Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Contencios administrativ. Codul administrativ » Deconcentrarea administrativa – principiu al administratiei publice in Codul Administrativ. Serviciile publice deconcentrate (VI)

Deconcentrarea administrativa – principiu al administratiei publice in Codul Administrativ. Serviciile publice deconcentrate (VI)

  Publicat: 16 Oct 2019       654 citiri       Sursa: Irina Maria Diculescu        Secţiunea: Contencios administrativ. Codul administrativ  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere
Constitutie (tratat instituind o Constitutie pentru Europa). La 18 iunie 2004, cei 25 de sefi de stat si de guvern ai Uniunii Europene au adoptat un tratat instituind o Constitutie pentru Europa.
Deconcentrarea este unul dintre principiile de baza ale administratiei publice, acesta fiind stabilit, alaturi de descentralizare, chiar prin Constitutie . Acest principiu a capatat valoare constitutionala odata cu revizuirea din 2003.

Legea suprema a unui stat care reglementeaza relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii
Comune, orase, municipii si judete.
Comune, orase, municipii si judete.
Transferul de competente administrative si financiare de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale, impreuna cu resursele financiare necesare exercitarii acestora.
Distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
A fost promulgat la 11.09.1865
Distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere
A fost promulgat la 11.09.1865
Distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului.
Legea privind instituţia prefectului
Structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,
inseamna o persoana fizica sau juridica stabilita in Uniune, desemnata in scris de catre operator sau persoana imputernicita de operator in temeiul articolului 27 din GDPR,
Activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Legea privind organizarea judiciară
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
A fost promulgat la 11.09.1865
Structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului.
Comune, orase, municipii si judete.
Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.
Comune, orase, municipii si judete.
Prevazuta in sectiunea II, cap. II, t. I, art. 10 , C.pen., partea generala , principiu de aplicare a legii penale active,
Structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului.
Parte a globului pamantesc delimitata prin frontiera de stat, cuprinzand solul, subsolul, apele si coloana aeriana de deasupra solului si apelor, asupra careia se exercita suveranitatea exclusiva a unui stat.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Comune, orase, municipii si judete.
Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi alte acte normative.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Activitatea sau ansamblul de activitati organizate de o autoritate a administratiei publice ori de o institutie publica sau autorizata/autorizate ori delegata de aceasta, in scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, in mod regulat si continuu.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Activitatea sau ansamblul de activitati organizate de o autoritate a administratiei publice ori de o institutie publica sau autorizata/autorizate ori delegata de aceasta, in scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, in mod regulat si continuu.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Organ sau organizatie de stat care desfasoara activitati din domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice
A fost promulgat la 11.09.1865
Curtea aplica prevederile Conventiei europene a drepturilor omului. Verificarea respectarii de catre state a drepturilor si garantiilor prevazute de Conventie, reprezinta misiunea Curtii.
A fost promulgat la 11.09.1865
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
1. Zona portuara amplasata de-a lungul unui chei si amenajata special pentru acostarea navelor si manipularea marfurilor.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
(in sensul legii contenciosului administrativ, legea 554/2004) Orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrative.
Constituţia României - Intrare in vigoare: 31/10/2003
A fost promulgat la 11.09.1865
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
1. Zona portuara amplasata de-a lungul unui chei si amenajata special pentru acostarea navelor si manipularea marfurilor.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
(in sensul legii contenciosului administrativ, legea 554/2004) Orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrative.

Astfel, art. 120 alin. (1) din Constitutie prevede ca ``administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice``.


Anterior intrarii in vigoare a Codului Administrativ, principiul deconcentrarii era reglementat si in art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, care stabilea ca ``administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice ``.




Opinii doctrinare in materie


Literatura de specialitate a emis varii opinii asupra principiului deconcentrarii, si, mai ales, asupra raportului dintre deconcentrare si descentralizare.


Astfel, intr-o opinie, s-a statuat ca deconcentrarea administrativa inseamna ``a largi cat mai mult atributiile agentilor puterii centrale asezati in judete si comune``[1], in timp ce conform unei alte pareri, ``cand se acorda unei autoritati locale sau speciale, ai carui titulari sunt numiti de puterea centrala, dreptul de a lua anumite deciziuni, nu se poate zice ca avem descentralizare, cu toate ca s-ar putea acorda o oarecare autonomie acelei autoritati. In cazul acesta avem o diminuare a sistemului de centralizare. Aceasta forma micsorata de centralizare poarta numele de deconcentrare``[2].


Intr-o acceptiune mai moderna, ``deconcentrarea este o masura intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale; ea inseamna mult mai putin decat descentralizarea si presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie, in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii (prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor raspund ideii de deconcentrare)``.[3]


Definitia legala a deconcentrarii


In ceea ce priveste definitia legala a deconcentrarii, anterior Codului Administrativ, aceasta se regasea in art. 2 lit. j) din Legea-cadru a descentralizarii nr. 195/2006, care stabilea ca deconcentrarea reprezinta ``redistribuirea de competente administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din teritoriu``.


Aceasta definitie a fost criticata in literatura de specialitate, aratandu-se ca prin aceasta legiuitorul ``limiteaza sfera subiectelor specifice acestei tehnici la acelea pe care el insusi le enumera. Or, acelasi legiuitor uita sa includa in aceasta sfera poate cea mai elocventa institutie teritoriala prin care se realizeaza deconcentrarea: prefectul``.


In ciuda acestor critici, Codul Administrativ preia aproape ad-literam definitia oferita de Legea nr. 195/2006, aratand in art. 5 lit. u) ca deconcentrarea reprezinta ``distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre structuri proprii de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale``.


Prin urmare, legiuitorul nu a inteles sa ofere clarificari prin definitia legala a notiunii, considerand suficienta pentru lamurirea acestei probleme reglementarea impreuna a institutiei prefectului si a serviciilor publice deconcentrate in Partea a IV-a a Codului Administrativ.


Deconcentrarea in Codul Administrativ


Spre deosebire de descentralizare, care si in legislatia anterioara se bucura de un amplu cadru legislativ, avand un act normativ dedicat, deconcentrarea ca institutie era reglementata indirect, contextual, prin norme disparate, regasite in diferite acte normative.


Codul Administrativ a creat, prin organizarea si structurarea normelor juridice, un cadru legal propice intelegerii si bunei aplicari a institutiei deconcentrarii.


Rolul prefectului in institutia deconcentrarii


Prin reglementarea institutiei prefectului si a serviciilor publice deconcentrate, Codul Administrativ tinde, asa cum am aratat anterior, sa completeze definitia deconcentrarii, punand in evidenta rolul esential al prefectului in realizarea deconcentrarii.


Astfel, Codul prevede in articolul 249 alin. (2) ca ``prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale``. Acest aspect era subliniat si in legislatia anterioara, prin art. 4 din Legea 340/2004.


Codul Administrativ indica si atributiile pe care le are prefectul in ceea ce priveste conducerea serviciilor publice deconcentrate, art. 254, dupa cum urmeaza: verifica modul in care serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale isi indeplinesc atributiile de monitorizare si de control in domeniul in care activeaza; avizeaza proiectele bugetelor si situatiile financiare privind executia bugetara ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului si le transmite conducatorului institutiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat (avizele au caracter consultative); poate propune ministrului, respectiv conducatorului organului administratiei publice in subordinea caruia aceste servicii publice isi desfasoara activitatea cercetarea disciplinara a conducatorului serviciului public deconcentrat in cazul in care apreciaza ca acesta a savarsit, in legatura cu realizarea atributiilor, o fapta ce constituie abatere disciplinara sau, dupa caz, poate sesiza direct comisia de disciplina competenta; desemneaza prin ordin un reprezentant al institutiei prefectului in comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducator al unui serviciu public deconcentrat din judet.


De asemenea, in art. 258 lit. b) este prevazut faptul ca prefectul sustine, la cerere, actiunile desfasurate de catre serviciile publice deconcentrate, respectiv de catre autoritatile administratiei publice locale in domeniul afacerilor europene.


Serviciile publice deconcentrate


In ceea ce priveste stabilirea listei si a cadrului legal al serviciilor publice deconcentrate, Legea 304/2004 stabilea doar ca lista acestora se aproba si se actualiza la propunerea ministrului internelor si reformei administrative, prin decizie a primului-ministru.


In noul cadru legal oferit de Codul Administrativ, serviciile publice deconcentrate se bucura si ele de o reglementare detaliata, fiind definite ca ``structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului``.


Acestora le este dedicat Titlul II al Partii a IV-a.


Ministerele si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale pot avea in subordinea lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate in unitatile administrativ-teritoriale.


Spre deosebire de vechea reglementare, infiintarea sau desfiintarea serviciilor publice deconcentrate, obiectul de activitate si competentele acestora sunt stabilite prin actul de infiintare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administratiei publice centrale competent in subordinea carora aceste servicii isi desfasoara activitatea .



Serviciile publice deconcentrate, potrivit legii, pot indeplini atributii de control, inspectie si monitorizare in domeniul de specializare al ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administratiei publice centrale competent.


Conducerea serviciilor publice deconcentrate este impartita intre ministere si prefect.


Ministerele de resort, respectiv organele de specialitate ale administratiei publice centrale competente stabilesc organigrama, numarul de posturi si functiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate aflate in subordinea lor. Acestea pot, de asemenea, emite ordine si instructiuni, obligatorii pentru serviciile publice deconcentrate aflate in subordinea lor.


Prefectul conduce si coordoneaza activitatea serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judetului pentru asigurarea implementarii masurilor din programul de guvernare si in situatii care implica interventia urgenta a organelor statale in teritoriu .


Ministerul de resort, respectiv organul de specialitate al administratiei publice centrale competent si prefectul au obligatia de a colabora in vederea exercitarii competentelor legale privind conducerea serviciilor publice deconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale.


Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale sunt obligate sa comunice prefectilor actele cu caracter normativ emise in domeniul de activitate al serviciilor publice deconcentrate, pentru care legea nu prevede publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


In ceea ce priveste conducerea efectiva, in teritoriu, a serviciilor publice deconcentrate, conducatorul serviciului public deconcentrat care detine o functie publica de conducere este numit si eliberat din functie prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului organului de specialitate al administratiei publice centrale competent. Ordinul se comunica prefectului judetului in care serviciul public deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului Bucuresti, dupa caz, in termen de 10 zile de la intervenirea acestora.


Conducatorul serviciului public deconcentrat are calitatea de ordonator de credite.


Acesta asigura conducerea executiva a serviciului public deconcentrat indeplinind urmatoarele atributii principale: emite actele privind numirea si eliberarea din functie, modificarea raporturilor de serviciu sau de munca, precum si sanctionarea disciplinara a personalului din cadrul serviciului public deconcentrat; informeaza, trimestrial si la cerere, prefectul si ministerul de resort sau organul de specialitate al administratiei publice centrale competent cu privire la activitatea serviciului public deconcentrat; participa la convocarile realizate de prefect si de ministerul de resort sau de organul de specialitate al administratiei publice centrale competent; intocmeste proiectul bugetului serviciului public deconcentrat pe care il conduce si il inainteaza spre avizare si aprobare organelor competente.


In exercitarea acestor atributii, conducatorii serviciilor publice deconcentrate emit decizii cu caracter individual.


Conducatorii serviciilor publice deconcentrate raspund in fata legii, ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice in subordinea caruia se afla serviciul public deconcentrat si pot fi sanctionati de conducatorii acestor autoritati ale administratiei publice centrale in cazurile si conditiile prevazute de lege.


Concluzii


Deconcentrarea administrativa este o institutie si un principiu al administratiei publice care a avut de castigat prin instituirea unui nou cadru legal prin Codul Administrativ. Retinem opinia conform careia aceasta este o masura intermediara in procesul descentralizarii constand intr-un transfer de atributii .


Este de subliniat rolul prefectului in institutia deconcentrarii, rol ce nu trebuie trecut cu vederea, in ciuda faptului ca acesta nu este evidentiat in definitia legala a acestei institutii.


In ceea ce priveste serviciile publice deconcentrate, cadrul legal oferit de Codul Administrativ aduce o serie de schimbari, clarificand modul de impartire a atributiilor conducatorilor acestora.


Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal



Bibliografie


I. Tratate, cursuri, monografii


1. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, Editura Marvan, Bucuresti, 1934;


2. Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, editia a II-a, vol. I, 1929, Bucuresti;


3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009.


II. Articole publicate in reviste de specialitate:


1. George Girlesteanu, ``Principiul deconcentrarii in administratia publica`` in Revista de Stiinte Juridice, nr. 1/2008, p. 122, www.drept .ucv.ro.


III. Legislatie


1. Constitutia Romaniei revizuita


2. OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ


3. Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului


4. Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006


[1] Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, editia a II-a, vol. I, 1929, Bucuresti, p. 240


[2] Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, Editura Marvan, Bucuresti, 1934, p. 611.


[3] Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009, p. 88.


[4] George Girlesteanu, ``Principiul deconcentrarii in administratia publica`` in Revista de Stiinte Juridice, nr. 1/2008, p. 122, www.drept .ucv.ro




Citeşte mai multe despre:    OUG 57/2019    Codul administrativ    principii Codul administrativ    Codul administrativ comentat    Comentarii Codul administrativ    Deconcentrarea administrativa    organele de specialitate ale administratiei publice centrale    Serviciile publice deconcentrate

Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.
Alte Titluri

Raspunderea administrativa in Codul Administrativ (VII)
Sursa: Irina Maria Diculescu

Functia publica sub imperiul Noului Cod Administrativ (V)
Sursa: Irina Maria Diculescu

Autonomia locala. Principiu al administratiei publice in Noul Codul Administrativ (IV)
Sursa: Irina Maria Diculescu

Descentralizarea in Noul Cod Administrativ. Principiu si componenta esentiale in desfasurarea activitatilor administrative (III)
Sursa: Irina Maria Diculescu

Reglementarea administratiei publice, centrale si locale, in Noul Cod Administrativ (II)
Sursa: Irina Maria Diculescu

Noul Codul Administrativ al Romaniei. Ratiune, dispozitii generale, principiile dreptului administrativ. (I)
Sursa: Irina Maria Diculescu