Uniunea recunoaste dreptul la un tratament egal al beneficiarilor unui ajutor pentru locuinta destinat sa asigure o existenta demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente Domnul Kamberaj, resortisant albanez, are resedinta in Italia in Provincia Autonoma Bolzano din 1994. Titular al unui permis de sedere pe durata nedeterminata, acesta a beneficiat intre anii 1998 si 2008 de un ``ajutor pentru locuinta``, contributie a provinciei pentru a ajuta chiriasii cu venituri reduse sa isi plateasca chiria. Acest ajutor este repartizat pe de o parte, intre cetatenii Uniunii, indiferent daca sunt sau nu sunt italieni, si pe de alta parte, resortisatii tarilor terte si apatrizi, cu conditia ca acestia din urma sa fie rezidenti in mod permanent si legal pe teritoriul provinciei de cel putin cinci ani si sa fi desfasurat o activitate profesionala timp de cel putin trei ani. Incepand din 2009, repartizarea fondurilor destinate acestor doua categorii a fost calculata in mod diferit pentru cetatenii Uniunii si resortisantii tarilor terte.
Prin urmare, Institutul pentru Locuinte Sociale (``IPES``) al Provinciei Bolzano a respins solicitarea de ajutor formulata de domnul Kamberaj pentru anul 2009, pentru motivul ca bugetul destinat resortisantilor tarilor terte fusese epuizat.Domnul Kamberaj solicita Tribunale di Bolzano sa constate ca aceasta decizie de respingere constituie o discriminare contrara directivei privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung1.Tribunale di Bolzano solicita Curtii sa se pronunte cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a acestui mecanism de repartizare a fondurilor destinate ajutoarelor pentru locuinta care rezerva resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung un tratament defavorabil in raport cu cel de care beneficiaza cetatenii Uniunii.Curtea subliniaza mai intai ca aplicarea unor coeficienti diferiti in repartizarea fondurilor a avut drept efect defavorizarea categoriei formate din resortisantii tarilor terte, in sensul ca bugetul disponibil pentru acoperirea solicitarilor acestora privind ajutorul pentru locuinta este mai redus si risca, asadar, sa fie epuizat mai repede decat cel destinat cetatenilor Uniunii, indiferent daca sunt sau nu sunt italieni.In opinia Curtii, un resortisant al unei tari terte care a dobandit statutul de rezident pe termen lung intr-un stat membru2 se afla, in ceea ce priveste ajutorul pentru locuinta, intr-o situatie comparabila cu situatia unui cetatean al Uniunii, indiferent daca este sau nu este italian, care are aceleasi necesitati economice. In continuare, Curtea verifica domeniul de aplicare al directivei, in ceea ce priveste egalitatea de tratament intre rezidentii din tarile terte pe termen lung si cetatenii statului membru in care isi au resedinta cei dintai, in domeniile securitatii sociale, asistentei sociale si protectiei sociale. Intrucat legiuitorul Uniunii a urmarit sa respecte particularitatile statelor membre, aceste notiuni sunt definite de legislatia nationala, cu respectarea insa a dreptului Uniunii. In consecinta, revine instantei nationale competenta sa aprecieze daca un ajutor pentru locuinta face parte din domeniile vizate de directiva, tinand cont atat de obiectivul de integrare urmarit de directiva, cat si de dispozitiile Cartei drepturilor fundamentale.In temeiul directivei3, in domeniile asistentei sociale si protectiei sociale, statele membre pot limita aplicarea egalitatii de tratament la acordarea indemnizatiilor de baza . Aceste indemnizatii, printre care se numara venitul minim de subzistenta, ajutorul acordat in caz de boala sau sarcina, ajutorul acordat pentru cresterea copilului si tratamentele indelungate, trebuie acordate in acelasi mod resortisantilor statului membru vizat si resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung, potrivit modalitatilor de acordare stabilite de legislatia statului membru respectiv.Intrucat directiva nu prevede o lista exhaustiva a indemnizatiilor de baza, nu este exclus ca ajutoarele pentru locuinta sa faca parte din aceasta notiune, careia trebuie sa i se aplice in mod necesar principiul egalitatii de tratament. In orice caz, este vorba despre prestatii care ii permit persoanei satisfacerea necesitatilor de baza precum hrana, locuinta si starea de sanatate.Pe de alta parte, intrucat dreptul resortisantilor tarilor terte de a beneficia de egalitate de tratament in domeniile enumerate de directiva constituie regula, orice derogare in aceasta privinta trebuie interpretata in mod restrictiv si poate fi invocata numai daca instantele competente sa aplice aceasta directiva din statul membru in discutie au precizat in mod clar ca intentioneaza sa invoce aceasta derogare. Pe de alta parte, sensul si domeniul de aplicare al notiunii de indemnizatii de baza trebuie sa fie analizate tinand cont de obiectivul urmarit de directiva, si anume integrarea resortisantilor tarilor terte care au avut resedinta in mod legal si pentru o perioada lunga in statele membre.Pe de alta parte, notiunea de indemnizatii de baza trebuie sa fie interpretata de asemenea cu respectarea principiilor Cartei drepturilor fundamentale4, care recunoaste si respecta dreptul la asistenta sociala si la asistenta in ceea ce priveste locuinta, destinate sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente. Prin urmare, instanta nationala trebuie sa verifice daca ajutorul pentru locuinta in cauza este o indemnizatie de baza, luand in considerare finalitatea acestui ajutor, cuantumul sau, conditiile de acordare a acestuia si locul acestui ajutor in sistemul italian de asistenta sociala.Avand in vedere aceste consideratii, Curtea raspunde ca dreptul Uniunii se opune unei reglementari nationale sau regionale care, la momentul repartizarii fondurilor destinate ajutorului pentru locuinta, prevede un tratament diferit intre resortisantii tarilor terte si resortisantii statului membru in care isi au resedinta, daca ajutorul pentru locuinta se incadreaza in domeniile guvernate de principiul egalitatii de tratament prevazut de directiva privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung si daca este o indemnizatie de baza in sensul acestei directive, elemente care trebuie verificate de instanta nationala.
Hotararea in cauza C-571/10 Servet Kamberaj/Istituto per l`Edilizia Sociale della Provincia autonoma di Bolzano, Giunta della Provincia autonoma di Bolzano, Provincia Autonoma di Bolzano1 Directiva 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Editie speciala, 19/vol. 6, p. 225).2 Conditiile indispensabile pentru dobandirea acestui statut sunt resedinta legala si fara intrerupere timp de cinci ani, detinerea unor resurse suficiente, precum si detinerea unei asigurari de sanatate. 3 A se vedea articolul 11 alineatul (4).4 Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale.
Dobandirea dreptului de servitute, de trecere si de acces prin hotarare judecatoreasca Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
GDPR: Montarea unor camere video in perimetrul apartamentului proprietate personala Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Dialogurile MCP (III) - Dreptul la deconectare al salariatului. Respectarea timpului normal de lucru in era digitala Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Conditiile in care o perioada de garda in regim de permanenta constituie in integralitatea sa timp de lucru Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Ordinul de protectie. Masuri care pot fi dispuse. Garantii pentru respectarea masurilor dispuse Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Societatea comerciala cu raspundere limitata. Particularitati. Infiintarea si inregistrarea in registrul comertului Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Carantina si forta majora. Restrangerea unor drepturi si libertati in contextul fortei majore Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Dreptul la concediu de odihna in cazul cumulului de contracte de munca ale aceluiasi salariat. Principiul nediscriminarii in cazul salariatilor angajati cu fractiune de norma Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 640/11.10.2018
Drept de autor asupra programului informatic. Obligatia de confidentialitate a fabricantului bazei de date Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 179 din 28 ianuarie 2020
Actiune in contrafacere. Conflict intre o marca si un nume comercial. Invocarea notorietatii marcii. Conditii Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 284 din 4 februarie 2020
Prelungirea raportului de serviciu dupa implinirea varstei de pensionare, pana la varsta de 65 de ani. Conditii. Aplicarea prioritara a dreptul european Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - 533/28.05.2020