Capacitatea ceruta de lege pentru ca o persoana sa poata fi incadrata in munca

Din caracterul intuitu personae al contractului de munca, rezulta legatura indisolubila dintre capacitatea de folosinta si cea de exercitiu a persoanei care urmeaza sa se incadreze in munca .
Intrucat munca este prin definitie personala, nu poate fi indeplinita prin intermediul altuia.
De aceea, sub acest aspect, capacitatea juridica, in ceea ce priveste raportul juridic de munca, poate fi considerata drept unica.

Capacitatea deplina de a incheia un contract de munca se dobandeste la implinirea varstei de 16 ani (art.13 din Codul muncii) .
Varsta minima de incadrare in munca este, potrivit art. 45 alin. 4 din Constitutia Romaniei, de 15 ani.
Inseamna ca persoana intre 15 si 16 ani dispune de o capacitate restransa de a se incadra in munca. Drept urmare, incadrarea in munca atinerilor intre 15 si 16 ani se poate face numai cu incuviintarea parintilor sau a tutorilor si in munci potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele lor . Incuviintarea trebuie data de ambii parinti (cu exceptia cazului cand unul dintre ei este decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau se afla in neputinta, din orice imprejurare, de a-si manifesta voita).
In ipoteza in care nu se realizeaza un acord, hotararea cu privire la incuviintarea incheierii contractului de munca se ia de catre autoritatea tutelara.
Incuviintarea parintilor, pentru tanarul intre 15 si 16 ani, trebuie sa fie prealabila sau cel mult concomitenta incheierii contractului de munca, speciala si expresa .
Lipsa incuviintarii antreneaza nulitatea absoluta a contractului de munca . Aceasta nulitate este, insa, o nulitate remediabila.
In interesul protejarii tanarului intre 15 si 16 ani, incuviintarea parintilor sau a autoritatii tutelare poate fi oricand retrasa, situatie in care inceteaza respectivul contract de munca .
Nu pot incheia un contract de munca, oricare ar fi acesta, in calitate de salariat minorii in varsta de pana la 15 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza alienatiei sau debilitatii mintale (chiar daca au peste 16 ani).
Desi Romania nu a ratificat Conventia nr. 190/1999 a O.I.M., consideram importante urmatoarele precizari.
Astfel, Conventia nr. 182/1999 si Recomandarea nr. 190/1999 ale O.I.M. referitoare la interzicerea celor mai daunatoare forme de munca ale copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor, pun in termeni partial noi problema varstei de incadrare in munca .
In intelesul acestor acte, prin „copii” se intelege persoanele care au mai putin de 18 ani; locurile de munca susceptibile sa influenteze negativ sanatatea, securitatea sau moralitatea copiilor, trebuie determinate prin legislatia nationala sau de autoritatea competenta, dupa consultarea partenerilor sociali (suprasolicitare fizica sau psihica; munca in subteran, sub apa sau la inaltimi periculoase; munca efectuata cu masini ori cu materiale periculoase sau care implica manipularea unor greutati mari; munca intr-un mediu periculos; expunerea la substante, agenti sau procedee periculoase sau in conditii de temperatura, zgomot ori vibratii prejudiciabile; munca in alte conditii prejudiciabile – pe lunga durata, noaptea etc.).
Numai pe aceasta baza (locuri de munca determinate precis, iar nu lasate la aprecierea parintilor), legislatia nationala poate autoriza prestarea muncii incepand numai de la varsta de 16 ani.

Tot aici, precizam ca un regim juridic deosebit il au functionarii publici.
In temeiul Legii nr.188/8 XII 1999 privind Statutul functionarilor publici sunt stabilite principiile care stau la baza exercitarii funciei publice, drepturile si indatoririle functionarilor publici, fiind, totodata, reglementate si conditiile de munca ale acestora, inclusiv sanctiunile disciplinare si raspunderea antrenata in cazul incalcarii indatoririlor de serviciu .
Conform art. 103 al Legii nr.188/1999, dispozitiile cuprinse in Statutul functionarilor publici se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea, cu eceptia situatiilor in care, prin lege, sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul de functii .
Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza (art. 35 din Codul muncii).

In unele situatii exista o incompatibilitate legala de a incheia un anumit contract de munca
Astfel, desi exista capacitatea deplina pentru incheierea unui contract individual de munca, totusi, datorita unor conditii restrictive de angajare in anumite posturi a unor persoane, se creeaza stari de incompatibilitate.
Incompatibilitatile si interdictiile vizand incheierea unui anumit contract individual de munca presupun un motiv intemeiat si special spre a putea fi consacrate legal.
Altfel, asa cum s-a precizat de catre Curtea Constitutionala prin decizia nr. 45/1995, s-ar incalca prevederile art.1 alin.3, art.6 alin.1, art.38 alin.1 si art.49 alin.1 din Constitutia Romaniei privind libertatea muncii.
Efectul existentei unei asemenea situatii cu privire la o persoana care solicita incadrarea in munca, se transpune intr-o imposibilitate legala de a se incheia un anumit contract individual de munca . Incalcarea unei astfel de incompatibilitati antreneaza nulitatea absoluta a contractului respectiv.
Daca incompatibilitatea (interdictia) a intervenit ulterior incheierii contractului de munca, devina imposibila legal continuarea executarii lui (angajatorul fiind obligat sa-l desfaca unilateral).
Este de subliniat ca incompatibilitatile sau interdictiile se regasesc reglemenate numai in principal in legislatia muncii, de regula, in statutele de personal.
Ele isi au sediul si in legislatia administrativa, comerciala sau penala.
Legiuitorul nu a optat deci pentru o reglementara grupata si nici numai in cadrul legislatiei muncii.
De aceea la incheierea oricarui contract individual de munca trebuie analizat daca in legislatie nu exista o incompatibilitate (interdictie) pentru persoan in cauza care ar urma sa devina salariat .
Pentru activitatea practica, prezinta importanta urmatoarele.
Incompatibilitatile constituie de regula si restrangeri ale cumulului de functii.
De asemenea, este posibila, din punct de vedera juridic, incheierea unui contract individual de munca intre soti sau intre parinti si copii, daca un asemenea raport juridic de munca excede cert si clar obligatiei reciproce de intretinere.
In cazul liderilor sindicali, nu exista o incompatibilitate legala intre aceasta calitate si salarizarea lor de catre angajator . Totusi, se impune a fi remarcat ca salarizarea liderului sindical de catre angajator apare ca nerecomandabila in practica, deoarece ea naste sau poate naste raporturi de dependenta fata de angajator de natura sa „sugrume” activitatea sindicala normala.
In cazul existentei unei incompatibilitati intervenite ulterior incadrarii in munca, este posibil ca unul dintre raporturile juridice in cauza sa fie numai suspendat. Desi discutabila din anumite puncte de vedere, totusi, aceasta solutie adoptata de Parlament pentru anumite cazuri este acceptabila, esential fiind ca o persoana sa nu exercite concomitent atributiile a doua functii – posturi – incompatibile intre ele.
Pierderea reputatiei nestirbite chiar prin fapte care nu au legatura directa cu infaptuirea obligatiilor de serviciu – poate sa antreneze desfacerea contractului individual de munca .
In continuare, vom arata care sunt imprejurarile care duc la situatii de incompatibilitate.
Deci, suportul incompatibilitatilor rezida, in principal, in cerinte vizand ocrtirea sanatatii ; cerinte referitoare la asigurarea reptatiei nestirbite (autoritate morala deosebita, probitate si corectitudine) ; cerinte vizand eficienta unor sanctiuni penale (spre exemplu, pedeapsa complementara a interdictiei unor drepturi – daca pedeapsa principala este de cel putin 2 ani – constand in interdictia de a ocupa o functie publica sau de a exercita o profesie de care condamnatul s-a folosit la savarsirea infractiunii; masura de siguranta a interdictiei de a ocupa o functie, profesie, meserie sau ocupatie, in cazul in care faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau a altor cauze care il fac impropriu pentru exercitarea lor; interdictia pentru functia de gestionar a celor care au savarsit anumite infractiuni ).
De asemeea, astfel de imprejurari mai vizeaza cerinte referitoare la asigurarea apararii nationale si a sigurantei statului .
Mai trebuie precizat ca, in mod exceptional, prin act normativ se stabileste o limita de varsta maxima pana la care este posibila incheierea unui anumit contract de munca .