
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
A fost promulgat la 11.09.1865
Legea 10 din 2001. Intervalul de timp in care s-a facut preluarea abuziva, cuprins intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, in cazul Legii nr. 10 din 2001 si al O.U.G. nr.94/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, respectiv cuprins intre 6 septembrie 1940 si 22 decembrie 1989, in cazul O.U.G. nr. 83/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 66/2004;
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Paguba materiala sau prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Data calendaristica a unui inscris sub semnatura privata, care nu poate fi contestata de terti.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.
Ramura economica a activitatii economice constituita pe baza diviziunii muncii, care transforma obiecte preluate din natura sau alte materii prime (produse agricole, piscicole)
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
A fost promulgat la 11.09.1865
Din punct de vedere lingvistic, constructie, de obicei concisa, care exprima, adesea figurat, o idee si constituie o unitate lexicala.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
A fost promulgat la 11.09.1865
Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .
Asociatia internationala a transportului aerian
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.
Intreprindere care cumpara sau sconteaza facturile de la un fabricant sau de la un vanzator si urmareste incasarea pretului de la clienti.
Este persoana fizica sau juridica titulara in exclusivitate sau in indiviziune a dreptului real asupra corpului de proprietate supus inscrierii.
Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii.
Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.
Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Loc in care persoana fizica isi are locuinta statornica sau principala.
Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Pricipiu prevazut in Codul penal al Romaniei potrivit caruia legea penal se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii,
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.
Se considera inregistrare sonora sau fonograma, in sensul legii 8/1996, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori executie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda si suportul utilizate pentru aceasta fixare.
Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.
(Corporation) Forma de organizare a unei afaceri, autorizata de catre autoritatea statului respectiv drept entitate legala, de sine statatoare. Desi este infiintata prin asocierea mai multor persoane, o corporatie este o entitate distincta de cei care o detin, avand propriile drepturi, privilegii si datorii.
A fost promulgat la 11.09.1865
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
A fost promulgat la 11.09.1865
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
Ramura a dreptului Romaniei,
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
A fost promulgat la 11.09.1865
Ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale de munca ale muncitorilor si functionarilor, precum si alte raporturi sociale derivate din raporturile sociale de munca.
A fost promulgat la 11.09.1865
Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi alte acte normative.
Orice angajament asumat de o banca fata de un singur debitor indiferent daca este efectiv sau potential, evidentiat in bilantul contabil
Act normativ prin care se reglementeaza situatii generale si impersonale (decrete lege) sau situatii individuale concrete (numirea sau revocarea unui ambasador)

Am demonstrat anterior ca primul Cod al muncii roman este reprezentat de Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912. De asemenea am realizat si o analiza a continutului Legii din 1912 in care am observat o similitudine intre dispozitiile cuprinse in aceasta lege si normele Codului muncii actual.

In cele ce urmeaza vom realiza un istoric al reglementarii Codului muncii, pentru a descoperi originile contractului individual de munca .

Vom prezenta mai intai teoriile actuale existente in dreptul muncii conform carora initial contractul individual de munca a fost reglementat de dispozitiile Codului civil, acesta considerandu-se, in teoriile actuale, a se afla la originea contractului individual de munca . De aici ar rezult ca dreptul muncii s-a desprins ca ramura de drept din dreptul civil (A).

In teoria noastra apreciem ca originea contractului individual de munca se regaseste in statutele breslelor, ca dispozitiile Codului civil nu au avut nici o inraurire asupra contractului individual de munca, cele doua avand o dezvoltare paralela. De aici, si teoria noastra conform careia dreptul muncii s-a dezvolta paralel cu dreptul civil, fiind o ramura distincta de dreptul civil (B).

Prezentarea teoriei actuale

In doctrina din perioada regimului comunist se preciza: ``mentionat in Codul civil (art. 1470 pct. 1) ca unul din felurile de locatie a lucrarilor, alaturi de contractul de antrepriza si cel de transport, reglementat ulterior mai amplu si denumit ca atare prin legea contractelor de munca din 5 aprilie 1929, contractul de munca s-a prefacut in oranduirea socialista a€” cand insusi dreptul muncii a devenit in tara noastra o ramura de drept distincta a€” in institutia centrala si fundamentala a dreptului muncii, premisa celorlalte institutii ale acestuia. Pe plan juridic, aceasta transformare de esenta a continutului, functiei si finalitatii contractului de munca, in concordanta deplina cu baza economica a noii oranduiri, s-a desavarsit prin intrarea in vigoare a codului muncii anterior (11 iunie 1950), cand s-au abrogat implicit si dispozitiile art. 1470 pct. 1 din codul civil, includerea contractului de munca in randul contractelor civile de locatiune a lucrarilor fiind incompatibila cu institutia contractului de munca socialist`` (s.ns)1.

Aceasta teorie a fost preluata ulterior de toate mai toate tratatele de dreptul muncii din Romania.

Astfel, in tratatul sau din anul 2010 prof. Alexandru Ticlea preia aproape in totalitate cele mentionate in Tratatul de dreptul muncii din 1978: ``Repere istorice.2 Initial, contractul individual de munca a fost reglementat de art. 1470 pct. 1 din Codul civil, alaturi de contractul de antrepriza si de cel de transport, ca una din felurile de locatiune a lucrarilor, si anume ``aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora``. Era cunoscut sub denumirea de contractul de locatiune de munca (art. 1413 din Codul civil.)3 El a fost prevazut distinct, pentru prima data, de Legea contractelor de munca din anul 1929. Ulterior, a facut obiect principal de reglementare atat pentru Codul muncii din 1950, cel din 1972, cat si pentru Codul muncii, in vigoare de la 1 martie 2003``.

In tratatul sau de dreptul muncii profesorul Ion Traian Stefanescu4 nuanteaza foarte mult, apropiindu-se de teoria noastra, insa nu in totalitate precizand ``in Romania, locatiunea de servicii era reglementata de art. 1470 din Codul civil pct. 1 in mod sumar, limitandu-se la formularea numai a obligatiilor corelative principale: obligatia de a munci si, respectiv, plata muncii. Dupa o evolutie de peste o jumatate de secol, asa cum am aratat, contractul individual de munca s-a desprins clar de contractele civile prin Legea asupra contractelor de munca din 1929, ceea ce a constituit, in timp, si premisa pentru constituirea unei ramuri distincte de drept - dreptul muncii5.

In cursul universitar prof. Alexandru Athanasiu6 precizeaza ``in dreptul romanesc, contractul individual de munca isi are originea in contractul de locatiune de servicii . Codul civil roman consacra trei tipuri de locatiune: locatio rei (locatiunea lucrurilor, a bunurilor) locatio operis faciendi (locatiunea intreprinzatorilor de lucrari si carausilor) si locatio operarum (locatiunea de servicii). Locatiunea serviciilor reprezinta una dintre cele trei categorii de locatiune a lucrarilor si anume, potrivit art. 1470 pct. 1 C. civ., ``aceea prin care persoanele se obliga a lucrarile lor in serviciul altora``.

Un alt autor de dreptul muncii, intr-un articol consacrat conventiei civile de prestari servicii precizeaza ``reglementat pentru prima oara in Codul civil, art. 1413, sub denumirea de contract de locatiune de munca, contractul individual de munca era considerat de acelasi act normativ ca fiind unul dintre felurile de locatiune a lucrarilor, anume acela ``prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora`` (art. 1470, pct. 1). Ulterior, contractul individual de munca a cunoscut o reglementare distincta, mai intai prin Legea contractelor de munca din anul 1929, dupa care a constituit obiect principal de reglementare atat pentru Codul muncii din 1950 si 1972, cat si pentru Codul muncii in vigoare la 1 martie 2003``7.

Noua teorie - contractul individual de munca a fost reglementat de statutul breslelor

Am vazut ca in unanimitate teoriile actuale apreciaza ca in dreptul roman contractul individual de munca a fost reglementat pentru prima data in Codul civil.

Dupa cum am precizat si am demonstrat anterior, contractul individual de munca il gasim reglementat pentru prima data in mod explicit in Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912, care isi are originile in statutele breslelor.

In continuare vom realiza o analiza a istoricului reglementarii relatiilor de munca pentru a putea observa faptul ca norme specifice raporturilor de munca le regasim in stautele breslelor si nu in Codul civil.

Primul Cod al muncii Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912, are insa si ea un istoric, fiind de fapt continuatoarea unei traditii vechi in dreptul muncii roman, cu mult mai veche decat Codul civil din 1864.

Astfel, Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti aceasta abroga Legea meseriilor din 1902: ``Legea pentru organizarea meseriilor din 1902 si legea din 1906, promulgata prin inaltul Decret Regal cu No. 1.203 din 12 Martie 1902, sunt si raman abrogate`` (art. 113 din Legea din 1912).

Asadar, primul Cod al muncii isi regaseste originea in Legea meseriilor din 1902 pe care il abroga si il inlocuieste. Singura diferenta majora dintre cele doua o reprezinta campul de aplicare. Astfel, spre deosebire Cele doua legi au din punctul de vedere al reglementarii relatiilor de munca aceleasi norme legale, singura diferenta majora dintre Legea din 1902 si legea din 1912 fiind data de campul de aplicare al legii. Astfel, Legea din 1912, se aplica atat meseriasilor din bresle, cat si lucratorilor din intreprinderile industriale, in vreme ce Legea meseriilor din 1902 avea un camp de aplicare restrans, aplicand-se numai meseriasii din bresle.

La randul ei Legea din 1902 repezita legiferarea unui proiect de lege din 1888, care avea ca scop reglementarea organizari breslelor, realizandu-se implicit si o reglementare a relatiilor de munca din interiorul breslelor. Asadar, originile relatiilor de munca, pe aceasta filiera se pierd in negura timpului, in statutele breslelor si nu se intalnesc absolut deloc cu reglementarile din Codul civil

Ca Legea meseriilor din 1902 a reglementat organizarea breslelor si a relatiilor de munca din interiorul acesteia reiese din lucrarea lui V. D. Viespescu8 de la 1929, pe care o prezentam in extenso pentru a intelege mai bine realitatile raporturilor de munca din acea perioada .

``Regimul muncii de la 1873a€”1918. Sfaramarea breslelor a dat prilej mestesugarilor streini sa exercite o concurenta foarte serioasa in paguba mestesugarilor romani.

Din expunerea de motive a proiectului de lege Carp din 1888, cat si din aceia a proiectului Filipescu din 1900, despre cari vom vorbi mai departe, reiese in mod evident starea nenorocita a mestesugarului roman la acea data .

Desfiintarea breslelor, care insemneaza desfiintarea privilegiului ce-l acorda organizarea ei mestesugarului roman, nu insemneaza decat deschiderea portilor mestesugarilor streini, si in special celor austro-ungari. Odata stavila sfaramata, mii de mestesugari trec Carpatii, concureaza munca mestesugarului bastinas, invingandu-l.

Cauza importanta care a contribuit la mizeria ce a cuprins pe mestesugarul roman in aceasta epoca, adica dupa 1873, stare nenorocita, care a dainuit pana la 1888, fara ca macar sa se fi incercat cea mai mica imbunatatire a acestei situatiuni, a fost - desigur - concurenta mestesugarilor austro-ungari, mult mai bine pregatiti decat mestesugarii nostri.

Cadrul breslei tinuse pe mestesugarii romani departe de noile perspective ale industriei, ce le adusesera in occident descoperirile secolului al XVIII-lea. Mestesugarul roman ramasese in urma si sfaramarea breslei l-a pus deodata in fata acestor noi perspective, surprinzandu-l cu desavarsire nepregatit, din care cauza concurenta mestesugarilor streini, carora li se deschisese larg portile, invinge.

Si mica industrie nationala ce existase pana Ia 1873 este inlaturata si inlocuita cu cea streina.

Eu cred insa ca acest fapt a fost un bine, caci a dus la o cat mai grabnica evolutie a industriei noastre.

Ceea ce a fost rau a fost pretul scump cu care s-a platit aceasta transformare, care este reprezentat prin suferinta de nedescris ce a cuprins pe toti mestesugarii romani.

Vina cea mare ce revine celor ce guvernau este ca nu s-au preocupat de loc de indreptarea acestei stari de lucruri.

Nici cea mai mica incercare de la 1873, pana la 1888, cand Petre Carp intocmeste un proiect, ce nu este legiferat; apoi Nicolae Filipescu intocmeste un al doilea proiect de lege, care are aceeasi soarta si, in sfarsit, la 1902, V. Missir supune Parlamentului Legea Meseriilor, care este votata.

In expunerea de motive a acestei legi, autorul ei marturiseste ca aducerea pe biroul Parlamentului i-a fost impusa si grabita de starea de mizerie crescanda a mestesugarilor si mai ales de spiritul care incepuse sa-i cuprinda, impingandu-i pana la miscari de strada``.

Rezulta din cele de mai sus ca a fost necesara o reglementare a situatiei mestesugarilor pentru imbunatatirea conditiilor acestora. Legea meseriilor din 1902 reglementeaza nu numai organizarea acestora, dar si relatiile de munca .

Asadar, relatii de munca reglementate le intalnim in interiorul breslelor si nu in Codul civil, acesta fiind considerat un corp strain la vrea adoptarii sale atat pentru relatiile civile, dar cu atat pentru relatiile specifice dreptului muncii incipient.

Trebuie sa precizam ca in conformitate cu statisticile vremii la 1860 existau in Tarile Romane 12 000 de stabilimente industriale care foloseau munca platita. Dupa cum se stie Codul civil a fost adoptat in 1864. Asadar, regasim relatii de munca anterior adoptarii Codului civil. Aceste relatii de munca erau reglementate prin statutul breslelor, obiceiul locului si tipul de contract numit ``invoiala partilor``, contract specific relatiei de munca .

Nu este nici o surpriza, din perspectiva noii teorii, ca la 50 de ani de al adoptarea Codului civil, regasim in legislatia muncii utilizata expresia ``invoiala partilor`` si nu termenul de contract de locatiunea muncii sau alt timp de contract reglementat de Codul civil, deoarece expresie ``invoiala partilor`` este mult mai veche si exprima realitati pe care partile raportului de dreptul munci le percepeau in mod direct, spre deosebire de termenul de contract de locatiunea muncii, neologism, termen savant care greu de utilizat, aceasta in conditiile in care, asa cum am aratat cu alta ocazie, Codul civil nu a reglementat contractul de locatiunea muncii, ci doar a enumerat, astfel incat lucratorii si patronii au ignorat complet Codul civil.

Este inadmisibil sa admitem ca dupa adoptarea Codului civil la 1864 lucratorii sau chiar patronii vor folosi expresia mult prea savanta de ``locatiunea muncii``, in locul firescului ``invoiala partilor``, este unul din motivele pentru care Legiuitorul din 1912 va utiliza tot termenul de ``invoiala partilor``.

Ca, in dreptul roman, contractul individual de munca isi gaseste sursa in ``invoiala partilor`` si nu in locatio opreris, sau locatio operarum, rezulta din analiza dispozitiilor legii din 1912 si a originii acesteia.

Astfel, chiar in textul legii, atunci cand reglementeaza tipul de contract dintre patron si ucenic sau lucrator, foloseste expresia de ``act scris de invoire`` si nu termenul consacrat de Codul civil inca din 1864 de ``locatiunea muncii``. De ce oare legiuitorul nu a folosit termenul consacrat de ``contract de locatiunea muncii`` ci a utilizat termenul de ``invoiala partilor``? Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Legiuitorul a preluat termenul care se utiliza in epoca, termen mult prea consacrat in relatiile de munca pentru a-l inlocui cu alt termen, care nu exprima realitatea relatiilor de munca .

In perioada interbelica au existat multe voci avizate, care considerau ca nu regasim in Codul civil nu putem sa regasim contractul de munca deoarece acesta are prin insasi natura lui elemente specifice care nu concorda cu relatiile de munca .

Astfel, la 1910 se aprecia: ``Daca veti cauta in codul civil, cum e reglementat contractul de munca, veti vedea ca legiuitorul a dat uitarii reglementarea acestui contract . Nu veti gasi decat doua articole: unul care spune ca cineva nu poate sa-si angajeze serviciile sale decat pentru un timp determinat, celalalt care spune ca in caz de conflict intre un patron si un lucrator, relativ la salariul sau, patronul e crezut pe cuvant. Iata tot ce gasim in codul civil: in loc de reglementarea contractului, proclamarea unei inegalitati ce nu mai corespunde ideilor timpului``9.

De asemenea, in expunerea de motive la Codul muncii care a fost propus a fi aprobat in 1920 se arata:

``Contractul de munca, desigur notiunea de baza, este el ceva specific si cu totul deosebit de cele cuprinse in actualele dispozitiuni ale codului civil sau e o notiune mai generica numai? In articolul 1470 codul civil se vorbeste de locatia de servicii si de locatia de lucrari. E pastrata asa dar inca vechea distinctiune romana dintre locatio conductio operarum si locatio conductio operis faciendi. N-am pastrat terminologia si diviziunea de mai sus, cum na€™au facut-o de altfel nici alte legislatii straine, pentru motivele ce urmeaza.

Elementele constitutive ale contractului de munca sunt: a) o prestare de serviciu din partea unuia dintre contractanti, si b) o remunerare, socotita dupa un mod anumit, datorita de celalalt. Ambele aceste elemente se gasesc insa tot atat de marcate si in locatia de serviciu, ca si in locatia de lucrari. Pastrand distinctiunea veche, ar urma ca lucratorul platit cu lucrarea sau cu bucata sa fie considerat ca legat printr un contract deosebit de al aceluia platit cu ziua, bunaoara. Or, elementul esential in ambele cazuri este munca cu care sa€™a angajat fiecare din ei.

Dar noua notiune a€” contract de munca a€” mai are marele avantaj ca determina prin ea insasi caracterul specific al contractului de care ne ocupam.

Intervine insa un argument in plus, dedus din patrunderea naturei juridice a raportului dintre patron si salariat . Nu mai departe decat acum cateva decenii in urma intre patron si salariat era un raport de dependenta, de subordonare. Cine oferea munca era in totdeauna inferior din toate punctele de vedere, dar mai ales din cel economic. Daca astazi situatia de fapt e inca putin ameliorata, tendinta, imprimata mai cu seama prin organizarea colectivitatilor, este de a introduce raporturi dela egal la egal. Munca este considerata ca un factor tot atat de important in productiune ca si capitalul si aceasta conceptie nu mai poate sta pe acelas plan cu vechea conceptie a locatiei.

In adevar, locatia presupune ca o parte e proprietar si ca cealalta este in dependenta de prima . Tocmai contractul de munca tinde sa inlature, pentru moment, desigur in parte numai, dar nu fara insemnate urmari, neajunsul de mai sus, ramanand ca ideea odata patrunsa si convingerea formata, organizatiile sociale sa o valorifice in fapt Contractul de munca trebuie sa devie acordul a doua vointi, libere in darea consimtimantului.

Si daca este asa, apoi contract de munca va fi si acolo unde va fi vorba de munca intelectuala, dupa cum tot contract de munca va fi, indiferent daca cel ce sa€™a angajat sa o presteze o va face in fabrica, atelier, biurou, la domiciliu sau aiurea.

De asemenea va fi contract de munca si nu vanzare, atunci cand cel ce savarseste munca furnizeaza si materia, dar ca un accesoriu, caci va ramane in picioare principiul ca: "accesoriul urmeaza principalulA».``

Asadar, legiuitorul insusi a refuzat utilizarea termenilor consacrati de Codul civil si nu intamplator, ci pentru ca acesta nu reprezenta realitatea . Daca incepand cu anul 1920 incepe sa fie consacrat termenul ``contract individual de munca`` care probabil castigase suficienta notorietate, in sec. XIX si inceput de secol XX se utiliza termenul de ``invoiala partilor`` respectiv ``act scris de invoiala partilor``. Niciodata nu a fost utilizat, cu exceptia lucrarilor de specialitate, dar si atunci fara o analiza temeinica, termenii consacrati de Codul civil.

Legea din 1912 foloseste in tot cuprinsul ei numai termenul de ``invoiala``:

art. 31. a€” Legaturile dintre patroni, mesteri, calfe, lucratori, muncitori, calfite si ucenici se statornicesc prin legea de fata si prin invoielile partilor`` (s.ns).
``art. 33 Orice invoiala dintre ucenic, calfite, lucratori, muncitori, calfe, mesteri si patroni nu va fi desavarsita decat dupa trecerea unui timp de incercare`` (s.ns).
``art. 44. a€” Daca intre parintii sau tutorii ucenicilor si calfitelor nevarstnici si patroni nu sa€™a incheiat o invoiala scrisa, atunci, dupa termenul de incercare prevazut in prezenta lege, se va indatora patronul a indeplini invoiala obisnuita, aratata in statutele breslei``. (s.ns).
``art. 45 (1) Actele scrise de invoiala intre ucenici, calfite, calfe, lucratori, mesteri si patroni sunt scutite de orice taxa de timbru si inregistrare . Aceste acte se vor inregistra la breasla.`` (s.ns).

``art. 45 (2) Actele de invoiala dintre muncitorii din fabrici si patroni vor fi de asemenea scutite de taxa de timbru si inregistrare si se vor inregistra la corporatie. Actele odata inregistrate fac deplina dovada a cuprinsului lor.`` (s.ns).

Din analiza atenta a dispozitiilor Legii din 1912 rezulta ca legiuitorul nu face nici o trimitere al dispozitiile Codului civil, ci precizeaza foarte clar ca in relatiile de munca nu se aplica dispozitiile art. 1410, 1470-1472 din Codul civil, ci se aplica Legea din 1912 si invoiala partilor. Ce poate fi aceasta invoiala a partilor decat contractul individual de munca .

Este posibil sa fie doar o diferenta lingvistica? Este posibil ca in fapt ``invoiala partilor`` sa fie fost in realitate contractul de locatiunea muncii?

In ceea ce ne priveste apreciem ca este foarte putin probabil ca ``actul de invoiala scrisa`` sa fie contractul de locatiunea muncii, deoarece in acest caz pe de o parte legiuitorul l-ar fi mentionat in mod expres in textul legii de la 1912, iar pe de alta parte el ar fi intrat in vocabularul uzual, prin deasa lui folosinta, iar legiuitorul l-ar fi preluat. Or constatam ca el nu este utilizat decat in lucrari stiintifice, ceea ce inseamna ca acesta a fost si a ramas un corp strain relatiei de munca .

De ce dupa 50 de ani de la adoptarea Codului civil, de ``utilizare`` a termenului de ``contract de locatiunea muncii`` oameni simplii, lucratorii mai foloseau tot termenul "invoiala partilor" daca ei incheiau "conventie civila"? De ce nu a intrat in uz? Tocmai prin neuzul acestei expresii.

Apreciem ca fiind rezonabil argumentul ca lucratorul nu a folosit in relatia lui cu patronul termenul "contract de locatiunea muncii", ci a utilizat expresia ``invoiala partilor``. El utiliza termenul specific raporturilor de munca ``invoiala partilor``, un termen simplu si pe intelesul lui. Daca ar fi utilizat, chiar si numai prin semnarea contractului, expresia contractul de ``locatiunea muncii``, in 50 de ani de uz, cu siguranta s-ar fi impus lingvistic, daca nu in forma sa livresca, cel putin intr-o forma populara apropiata, insa in nici un caz nu ar mai fi existat expresia ``invoiala partilor``. Intre expresia ``invoiala`` si ``contract de locatiunea muncii`` este o diferenta fonetica foarte mare, ceea ce conduce la concluzia ca cei care ar fi trebui sa utilizeze contractul din Codul civil, nu l-au folosit niciodata, folosind in schimb termenul specific raporturilor de munca din perioada breslelor..

In ceea ce ne priveste apreciem ca timpul de contract numit ``invoiala partilor``/``act scris de invoiala`` si ``contractul de locatiunea muncii`` reglementat de art. 1410, 1413, 1470-1472 Cod civil sunt doua tipuri de contracte diferite, care nu au nici o legatura unul cu celalalt.

De altfel am precizat cu prilejul altei lucrari10 ca in dreptul roman Codul civil nu a reglementat niciodata contractul de locatiunea muncii, ci doar l-a enumerat. Aceasta pare a fi si unul din motivele pentru care expresia ``conventia de locatiunea muncii`` sau alt timp de contract enumerat in Codul civil, nu s-a consacrat si nici nu s-a folosit.

Asadar, apreciem ca in dreptul roman contractul individual de munca nu isi gaseste originea in contractul de locatiunea muncii, reglementat de Codul civil, ci in regulamentele breslelor. Pe cale de consecinta rezulta ca dreptul muncii s-a dezvoltat ca o ramura distincta de drept, paralel cu dreptul civil si nu s-a desprins din dreptul civil, asa cum precizeaza teoriile actuale.

Ca actual Cod al muncii isi gaseste originea in statutele breslelor rezulta din urmatoarea succesiunea de legi: Legea nr. 53/2003 - Codul muncii abroga si inlocuieste Legea nr. 10/1972 - Codul muncii11, care abroga si inlocuieste Legea nr. 3/1950 - Codul Muncii12,, care abroga si inlocuieste Legea contractelor de munca din 192913, care abroga si inlocuieste Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 191214, care abroga si inlocuieste Legea meseriilor din 190215 care reglementeaza relatiile de munca din interiorul breslelor si inlocuieste statutele acestora.


Av. Costel Gilca
Director - Revista de Drept Social

1- Sanda Ghimpu, I.T. Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gh. Mohanu, Tratat de dreptul muncii, 1978, vol. I, p. 163.
2- Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Dreptul muncii, Editia a II-a revazuta si adaugita, editura All Beck, Bucuresti, 2001, p. 136; Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii, editia a III-a, editura Universul juridic, 2009, p. 341.
3- Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, editie ingrijita de Gabriela Bucur, Marian Florescu, Editura All Educational, Bucuresti, 1998, p. 6.
4- I.T Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, editura Universul Juridic, 2010, p. 223.
5- I. T. Stefanescu, Contractul individual de munca, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 19. A se vedea, pentru evolutia contractului individual de munca in perioada interbelica, M. I. Barasch.
6- Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Curs Universitar - Dreptul muncii, editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 23. 23.
7- Constantin Bratu, Capacitatea juridica a persoanelor la incheierea contractului de munca, Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 4/2008.
8- V.D. Viespescu Evolutia regimului muncii industriale in Romania, 1929
9- Dem Negulescu, Analiza proectului asupra contractului de munca, Albert Baer, Bucuresti, 1910, p. 3.
10- A se vedea Costel Gilca Originea contractului individual de munca se regaseste in regulamentele breslelor si nu in Codul civil, in Reviste de dreptul muncii nr. 8/2011 si nr. 9/2011.
11- Art. 191 Prezentul cod al muncii intra in vigoare la 3 luni de la publicarea sa in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania. Incepind de la aceiasi data se abroga Codul muncii din 8 iunie 1950, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrate.
12- Art. 139 Legea asupra contractelor de munca din 5 Aprilie 1929, Legea Nr. 711 din 6 Septembvrie 1946, pentru jurisdictia muncii (republicata in Monitorul Oficial Nr.132 bis din 9 Iunie 1948), dispozitiunile din Legea Nr. 10 din 1 Ianuarie 1949 pentru organizarea Asigurarilor Sociale de Stat cu exceptia Art. 16 -23 inclusiv, Art. 25 si Art. 27, referitoare la pensiile de invaliditate, batranete si pensia urmasilor in caz de pierdere a sustinatorului, Decretul Nr.29 din 29 Ianuarie 1949 pentru reglementarea drepturilor si indatoririlor salariatilor administrativi si a personalului tehnic de conducere din institutii si intreprinderi de Stat si cooperative de orice fel, precum si toate dispozitiunile din legi, contrarii Codului de fata, se abroga.
13- Expunere de motive la Legea din 1929: ``Relatiunile contractuale dintre patroni si salariati sunt reglementate in Vechiul Regat si Basarabia de legea meseriilor din 1912``, Art. 124. Toate dispozitiile legale, regulamentare sau de alt ordin referitoare Ia contracte de munca, se abroga.
14- Art. 113 Legea pentru organizarea meseriilor din 1902 si legea din 1906, promulgata prin inaltul Decret Regal cu No. 1.203 din 12 Martie 1902, sunt si raman abrogate``.
15- A se vedea V. D Viespescu Evolutia regimului muncii industriale in Romania, Tipografia A«ROMANIA NOUAA», BUCURESTI, 1929 `` Nici cea mai mica incercare de la 1873, pana la 1888, cand Petre Carp intocmeste un proiect, ce nu este legiferat; apoi Nicolae Filipescu intocmeste un al doilea proiect de lege, care are aceeasi soarta si, in sfarsit, la 1902, V. Missir supune Parlamentului Legea Meseriilor, care este votata. In expunerea de motive a acestei legi, autorul ei marturiseste ca aducerea pe biroul Parlamentului i-a fost impusa si grabita de starea de mizerie crescanda a mestesugarilor si mai ales de spiritul care incepuse sa-i cuprinda, impingandu-i pana la miscari de strada``





Citeşte mai multe despre:    Codul muncii    Costel Galca    Dreptul muncii



Comentează: Noi teorii in dreptul muncii (IV): Originea contractului individual de munca: statutele breslelor
Alte Titluri

Instanta competenta in cererile privind drepturile salariale ale magistratilor
Sursa: Irina Maria Diculescu

Prelucrarea si protectia datelor cu caracter personal in derularea raporturilor de munca
Sursa: Irina Maria Diculescu

Drepturile parintelui salariat la intoarcerea din concediul de crestere a copilului
Sursa: Irina Maria Diculescu

Limitele principiului retroactivitatii efectelor nulitatii deciziei de concediere. Neretroactivitatea deciziei de reintegrare a salariatului
Sursa: Irina Maria Diculescu

Formalitatile necesare transferului salariatilor de la un angajator (cedent) la altul (cesionar)
Sursa: Av. Iulian Gales

Rolul organizatiilor sindicale in procedura transferului de intreprindere si al salariatilor
Sursa: Av. Iulian Gales

Constitutionalitatea incetarii de drept a contractelor de munca ale unor cadre universitare care nu sunt studenti-doctoranzi sau nu au obtinut diploma de doctor
Sursa: Irina Maria Diculescu



Jurisprudenţă

Decizia C.C.R. nr. 317/2019 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea privind organizarea si functionarea politiei judiciare
Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei

ICCJ: stipularea clauzei penale in CIM sau intr-un act aditional al acestuia, prin care este evaluata paguba produsa angajatorului de salariat din vina si in legatura cu munca sa, este interzisa si este sanctionata cu nulitatea clauzei.
Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizia nr. 90/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 293/2004
Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei

Nu rezulta cu certitudine ca prejudiciul a fost cauzat din vina si in legatura cu munca paratilor, intrucat acestia sunt angajati ai autoritatii contractante, dar nu semnatari ai contractelor
Pronuntaţă de: Tribunalul Hunedoara Sectia I Civila, Sentinta civila nr. 494, in sedinta publica din 23 februarie 2017

Prevederile art.41(1) din Codul muncii sunt incidente numai in situatia clauzelor de care partile pot sa dispuna prin acordul lor de vointa, nu si a celor privitoare la drepturi si obligatii care nu sunt negociabile, pentru ca beneficiaza de reglementare legala
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 1238, in sedinta publica din 28 februarie 2017