Mandatul de arestare european

La cinci ani de la crearea mandatului de arestare european, procedura de extradare a ramas pe planul doi.

Urmeaza doar sa mai depasim ultimele obstacole legislative care limiteaza, inca, exploatarea intregului sau potenţial.
„Succes” si „eficacitate” sintetizeaza, fara indoiala, cel mai bine bilanţul actual al mandatului de arestare european. Aceasta este concluzia celui de-al doilea raport de evaluare al Comisiei privind transpunerea legislaţiei europene in domeniu .
Raportul scoate in evidenţa doua dintre principalele schimbari datorate sistemului judiciar european, si anume accelerarea considerabila a procedurilor si gradul ridicat de utilizare a mandatului.
Statisticile transmise de ţarile Uniunii Europene confirma faptul ca utilizarea mandatului de arestare european se generalizeaza. Intr-adevar, in 2005, numarul de mandate emise a fost de aproximativ 6 900, dublu faţa de 2004. Aplicarea acestei proceduri a dus la localizarea si arestarea a 1 770 de persoane, dintre care 1 532 au fost predate de autoritaţile naţionale – o imbunataţire cu 25 % faţa de situaţia din anul precedent. Franţa, Polonia, Spania, Regatul Unit si Ţarile de Jos se numara printre statele care emit si primesc cele mai multe mandate.
De asemenea, durata procedurii a scazut in mod remarcabil. Din acest punct de vedere, mandatul de arestare european constituie un adevarat progres in comparaţie cu procedura de extradare . In prezent, o cerere de predare necesita, in medie, intre 11 si 43 de zile, in funcţie de obţinerea consimţamantului din partea persoanei in cauza. In cazul procedurii de extradare, soluţionarea unor astfel de cereri putea depasi un an.
Acest optimism este umbrit, totusi, de existenţa unor lacune in transpunerea in legislaţia naţionala. Problemele intalnite in ceea ce priveste motivele de refuz al predarii, procesul de predare si stabilirea autoritaţilor judiciare competente pun in evidenţa neajunsurile noii proceduri judiciare.
Creat prin decizia-cadru din 13 iunie 2002, mandatul de arestare european reprezinta prima masura concreta aplicata in baza principiului de recunoastere reciproca, piatra de temelie a cooperarii judiciare europene.