Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Dreptul muncii. Contractul de Munca » Egalitatea de sanse si tratament in relatiile de munca

Egalitatea de sanse si tratament in relatiile de munca

  Publicat: 01 Jan 2008       11043 citiri       Sursa: EuroAvocatura        Secţiunea: Dreptul muncii. Contractul de Munca  


Legea nr. 202/19 aprilie 2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati , vizeaza armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare referitoare la promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.
Orice forma de educatie care pregateste calificarea pentru o anumita profesie, sau pentru un anumit loc de munca, competentele necesare exercitarii profesiei respective sau ocuparii unui loc de munca adecvat acesteia.
(ternem CNA). Orice forma de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o persoana fizica sau juridica, publica ori privata, în schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind exercitarea unei activitati comerciale, mestesugaresti, profesionale,
Puterile publice existente in stat.
Ansamblu de principii si norme juridice in baza carora se stabileste domeniul de aplicare a unor acte normative, atunci cand anumite raporturi, acte sau fapte au legatura cu doua sau mai multe legi din state diferite.
Initierea reprezinta dobandirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi minime necesare pentru desfasurarea unei activitati.
Consta in obtinerea competentelor specifice unei alte ocupatii sau profesii, diferita de cele dobandite anterior.
Prevazuta in cap. IV, t. III, art. 64, C. pen., partea generala,
Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Consta in obtinerea competentelor specifice unei alte ocupatii sau profesii, diferita de cele dobandite anterior.
Actiune diplomatica prin care un stat accepta prevederile unui tratat international, obligandu-se sa le respecte
Organizatie a lucratorilor a carui scop este protejarea drepturilor acestora.
Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau careia i s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevazuta de legea penala.
Intreprindere care cumpara sau sconteaza facturile de la un fabricant sau de la un vanzator si urmareste incasarea pretului de la clienti.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Prevazuta in sectiunea II, cap. II, t. I, art. 10 , C.pen., partea generala , principiu de aplicare a legii penale active,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
1. Grup comstituit de catre o autoritate cu scopul desfasurarii, coordonarii, supravegherii, controlului unei activitati din diferite domenii ale vietii sociale
Persoana fizica sau juridica, parte in contractul de asigurare, care, in temeiul acestui contract,
Desemneaza ansamblul de masuri, prestatii in bani si in natura, acordate in vederea protejarii veniturilor in cazul aparitiei riscurilor sociale.
Desemneaza ansamblul de masuri, prestatii in bani si in natura, acordate in vederea protejarii veniturilor in cazul aparitiei riscurilor sociale.
Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale,
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii Europene. Este o institutie independenta politic de guvernele statelor membre si reprezinta interesele Uniunii in ansamblu. In cadrul orientarilor politice generale stabilite de Consiliul European, pregateste si implementeaza deciziile Consiliului Uniunii Europene si ale Parlamentului European.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Face parte din grupul infractiunilor contra libertatii sexuale,
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),
Se refera la dezavantajul social, la pierderea si limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membri.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Ansamblu de conditii si elemente naturale qle Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.
Consta in descrierea faptei prevazute de lege ca infractiune, stabilirea continutului juridic, a conditiilor obiective si subiective, prevederea pedepselor care se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul comiterii ei.
Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Unul dintre modurile de sesizare a organelor de urmarire penala,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Obligatie ce revine partilor dintr-un proces de a face dovada imprejurarilor, faptelor, afirmatiilor, sustinerilor pe care isi intemeiaza pretentiile ori apararile prezentate in fata organului de jurisdictie.
Obligatie ce revine partilor dintr-un proces de a face dovada imprejurarilor, faptelor, afirmatiilor, sustinerilor pe care isi intemeiaza pretentiile ori apararile prezentate in fata organului de jurisdictie.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Unul dintre modurile de sesizare a organelor de urmarire penala,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Obligatie ce revine partilor dintr-un proces de a face dovada imprejurarilor, faptelor, afirmatiilor, sustinerilor pe care isi intemeiaza pretentiile ori apararile prezentate in fata organului de jurisdictie.
De altefel, la nivel international, deja Romania a asimilat, prin ratificare, standarde adoptate in cadrul organizatiei Natiunilor Unite, al Organizatiei Internationale a Muncii sau al consiliului Europei.
De asemenea, guvernul Romaniei si-a asumat responsabilitatea aplicarii masurilor pentru ameliorarea conditiei femeii in toate cele douasprezeca domenii critice ale Platformei de Actiune de la Beijing, document final al celei de-a IV-a Conferinte mondiale asupra conditiei femeii.
Raportul national asupra conditiei femeii in Romania a fost prezentat in cadrul Sesiunii Speciale a Adunarii Generale a O.N.U. din iunie 2000 ce a avut ca teme „femeia in anul 2000: egalitate intre sexe, dezvoltare si pace pentru secolul al XXI-lea”.
Cat priveste acquisul comunitar, acesta cuprinde o serie de reglementari de o deosebita importanta in ceea ce priveste respectarea drepturilor femeii si a principiului egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati in general si in domeniul muncii si securitatii sociale in special.

Initiatorii Legii nr. 202/2002 au urmarit transpunerea in totalitate in legislatia romana a urmatoarelor reglementari:

1. Directiva Consiliului 75/117/CEE privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului salarizarii egale intre barbati si femei;
2. Directiva Consiliului 76/2007/CEE referitoare la aplicarea principiului egalitatii de tratament dintre barbati si femei in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare a conditiilor de munca;
3. Directiva Consiliului 97/80/CE privind aducerea dovezii in cazurile de discriminare pe baza de sex;
4. Decizia Comisiei 95/420/CE care amendeaza Decizia Comisiei 82/43/CE in legatura cu infiintarea unui comitet consultativ privind sansele egale intre femei si barbati;
5. Rezolutia Consiliului 95/110/CE privind reglementarea imaginii femeilor in media si in publicitate.

Preluand prevederile esentiale din normele comunitare, Legea nr. 202/202, reglementeaza masurile de promovare a egalitatii de sanse intre femei si barbati, interzice discriminarea directa si indirecta dupa criteriul de sex in domeniile muncii, educatiei, sanatatii , culturii si informarii, participarii la decizie, instituie modalitatile de rezolvare a sesizarilor, reclamatiilor sau plangerilor privind discriminarea si desemneaza autoritatile publice responsabile cu aplicarea legii .
Titlul II al legii cuprinde prevederi referitoare la egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati in domeniul muncii, intelegandu-se ca in relatiile de munca ea se refera, conform art.6 alin.1 la:
a) alegerea sau exercitarea libera a unei profesii sau activitati;
b) angajarea in toate posturile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru munca egala;
d) informare si consiliere profesionala, programe de initiere si calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
e) programare
la nivel ierarhic si profesional;
f) conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate in munca conform prevederilor si legislatiei in vigoare;
g) beneficii altele decat cele de natura salariala, si masuri de protectie si asigurari sociale;
Angajatorii sunt obligati sa asigure egelitatea in sanse si tratament intre angajatii femei si barbati in cadrul relatiilor de munca de orice fel inclusiv prin introducerea de dispozitii pentru interzicerea discriminarilor in regulamentele de organizare si functionare si in cele de ordine interioara ale unitatilor (art. 7 alin.1).
Totodata angajatorii sunt obligati sa-i informeze sistematic pe angajati, inclusiv prin afisare in locuri vizibile asupra drepturilor pe care acestia le au in ceea ce priveste respectarea egalitatii de sanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca (art.7 ali.2).
O serie de practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex sunt interzise a fi utilizate de catre angajator in legatura cu relatiile de munca .
Aceste practici sunt enumerate la alin.1 al art.8 si se refera la;

a) anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa postului;
d) stabilirea remuneratiei;
e) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectie si asigurari sociale;
f) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
h) evaluarea
performantelor individuale;
i) aplicarea masurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
k) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.
De la aplicarea acestor prevederi sunt exceptate locurile de munca in care, datorita naturii sau conditiilor particulare de prestare a muncii, prevazute de lege, particularitatile de sex nu sunt determinante.
Maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentru selectia candidatelor la angajare, fiind interzis sa i se solicite unie canditate, in vederea angajarii, sa prezinte un test de graviditate (art. 9 alin. 1 si alin.2).
Cu privire de la derogarea de la principiul egalitatii de tratament pentru activitatile in care datorita naturii lor sau mediului in care sunt desfasurate, sexul muncitorului, constituie un factor determinant, Curtea Europeana de Justitie a stabilit in cazul Johnston nr. 222/84 ca derogarea poate fi aplicata numai la sarcini specifice si nu activitatilor in general.
Totusi, se permite luarea in consideratie a contextului in care se desfasoara activitatea .
De asemenea, acolo unde derogarea este justificata situatia trebuie revizuita in mod periodic pentru a exista certitudinea ca justificarea este inca valabila. In plus, derogaea trebuie sa fie subiectul principiului proportionalitatii.
De asemenea, discriminarile pozitive nu sunt admisibile decat pe plan fiziologic si nu in cel al muncii, Curtea de Justitie declarand ilegale cotele speciale pentru promovarea femeilor la locul de munca (cazul Comisie c. Franta, nr. 312/86).
Preluand standardele comunitare, Legea nr. 202/2002, a asigurat strucutrarea unui adevarat sistem juridic de promovare a egalitatii de sanse.
Totusi, trebuie sa observam ca anumite domenii domenii si acte normative ale Uniunii Europene nu au fost avute in vedere la elaborarea legii romane.
Astfel, art. 6 alin.1 lit.g exclude de la accesul nediscriminatoriu masurile de protectie si asigurarile sociale.
Ca atare, in textul legii nu sunt asimilate prevederile Directivei 79/7 CEE privind implementarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei, in domeniul securitati sociale, precum si ale Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile profesionale de securitate sociala .
Acestea stabilesc principiul nediscriminarii, atat in materia de cotizari cat si a prestatiilor, dispunand ca nu se admite discriminarea, de orice fel ar fi ea, pe temeiul sexului, ata direct, cat si indirect, prin referire la statutul marital sau familial, in special in ceea ce priveste:
· domeniul sistemelor de securitate sociala si conditiile de acces la acestea;
· obligatia de a contribui si calcului contributiilor;
· calcului beneficiilor, inclusiv al sporurilor datorate pentru sot/sotie si membrii de familie;
· conditiile ce acordeaza neacordarea beneficiilor.

Legiuitorul ar trebui sa ia intr-o viitoare reglementare si aceste directive privind tratamentul egal in materia securitatii sociale.

Constituind o atingerea adusa demnitatii persoanei, in cadrul Uniunii Europene, se considera ca hartuirea sexuala constituie un obstacol in calea unei bune functionari a pietei muncii.
Anumite grupuri sunt in mod special vulnerabile, si anume femeile divortate sau despartite in fapt, cele nou venite pe piata muncii, cele cu un statut socio-economic dificil, cele care prezinta un handicap, cele care provin din minoritati rasiale etc.
Victimele hartuirii sexuale la locul de munca pot fi salariati reprezentand ambele sexe.
Inca prin rezolutia din 29 mai 1990 a Consiliului Uniunii Europene s-a urmarit stabilirea unor linii directoare pentru angajatori, sindicate si lucratori in scopul prevenirii hartuirii sexuale.
De asemenea, in scopul constientizarii problemei hartuirii sexuale la locul de munca si a consecintelor acestui comportament anormal, Comisia Europeana a prezentat recomandarea 131/CEE/92 privitoare la protectia demnitatii femeilor si barbatilor la locul de munca .
Cu aceasta ocazie, s-a definit hartuirea sexuala ca fiind:
· orice comportament abuziv care lezeaza persoana care este obiectul acestui abuz;
· faptul ca o persoana, refuzand sau acceptand un asemenea comportament din partea unui angajator, superior ierarhic sau coleg justifica explicit sau implicit o decizie care influenteaza drepturile respectivei persoane in materie de formare profesionala, ocuparea unui loc de munca, mentinerea acestuia, salariu etc.;
· orice fel de comportament care poate crea un climat de intimidare, ostilitate, umilinta fata de persoana care face obiectul unui astfel de comportament.

Legea nr. 202/2002 introduce pentru prima data in dreptul roman notiunea de hartuire sexuala la locul de munca, fiind apreciata ca o masura de discriminare pe baza de sex.
Se opineaza ca, ar fi fost mai indicat sa fie retinuta in textul legii notiunea mai larga de hartuire, asa cum este ea inclusa in actele comunitare, cu deosebire in Directiva 2000/78/CE a Consiliului privind crearea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in domeniul ocuparii si al munci, care, din pacate, nu a afost avuta in vedere de legiuitorul roman.
Directiva comunitara considera hartuirea ca fiind o forma de discriminare atunci cand un comportament indezirabil legat nu numai de orientare sexuala, dar si de religie, handicap sau varsta are ca obiect sau ca efect aducerea unei atingeri demnitatii unei persoane sau crearea unui mediu intimidant, ostil, dgradant, umilitor sau ofensator.
Oricum, incriminarea hartuirii sexuale in legea romana constituie un progres evident, ca si instituirea obligatiilor in sarcina angajatorilorn privind includerea in regulamentele de ordine interioara ale unitatilor sanctiuni disciplinare, menite sa inlature astfel de manifestari la locul de munca .
Persoana angajata care justifica o lezare a drepturilor sale in domeniul muncii, in baza prevederilor Legii nr. 202/2002, daca sesizarea sau reclamatia sa nu a fost rezolvat la nivelul unitatii prin mediere, are dreptul sa introduca plangere catre instanta judecatoreasca competenta, la sectiile sau compltele specializate pentru conflictele de munca si litigii de muncxa ori de asigurari sociale in a caror raza teritoriala de competenta isi desfasoara activitatea angajatorul sau faptuitorul ori, dupa caz, la instanta de contencios administrativ, dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei (art. 33 alin.2).
Desi initiatorul legii integrase initial in textul legii prevederile Directivei Consiliului 97/80/Ce privind aducerea dovezii in cazurile de discriminare bazata pe sex, totusi in forma finala a acesteia ele nu se mai regasesc.
Directiva 97/80/Ce a luat in considerare opinia curtii Europene de Justitie conform careia stabilirea unor reguli privind sarcina probei se impune atunci cand exista o aparenta de discriminare si ca, in cazurile in care aceasta situatie se confirma, punerea in aplicare efectiva a principiului egalitatii de tratament necesita ca sarcina probei sa revina partii parate.
Directiva se aplica situatiilor acoperite, printre altele, si de directivele 75/117/CEE, 76/207/CEE, transpuse in legea romana.
Ea opereaza, de asemenea, in cadrul oricarei proceduri civile si administrative privind sectorul public sau privat care prevede ca recursul conform dreptului national in aplicarea dispozitiilor directivelor amintite, cu exceptia procedurilor amiabile de natura voluntara sau prevazute in dreptul national.
In temeiul art. 4 al directivei, statele membre, conform sistemului lor judiciar, trebuie sa ia masurile necesare pentru ca, atunci cand o persoana se considera lezata prin nerespectarea in cazul sau a principiului egalitatii de tratament si prezinta in fata unei jurisdictii sau unei alte instante competente fapte care permit prezumarea existentei unei discriminari directe sau indirecte, incumba partii parate sa dovedeasca ca nu a existat o violare a principiului egalitatii de tratament.
In plus, Directiva 97/80/CE nu impiedica statele membre sa impuna un regim probatoriu mai favorabil partii reclamante.
Astfel cum s-a arata mai sus, prevederile privind aducerea dovezii in cazurile de discriminare pe baza de sex nu au mai fost mentinute in textul Legii nr. 202/2002.
Pe langa dispoztia cuprinsa la alin. 2 al art.33, mai trebuie amintit art. 34 in temeiul caruia persoana care justifica o lezare adrepturilor sale in baza prevederilor legii, in alte domenii decat cel al muncii, are dreptul sa intoduca o plangere catre instanta judecatoreasca, potrivit dreptului comun.
Acest lucru inseamna ca norma europeana nu este aplicabila in toate cazurile, cu exceptia celor din dreptul muncii, in care este aplicabila deoarece aici exista o prevedere expresa privind sarcina probei.
Astfel, aceasta constituie o lacuna, care poate fi acoperita prin includerea unor norme principiale in viitoarele reglementari.




Citeşte mai multe despre:    Egalitate de sanse    Legea 202/2002    Organizatia Internationala a Muncii

Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Alte Titluri

Stabilirea salariului minim diferentiat si modul de contestare a decizilor emise de angajator. Lista functiilor si ocupatiilor care necesita studii superioare
Sursa: MCP Cabinet avocati

Contract individual de munca (Model 2018) | PDF si Word
Sursa: MCP Cabinet avocati



Jurisprudenţă

Concediere colectiva. Evaluarea performantelor salariatiilor. Criteriile privind stabilirea ordinii de concediere a salariatilor
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 1387 din 17.03.2016

Conflict de munca avand ca obiect constatare nulitate contract individual de munca si restituire drepturi salariale incasate
Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 166 din 12.01.2012

Obligatie de a face. Incheierea contractului individual de munca
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi - Decizia nr. 1 din 05-ian-2010

Acordarea sporului de fidelitate, stabilitate, complexitate si suprasolicitare neuropsihica
Pronuntaţă de: Tribunalul Mehedinti - Sentinta comerciala nr. 4846 din data 08.11.2007