Curtea confirma ca, atunci cand a impus un plafon de cote de emisie de gaze cu efect de sera Poloniei si Estoniei, Comisia si-a depasit competentele

Directiva din 2003¹ a stabilit un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in Comunitate cu scopul de a reduce influenta acestor emisii asupra climatului. Directiva prevedea ca, pentru fiecare perioada de cinci ani, fiecare stat membru elaboreaza un plan national de alocare (PNA) in care precizeaza cantitatea totala de cote pe care intentioneaza sa le aloce pentru perioada respectiva si modul in care si-a propus sa le atribuie. Aceste planuri trebuiau intemeiate pe criterii obiective si transparente, inclusiv pe criteriile enumerate in directiva, luand in considerare observatiile publicului. Planurile sunt publicate si notificate Comisiei si celorlalte state membre. In cazul incompatibilitatii cu criteriile enumerate in directiva, Comisia poate respinge PNA-ul in cauza sau orice element al acestuia. Statul membru decide cu privire la cantitatea totala de cote pe care le aloca pentru perioada respectiva si initiaza procesul de alocare a cotelor respective operatorilor fiecarei instalatii numai in cazul in care modificarile propuse sunt acceptate de Comisie.

In 2006, Polonia si Estonia au notificat Comisiei PNA-urile respective pentru perioada 2008-2012. Prin doua decizii din 2007, Comisia a constatat incompatibilitatea acestor PNA-uri cu mai multe criterii din directiva si a decis ca trebuiau diminuate cu 26,7%² si, respectiv, cu 47,8%³ cantitatile totale anuale de cote de emisii in raport cu cele pe care cele doua state membre propuneau sa le emita. In continuare, Polonia pe de o parte, sustinuta de Ungaria, de Lituania si de Slovacia, iar pe de alta parte Estonia, sustinuta de Lituania si de Slovacia, au introdus actiuni in anulare impotriva deciziei Comisiei care le viza. Comisia a fost sustinuta de Regatul Unit.

Prin Hotararile din 23 septembrie 2009, Tribunalul a anulat deciziile in litigiu⁴. Tribunalul a statuat ca, atunci cand a adoptat aceste decizii, Comisia si-a depasit competentele. Tribunalul a constatat de asemenea ca, prin decizia adresata Poloniei, Comisia a incalcat obligatia de motivare, iar prin decizia privind Estonia, a incalcat principiul bunei administrari. Comisia a introdus prezentele recursuri la Curtea de Justitie si a solicitat anularea acestor hotarari5. Prin Hotararile pronuntat Curtea respinge argumentele invocate de Comisie in sustinerea recursurilor.

Curtea arata ca directiva nu prevede o metoda specifica pentru elaborarea unui PNA si pentru stabilirea cantitatii totale de cote de emisie de gaze cu efect de sera care trebuie alocate. Dimpotriva, prevede expres ca statele membre trebuie sa determine cantitatea totala de cote care trebuie alocate tinand cont, printre altele, de politica energetica nationala si de programul national in materie de schimbari climatice.

Asadar, statele membre dispun de o anumita marja de manevra pentru transpunerea Directivei 2003/87 si, prin urmare, pentru alegerea masurilor pe care le considera cel mai bine adaptate pentru aducerea la indeplinire a obiectivului stabilit de directiva mentionata.

Curtea subliniaza ca eventualele diferente privind datele inscrise in PNA si metodele de evaluare retinute de statele membre reprezinta manifestarea marjei lor de manevra, pe care Comisia trebuie sa o respecte in cadrul controlului de conformitate pe care il realizeaza.

In ceea ce priveste Comisia, aceasta poate asigura egalitatea de tratament a statelor membre in mod adecvat examinand cu acelasi nivel de diligenta planul prezentat de fiecare dintre ele.

In plus, Curtea respinge argumentul invocat de Comisie potrivit caruia, din motive de economie procedurala, ar trebui sa i se recunoasca atributia de a stabili cantitatea maxima de cote de emisii de gaze cu efect de sera care trebuie alocate. Daca s-ar recunoaste Comisiei o asemenea atributie s-ar depasi limitele unei interpretari teleologice a acestei directive si ar insemna sa se confere acestei institutii competente lipsite de orice temei juridic. In acest context, Curtea subliniaza ca, in schimb, Comisia nu isi depaseste competentele daca anunta, in dispozitivul unei decizii de respingere a unui plan, fara sa stabileasca in mod obligatoriu cantitatea maxima a unor asemenea cote, ca nu va respinge modificarile aduse acestui plan daca vor fi conforme cu propunerile si cu recomandarile facute in aceasta decizie de respingere. Un astfel de procedeu este conform cu principiul cooperarii loiale intre statele membre si Comisie si corespunde totodata obiectivelor de economie procedurala.

Pe de alta parte, Curtea arata ca legiuitorul Uniunii, singurul competent sa efectueze modificari ale directivei, a apreciat necesar sa amendeze articolul 9 din aceasta⁶. Aceasta directiva de modificare prevede instituirea unui sistem mai armonizat pentru a eficientiza utilizarea beneficiilor provenite din comercializarea cotelor, pentru a evita perturbarea pietei interne si pentru a facilita conectarea cu alte sisteme de comercializare a drepturilor de emisie.

In cele din urma, intrucat dispozitiile atacate de Polonia si de Estonia nu erau separabile de celelalte dispozitii din deciziile in litigiu, Curtea constata ca Tribunalul a anulat in mod intemeiat aceste decizii in intregime.

Hotararile in cauzele C-504/09 P Comisia/Polonia si C-505/09 P Comisia/Estonia

¹ Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in cadrul Comunitatii si de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Editie speciala, 15/vol. 10, p. 78), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 27 octombrie 2004 (JO L 338, p. 18, Editie speciala, 15/vol. 12, p. 61).
² De la 284,648332 milioane de tone echivalent dioxid de carbon (MteCO2) la 208,515395 MteCO2 pe an.
³ De la 24,375045 millioane de tone echivalent dioxid de carbon (MteCO2) la 12,717058 MteCO2 pe an.
⁴ Cauzele T-183/07, Polonia/Comisia si T-263/07, Estonia/Comisia (a se vedea, de asemenea, CP nr. 76/09).
⁵ In asteptarea deciziilor Curtii in prezentele cauze, procedurile in fata Tribunalului in alte patru cauze privind PNA-urile statelor membre urmatoare au fost suspendate: Republica Ceha/Comisia (cauza T-194/07), Ungaria/Comisia (cauza T-221/07), Romania/Comisia (cauzele T-483/07 si T-484/07).
⁶ Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei