Conflict de munca avand ca obiect constatare nulitate contract individual de munca si restituire drepturi salariale incasate

Asa cum corect a retinut si Tribunalul, la data la care s-a introdus cererea de chemare in judecata (13.08.2009 - data postei), toate contractele individuale de munca vizate prin solicitarea de constatare a nulitatii absolute, nu se mai aflau in fiinta si nu mai produceau nici un fel de consecinte juridice. Toate aceste contracte au incetat in conformitate cu prevederile art. 55 lit. c si art. 79 din Codul Muncii, respectiv prin demisia angajatului.

In conformitate cu dispozitiile art. 283 alineatul 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi solicitata doar pe durata existentei respectivului contract .

Or, primul capat de cerere al actiunii principale a fost formulat in afara intervalului de timp stabilit in mod imperativ prin textul legal precitat, ceea ce conduce la concluzia ca este legala si temeinica dispozitia din sentinta recurata in sensul respingerii respectivei pretentii ca fiind prescrisa sub aspect extinctiv.

Prin sentinta civila nr.1260/08.02.2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia prescriptiei extinctive a cererii de constatare a nulitatii contractelor individuale de munca ale paratilor A.G., C.L.A. si altii, si in consecinta, a respins cererea de constatare a nulitatii contractelor individuale de munca ale paratilor formulata de reclamantul MMFPS, ca prescrisa; a respins restul pretentiilor in contradictoriu cu paratii ca neintemeiate; a respins actiunea in contradictoriu cu paratii D.F., F.I.D., M.I.T, pentru existenta autoritatii de lucru judecat; a admis cererea reconventionala formulata de paratele-reclamante A.G., C.L.M., P.C.A.; a obligat pe reclamantul-parat MMFPS la plata salariilor corespunzatoare perioadei lucrate in martie si aprilie 2009 catre paratii-reclamanti de mai sus; a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti C.A.C., C.I.M.M. si altii, a obligat pe reclamantul-parat la plata salariilor corespunzatoare perioadei lucrate in martie si aprilie 2009 catre paratii-reclamanti de mai sus; a respins restul pretentiilor din cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti C.A.C., C.I.M.M. si altii ca neintemeiate; a obligat pe paratul-reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre paratii-reclamanti, in suma de cate 600 lei pentru fiecare.

Reclamantul a declarat recurs, criticand sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, in esenta:

1. Desi a cunoscut prevederile legale si a avut la dispozitie un volum considerabil de inscrisuri administrate in probatoriu, instanta nu a apreciat in mod corect nici circumstantele si nici situatia de fapt in cauza, pronuntand o hotarare cu aplicarea gresita a legii.

Instanta nu a avut o pozitie constanta in judecarea cauzei, neluand in considerare probe absolut evidente care dovedeau indubitabil disfunctionalitatile identificate in gestionarea fondurilor comunitare si neindeplinirea de catre parati a activitatilor prevazute in cadrul proiectelor finantate din Fondul Social European si derulate la nivelul ANES: 1.Reteaua de Centre Pilot pentru Femei - Esthia", 2."Femei si barbati - aceleasi sanse pe piata muncii " si 3. "Antreprenoriat si egalitatea de sanse. Un model inter-regional de scoala antreprenoriala pentru femei".

De asemenea, la pronuntarea solutiei nu s-a tinut seama de sustinerile reclamantului si de faptul ca de fiecare data s-a subliniat importanta acestei cauze determinata de materia speciala careia i se circumscrie prezenta cauza, respectiv materia neregulilor definita de prevederile OG nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare.

De asemenea, a fost ignorat caracterul evident al constatarilor cuprinse in Procesele Verbale de constatare AMPOSDRU cu numerele: El 134/16.02.2010. E 1136/16.02.2010 si E 1138/16.02.2010.

Mai mult decat atat, avand in vedere domeniul specific al implementarii proiectelor finantate din Fondul Social European consideram ca instanta s-a substituit Autoritatii de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pronuntand o hotarare cu incalcarea prevederilor art. 304 pct. 4.

Implementarea proiectelor finantate din Fondul Social European se realizeaza cu respectarea stricta a legislatiei nationale si comunitare relevante in domeniul gestionarii fondurilor structurale.

Totodata, in derularea proiectelor FSE, beneficiarii sunt obligati sa respecte dispozitiile legislative cu privire la managementul financiar, achizitii publice, ajutor de stat, cheltuieli eligibile, protectia mediului, egalitate de sanse, procesarea datelor personale etc.

Orice incalcare a acestor prevederi in implementarea proiectelor atrage responsabilitatea beneficiarului cu privire la utilizarea fondurilor comunitare, inclusiv returnarea sumelor utilizate necorespunzator dupa caz. HGR nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificarile si completarile ulterioare, defineste rolul si atributiile autoritatilor de management.

Pentru spetele care au ca obiect fonduri structurale este necesara o specializare a instantelor pentru a putea fi intelese toate aspectele legate de managementul proiectelor si de implementarea efectiva a acestora.

Este gresita opinia instantei potrivit careia "fisele postului paratilor contin sarcini si responsabilitati formulate in termeni generali, fara a determina etapele necesare realizarii obiectivelor din proiecte". Instanta face confuzie intre Cererea de finantare (fisa proiectului)si fisele postului. Fisele postului contin atributii specifice fiecarui specialist din cadrul echipelor de proiect, acestea fiind corelate cu obiectivele proiectelor. Cererea de finantare este cea care prezinta proiectul detaliat pe obiective, etape de implementare si activitati aferente fiecarei etape. in mod evident, fisele postului nu pot prelua volumul de date cuprins in fisa proiectului, rezumand activitatile specifice care contribuie la realizarea proiectului.

Mai mult decat atat, prin propria sa motivare, instanta recunoaste faptul ca s-a raportat aproape exclusiv la contractul de munca sau fisa postului, insa, la dosar existau probe numeroase si in mod evident, era necesara analizarea tuturor inscrisurilor si corelarea acestora pentru a rezulta: "strategia de atingere a obiectivului, cu enumerarea etapelor, termenelor si atributiilor precise cec reveneau fiecarui salariat implicat in proiect".

Aceasta motivare probeaza faptul ca instanta nu a avut o dimensiune corecta si o reprezentare clara a aspectelor deduse judecatii; instanta a pronuntat solutia fara a face o analiza aprofundata a materialului probatoriu administrat, ci doar "o pipaire" a fondului cauzei.

Analizand dosarul in cauza se poate observa faptul ca exista indicii temeinice privind neindeplinirea activitatilor, dovedite in anumite situatii prin indicarea sursei originare a materialelor pretinse a fi realizate de catre parati. Insa, instanta se dovedeste a fi inca o data partinitoare in raport de partea adversa, justificand in mod ilogic faptul ca toate disfunctionalitatile invocate nu ar avea termen concret sau termen de realizare.

Insa, indubitabil, termenele concrete sau termenele de realizare rezulta din: cererile de finantare a proiectelor, documente elaborate ulterior de catre echipele de proiect, Rapoartele de activitate elaborate de catre parati si de catre partenerii existenti in cadrul proiectelor si Procesele Verbale de constatare AMPOSDRU cu numerele: El 134/16.02.2010. E 1136/16.02.2010 si E 1138/16.02.2010.

Totodata, motivarea instantei potrivit careia "toate contractele de munca au incetat anterior expirarii termenelor stabilite pentru finalizarea proiectului", are un caracter superfluu, deoarece, in mod evident, ceea ce s-a sustinut a fost nerealizarea in mod corespunzator a activitatilor raportat la lunile in care paratii au lucrat in cadrul proiectelor. Nerealizarea corespunzatoare a unor activitati aferente etapei de incepere a derularii proiectului nu poate avea nicio legatura cu orizontul finalizarii proiectelor.

Instanta motiveaza ca paratii au depus la dosar inscrisuri care justifica activitatea din cadrul proiectului, retinand in mod absolut eronat faptul ca reclamantul ar fi sustinut ca activitatea este necorespunzatoare prin prisma faptului ca, in final, proiectul nu a fost realizat

De altfel, instanta nu argumenteaza decat in mod formal concluziile rezultate, raportandu-se repetitiv la momentul finalizarii proiectului. Pentru a clarifica acest aspect, se impune a se reitera faptul ca fondul cauzei se refera la luna decembrie 2008 si la lunile ianuarie-aprilie 2009. iar acestea coincid cu inceperea proiectelor.

Nu poate fi retinuta motivarea instantei in sensul ca obligatia asumata de salariat este una de mijloace si ca obiectul muncii ar fi prestarea muncii si nu rezultatul ei. Acreditarea acestei teze este incorecta si nu face altceva decat sa legitimeze desfasurarea necorespunzatoare a activitatii salariatilor .

Intr-o alta ordine de idei, in cauza nu exista probe relevante care sa dovedeasca faptul ca salariatii au depus diligentele necesare sau ca au manifestat stradania pe care o reclama urmarirea unui anumit scop sau obtinerea unui anumit rezultat.

Asa cum s-a retinut in doctrina juridica, interesul clasificarii naturii obligatiei priveste solutionarea problemei vinovatiei.

La obligatiile de mijloace, nerealizarea rezultatului nu este prin ea insasi o dovada a culpei debitorului, deci creditorul trebuie sa probeze ca debitorul nu si-a indeplinit obligatia de mijloace si din aceasta cauza nu s-a obtinut rezultatul .

In acest sens, in speta reclamantul a probat neindeplinirea corespunzatoare a activitatilor de catre parati.

In acelasi sens, trebuie sa se tina seama de prevederile art. 154 (1) din Codul muncii potrivit carora salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual ce munca .

De asemenea, alin.(2) al aceluiasi articol prevede ca salariatul are dreptul la un salariu exprimat in bani pentru munca prestata.

In interpretare teleologica, reclamantii nu puteau primi salarii in absenta unei contraprestatii in munca, care ar fi trebuit sa fie dovedita prin elaborarea si prezentarea materialelor realizate ca si contributie proprie, in conformitate cu fisele postului.

In continuarea motivarii sale, instanta invoca in mod nejustificat o asa-zisa culpa a angajatorului privind "organizarea si functionarea unitatii", in sensul ca "nu a luat masuri de stabilire a unor repere in functie de care sa se desfasoare activitatea aferenta indeplinirii proiectelor si nu a efectuat nici un fel de verificari" ale activitatii salariatilor.

De fapt, instanta pierde din vedere faptul ca exista repere foarte clare, respectiv salariatii aveau obligatia de a cunoaste toate elementele legate de existenta proiectelor (cererea de finantare; contractul de finantare, activitatile care trebuie derulate, etc.) si de a-si desfasura activitatea in conformitate cu CIM pe perioada determinata si cu fisa postului.

De asemenea, contrar opiniei instantei, salariatilor le-au fost solicitate rapoarte de activitate zilnice si lunare care reprezinta instrumente de verificare si certificare a activitatii depuse si au fost efectuate misiuni de verificare de catre AMPOSDRU. Astfel, rezulta ca au fost exercitate atributele controlului iar in prezenta cauza s-a facut dovada existentei cumulative a conditiilor cerute de art.270 din Codul Muncii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatilor. Pe cale de consecinta, reclamantul este indreptatit sa solicite plata despagubirii echivalente cu salariile incasate in cursul derularii contractelor individuale de munca pe perioada determinata ale paratilor, aferente celor trei proiecte derulate cu finantare FSE.

De asemenea se remarca cateva erori de continut: instanta se refera la o perioada de aproape doi ani de desfasurare a relatiilor de munca bazate pe contracte de munca pe perioada determinata, fata de cele 4 luni in care s-a desfasurat efectiv activitatea, salariatilor, si foloseste termenul "proiect" la singular, desi obiectul cauzei face trimitere la un nr. de trei proiecte finantate din FSE.

2. Cu privire la solutia pronuntata de catre Tribunalul Bihor prin Sentinta civila nr.61 l/LM/2010, probele prezentate au fost diferite fata de cele prezentate in dosarele in cauza, iar acestea nu au fost analizate si interpretate in mod corect in raport cu activitatile care trebuiau sa fie realizate potrivit cererilor de finantare aferente proiectelor : "Reteaua de centre pilot pentru Femei Esthia "si "Femei si barbati - aceleasi sanse pe piata muncii". Prin urmare, este gresita admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat.

3. In ceea ce priveste cererile reconventionale se remarca faptul ca, desi s-a staruit in clarificarea naturii si identificarea surselor inscrisurilor depuse de catre partea adversa, detaliind aceste elemente in inscrisul denumit "Obiectiuni", depus la termenul din data de 28.01.2011, instanta nu a luat in considerare aceste probe.

Art. 163 alin.(1) invocat de catre instanta reglementeaza dovada platii salariului, insa, asa cum s-a invederat, in prezenta cauza sunt incidente dispozitiile art. 154 (1) si (2) din Codul muncii si, prin urmare, data fiind materia speciala a proiectelor finantate din fonduri structurale, reclamantul nu putea manifesta o atitudine pasiva fata de plata salariilor, care ar fi condus la majorarea debitului rezultat din constatarea neregulilor.

Mai mult decat atat, in pofida dovezilor clare care atesta ca salariatii nu si-au executat obligatia de prestare a muncii, instanta a retinut contrariul, concluzionand ca acestia si-ar fi indeplinit aceasta obligatie si "ca astfel sunt indreptatiti la plata salariilor corespunzatoare pe lunile martie si aprilie 2009".

Invocarea art. 40 alin. (2) lit. c si f din Codul muncii nu este oportuna in situatia data, deoarece in mod natural, exista si obligatii corelative drepturilor prevazute in CIM, pe care salariatii nu si le-au indeplinit.

De asemenea, in raport de solutia instantei, in virtutea responsabilitatii pe care reclamantul o are in egala masura in gestionarea si utilizarea fondurilor comunitare, nu pot fi efectuate plati avand ca sursa tocmai fondurile comunitare, fara a se putea dovedi necesitatea si utilitatea acestora, in paralel cu dovada realizarii activitatilor prevazute in mod expres in cadrul cererilor de finantare .

Prin intampinarea formulata de catre intimatele-parate D.F. si M.I.T., s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 12.01.2012, intimatele-parate A.G., C.L.A. si P.C.A., reprezentate prin avocat, au pus concluzii in sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecata .

Nu s-au propus noi dovezi in cauza.

Curtea, vazand prevederile art. 312 alineatul 1 teza a II-a Cod Procedura Civila si apreciind ca in raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice relevante, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Criticile exprimate in cadrul primului motiv de recurs nu pot fi primite.

Prin actiunea principala formulata de catre recurentul-reclamant, s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor individuale de munca ale intimatilor-parati si obligarea acestora din urma sa restituie sumele primite cu titlu de salarii, avand in vedere faptul ca acestea au fost platite din fonduri europene cu regim special.

Asa cum corect a retinut si Tribunalul, la data la care s-a introdus cererea de chemare in judecata (13.08.2009 - data postei), toate contractele individuale de munca vizate prin solicitarea de constatare a nulitatii absolute, nu se mai aflau in fiinta si nu mai produceau nici un fel de consecinte juridice. Toate aceste contracte au incetat in conformitate cu prevederile art. 55 lit. c si art. 79 din Codul Muncii, respectiv prin demisia angajatului.

In conformitate cu dispozitiile art. 283 alineatul 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi solicitata doar pe durata existentei respectivului contract .

Or, primul capat de cerere al actiunii principale a fost formulat in afara intervalului de timp stabilit in mod imperativ prin textul legal precitat, ceea ce conduce la concluzia ca este legala si temeinica dispozitia din sentinta recurata in sensul respingerii respectivei pretentii ca fiind prescrisa sub aspect extinctiv.

De aici deriva o alta consecinta: anume aceea ca trebuiau pastrate toate efectele juridice produse de contractele individuale de munca in privinta carora s-a cerut constatarea nulitatii absolute, inclusiv cele privitoare la plata drepturilor salariale cuvenite angajatilor in temeiul acestor contracte .

Este firesc sa fie asa cata vreme in privinta respectivelor contracte nu a intervenit nicio cauza de invalidare sau desfiintare, raporturile juridice de munca create intre partile in proces trebuind considerate ca s-au derulat in mod valabil pe intreaga durata a existentei lor.

In acest context, nu poate fi omis faptul ca potrivit art. 39 alineatul 1 lit. a din Codul Muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar in conformitate cu prevederile art. 40 alineatul 2 lit. c din acelasi cod, angajatorului ii revine obligatia principala sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca . Privind din aceasta perspectiva, se poate afirma ca recurentul-reclamant nu avea nici un temei pentru a solicita ca fostii sai angajati sa-i restituie drepturile salariale pe care acestia le incasasera deja in cursul desfasurarii raporturilor de munca .

Recurentul sustine ca intimatii-parati nu ar fi fost indreptatiti sa primeasca sume de bani cu titlu de salarii (sume ce proveneau din fonduri europene), ca urmare a neindeplinirii de catre acestia a activitatilor prevazute in cadrul proiectelor finantate din Fondul Social European si derulate la nivelul ANES: 1.Reteaua de Centre Pilot pentru Femei - Esthia", 2."Femei si barbati - aceleasi sanse pe piata muncii " si 3. "Antreprenoriat si egalitatea de sanse. Un model inter-regional de scoala antreprenoriala pentru femei". In sprijinul acestei teze, recurentul a invocat "caracterul evident al constatarilor cuprinse in Procesele Verbale de constatare AMPOSDRU cu numerele: El 134/16.02.2010. E 1136/16.02.2010 si E 1138/16.02.2010".

Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant afirma ca fostii sai angajati nu si-ar fi indeplinit corect atributiile si obligatiile de serviciu, prestand o activitate necorespunzatoare in timpul cat s-au aflat in executarea contractelor lor individuale de munca . Aceasta ar fi determinat in final neimplementarea suscitatelor proiecte finantate din fonduri europene si stabilirea prin procesele verbale de constatare AMPOSDRU a unui debit in suma totala de 127.718 lei, ce se urmarea a fi recuperat de la cei chemati in judecata .

Asadar, in opinia MMPS, date fiind prevederile art. 154 din Codul Muncii, intimatii-parati "nu puteau primi salarii in absenta unei contraprestatii in munca, care ar fi trebuit sa fie dovedita prin elaborarea si prezentarea materialelor realizate ca si contributie proprie, in conformitate cu fisele postului."

Curtea retine faptul ca potrivit art. 270 alineatul 1 din Codul Muncii, "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor."

Acesta este singurul text legal de care se poate prevala un angajator pentru a obtine despagubiri de la un salariat . Nu exista nicio alta norma in cuprinsul Codului Muncii si, in general, al legislatiei muncii, care sa poata fi invocata de catre angajatori pentru a solicita restituirea salariilor deja achitate, cu motivarea ca activitatea prestata de salariat ar fi fost necorespunzatoare. In nici un caz, nu constituie un astfel de temei art. 154 din Codul Muncii, caci acesta instituie dreptul salariatului de a fi remunerat pentru munca depusa in temeiul contractului individual de munca . Or, un text care instituie un drept al salariatului nu poate fi interpretat in defavoarea acestuia si in folosul angajatorului, cu atat mai mult cu cat el trebuie privit in coroborare cu prevederile art. 39 alineatul 1 lit. a si art. 40 alineatul 2 lit. c din Legea nr. 53/2003, redate anterior.

Revenind la prevederile art. 270 alineatul 1 din Codul Muncii, Curtea subliniaza ca acestea fac trimitere la normele raspunderii civile contractuale, adica la prevederile art. 1073-1089 Cod Civil, si la principiile ce decurg din interpretarea acestora.

Asa cum in mod constant s-a aratat in doctrina si s-a statuat in jurisprudenta, printre conditiile pentru angajarea raspunderii civile contractuale se afla si cea privitoare la existenta vinovatiei debitorului cat priveste neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor ce-i reveneau, in speta a atributiilor si sarcinilor de serviciu .

Nu se poate vorbi despre vina debitorului in cazul in care neexecutarea obligatiei s-a datorat fortei majore, cazului fortuit sau culpei creditorului, respectiv angajatorului. Vina creditorului este asimilata in acest caz unei cauze de neraspundere.

Or, aceasta este situatia din pricina de fata.

Art. 40 alineatul 1 din Codul Muncii prevede drepturile ce revin angajatorului, stipuland urmatoarele:

"1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:

a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;

b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii si/sau in conditiile contractului colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati;

c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;

d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern."

Totodata, art. 40 alineatul 2 lit. b din acelasi cod prevede ca angajatorului ii revine obligatia "sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca".

Prin modul concret in care a exercitat aceste drepturi si a indeplinit obligatiile ce-i reveneau, recurentul-reclamant este cel in culpa pentru faptul ca nu au fost implementate proiectele finantate din fonduri europene la care face referire si, in final, el este cel responsabil pentru producerea prejudiciului pe care afirma ca l-ar fi inregistrat.

Astfel, cat priveste stabilirea atributiilor corespunzatoare pentru fiecare salariat, fisele postului pe care le-a conceput recurentul nu au fost puse in acord cu elementele necesare pentru implementarea proiectului in concordanta cu prevederile acestuia, cu cele ale legislatiei comunitare si nationale si cu instructiunile emise de AMPOSDRU. Aceste fise nu contin termene precise, conditii stricte sau obiective fixe si concrete ce trebuiau indeplinite sau realizate de catre angajati.

Relativ la exercitarea controlului asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, trebuie aratat ca un asemenea control nu a fost efectuat pe parcursul derularii raporturilor juridice de munca dintre partile in proces, ci ulterior, asa cum rezulta din procesele-verbale intocmite de AMPOSDRU.

In aceste conditii, este evident ca recurentul-reclamant nu si-a indeplinit obligatia legala ce-i revenea cu privire la "asigurarea permanenta a conditiilor tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca".

De altfel, din examinarea continutului proceselor verbale de constatare AMPOSDRU nr.1136/16.02.2010 si AMPOSDRU nr.1134/16.02.2010, reiese, printre altele, ca beneficiarul trebuia sa asigure managementul si implementarea proiectului in concordanta cu prevederile acestui contract, al legislatiei comunitare si nationale si cu instructiunile emise de AMPOSDRU, cu maxim de profesionalism, eficienta si cele mai bune practici in domeniu, obligatie pe care nu si-a indeplinit-o. Cu alte cuvinte, cel aflat in culpa sub acest aspect este beneficiarul, adica Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse (ANES) din cadrul MMPS, iar nu intimatii-parati.

In plus, recurentul-reclamant nu si-a exercitat in mod corespunzator nici prerogativa disciplinara, singura modalitate ce poate fi folosita in mod legal si eficient de catre un angajator pentru a pune capat raporturilor juridice de munca cu salariati despre care se afirma ca nu au avut o activitate corespunzatoare in cursul executarii contractului individual de munca, ipoteza in care angajatorul nu ar mai fi avut nici obligatia de plata a drepturilor salariale.

Curtea releva si imprejurarea ca neplata sau diminuarea drepturilor salariale cuvenite angajatilor in temeiul unor contracte individuale de munca legal perfectate sau solicitarea restituirii celor deja achitate se poate face strict in cazurile si conditiile prevazute de Codul Muncii. Acestea sunt situatii de exceptie (textele de lege care le instituie fiind de stricta interpretare si aplicare), insa niciuna dintre ele nu se regaseste in speta.

Tinand seama de toate cele ce preced, dar si de faptul ca contractele individuale de munca dintre partile in proces nu au fost afectate de vreo cauza de nevalabilitate, concluzia care se impune este aceea a netemeiniciei primului motiv de recurs.

Se mai impune o precizarea in legatura cu afirmatia recurentului conform careia "instanta s-a substituit Autoritatii de Management pentru Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pronuntand o hotarare cu incalcarea prevederilor art. 304 pct. 4." Nu se poate vorbi despre o depasire a atributiilor puterii judecatoresti, intrucat prima instanta a fost sesizata cu solutionarea unui conflict de munca in sensul art. 248 din Codul Muncii, conflict asupra careia era competenta material si teritorial sa se pronunte, in acord cu dispozitiile art. 2 lit. c Cod Procedura Civila si art. 284 din Codul Muncii.

Cel de-al doilea motiv va fi si el inlaturat, Tribunalul retinand in mod corect existenta autoritatii de lucru judecat cat priveste pretentiile formulate in contradictoriu cu paratii D.F., F.I.D. si M.I.T.

Potrivit art. 1201 Cod Civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate .

Tripla identitate de elemente la care face referire acest text (parti, obiect si cauza) exista intre procesul finalizat prin sentinta civila nr. 611/2010 pronuntata de Tribunalul Bihor si cel ce face obiectul prezentei pricini, cat priveste capetele de cerere promovate in contradictoriu cu intimatele-parate.

Acesta este singurul aspect relevant, iar nu imprejurarea afirmata de recurent, anume aceea ca probele prezentate ar fi fost diferite fata de cele prezentate in dosarele in cauza, iar acestea nu au fost analizate si interpretate in mod corect.

Argumentele care au justificat respingerea primului motiv de recurs, demonstreaza netemeinicia si a ultimului motiv de recurs. Aceasta cu atat mai mult cu cat sunt incidente in cauza si prevederile art. 157 din Codul Muncii - "salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor" - dar si cele ale art. 163 alineatul 1 din Legea nr. 53/2003 - "plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit."

Sarcina probei achitarii drepturilor salariale revine angajatorului potrivit art. 287 din Codul Muncii, dar ea nu a fost indeplinita in mod corespunzator. Mai mult, autorul actiunii a recunoscut ca nu a platit salariile cuvenite intimatilor-parati pentru intreaga perioada in care intre parti au existat raporturi juridice de munca .

In baza art. 316 Cod Procedura Civila, Curtea va face aplicatiunea corespunzatoare in recurs a dispozitiilor art. 274 Cod Procedura Civila si va obliga recurentul la cate 1874,88 lei cheltuieli de judecata catre fiecare dintre intimatii-parati, suma reprezentand contravaloarea onorariului achitat aparatorului ales conform documentelor (facturi) de la filele 53-55 dosar recurs.