Persoanele juridice de drept public pot fi raspunzatoare pentru daunele aduse mediului cauzate prin activitati desfasurate in interesul colectivitatii

In cursul anilor 2006-2009, o parte din peninsula Eiderstedt, situata in partea de vest a landului Schleswig-Holstein (Germania) a fost desemnata drept ``arie de conservare a pasarilor`` printre altele, datorita prezentei chirighitei negre, o pasare acvatica protejata. Potrivit planului de gestiune, aria de conservare a acestei specii ramane, preponderent, exploatata in mod traditional ca zona de pasune pe suprafete mari. Pentru locuire si utilizare agricola, peninsula Eiderstedt necesita desecare. In acest scop, Deich- und Hauptsielverband Eiderstedt, o asociatie de gestionare a apei si a solului constituita sub forma juridica a unui organism de drept public, opereaza o statie de pompare care se ocupa de desecarea teritoriului acoperit. Aceste operatiuni de pompare, care au drept efect reducerea nivelului apei, fac parte din atributiile sale de intretinere a apelor de suprafata, care i-a fost incredintata prin lege ca obligatie de drept public.

Luand in considerare ca, prin exploatarea acestei statii de pompare, Deich- und Hauptsielverband Eiderstedt, a cauzat, in detrimentul chirighitei negre, daune aduse mediului, Naturschutzbund Deutschland - Landesverband Schleswig-Holstein, o asociatie de protectie a mediului, a formulat impotriva districtului Nordfriesland (Germania) o cerere de masuri de limitare si de reparare a acestor daune, care a fost respinsa. In sustinerea cererii sale, asociatia invoca legislatia germana adoptata in vederea transpunerii Directivei 2004/35 privind raspunderea pentru mediul inconjurator1 .

Aceasta directiva stabileste un cadru al raspunderii pentru mediul inconjurator in vederea prevenirii si a repararii, intre altele, a daunelor aduse mediului, cauzate prin activitatile profesionale aduse speciilor si habitatelor naturale vizate in special in Directiva habitate2 si in Directiva pasari3 . Anexa I al treilea paragraf a doua liniuta din Directiva 2004/35 permite totusi statelor membre sa prevada o exonerare de raspundere in avantajul proprietarilor si al operatorilor atunci cand daunele cauzate speciilor si habitatelor naturale rezulta dintr-o ``gestionare normala`` a sitului vizat. Germania a utilizat aceasta posibilitate.

In acest context, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativa Federala, Germania), sesizata cu respingerea cererii asociatiei de protectie a mediului, a decis sa adreseze Curtii de Justitie intrebarea daca si in ce conditii o activitate precum exploatarea unei statii de pompare in scopul desecarii de suprafete agricole poate fi considerata ``gestionare normala`` a unui sit in sensul Directivei 2004/35. Instanta de trimitere a solicitat in plus Curtii sa precizeze daca o astfel de activitate poate, intrucat este exercitata in interesul colectivitatii in temeiul unui transfer legal de atributii, sa fie considerata o ``activitate profesionala`` in sensul Directivei 2004/35.

In Hotararea din 9 iulie 2020, Curtea a aratat ca notiunea de ``gestionare normala a siturilor`` trebuie interpretata in sensul ca inglobeaza orice masura care permite o buna administrare sau organizare a siturilor care gazduiesc specii sau habitate naturale protejate, conforma, printre altele, cu practicile agricole admise in mod curent.

In aceasta privinta, Curtea a precizat ca gestionarea unui sit care gazduieste specii si habitate naturale protejate, in sensul Directivei habitate si Directivei pasari nu poate fi considerata ca fiind ``normala`` decat daca aceasta respecta obiectivele si obligatiile prevazute in aceste directive si, in special, ansamblul masurilor de gestionare adoptate de statele membre pe temeiul directivelor mentionate, precum cele cuprinse in registrele habitatului sau in documentele de stabilire a obiectivelor de conservare vizate in anexa I al treilea paragraf a doua liniuta din Directiva 2004/35. In aceste conditii, Curtea a considerat ca gestionarea normala a unui sit poate include, intre altele, activitatile agricole desfasurate pe sit, adica inclusiv pe acelea care le pot completa in mod necesar, precum irigarea sau desecarea si, prin urmare, exploatarea unei statii de pompare.

In plus, Curtea a precizat ca o instanta sesizata cu aprecierea existentei sau a lipsei caracterului normal al unei masuri de gestionare, atunci cand documentele de gestionare a sitului nu contin indicatii suficiente, poate sa aprecieze aceste documente din perspectiva obiectivelor si a obligatiilor prevazute in Directiva habitate si in Directiva pasari, precum si cu ajutorul normelor interne adoptate in vederea transpunerii acestor directive sau, in lipsa, compatibile cu spiritul si cu obiectivul directivelor mentionate.

Pe de alta parte, Curtea a amintit ca, potrivit anexei I al treilea paragraf a doua liniuta din Directiva 2004/35, gestionarea normala a unui sit poate rezulta si dintr-o practica anterioara a proprietarilor sau a operatorilor. Curtea a declarat ca aceasta regula acopera masurile de gestionare care, la data survenirii daunei, erau practicate de un timp suficient de indelungat si sunt general recunoscute si incetatenite pentru a putea fi considerate uzuale pentru situl vizat, sub rezerva totusi ca acestea sa nu repuna in discutie indeplinirea obiectivelor si a obligatiilor prevazute in Directiva habitate si in Directiva pasari.

In ceea ce priveste aspectul daca o activitate exercitata de o persoana juridica de drept public in interesul colectivitatii in temeiul unui transfer legal de atributii, precum exploatarea unei statii de pompare in scopul desecarii unor suprafete agricole poate constitui o ``activitate profesionala`` in sensul Directivei 2004/35, Curtea a confirmat ca aceasta expresie acopera ansamblul activitatilor exercitate intr-un cadru profesional, prin opozitie cu un cadru pur personal sau casnic, indiferent daca aceste activitati au un raport cu piata si daca au caracter concurential.

Hotararea in cauza C-297/19 Naturschutzbund Deutschland - Landesverband Schleswig-Holstein e.V./Kreis Nordfriesland

1 Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind raspunderea pentru mediul inconjurator in legatura cu prevenirea si repararea daunelor aduse mediului (JO 2004, L 143, p. 56, Editie speciala 15/vol. 11, p. 168).

2 Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna si flora salbatica (JO 1992, L 206, p. 7, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 109).

3 Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasarilor salbatice (JO 2010, L 20, p. 7).