Munca la gri: provocari si riscuri in piata muncii din Romania

Aceasta practica, aflata la limita legalitatii, poate avea consecinte grave pentru ambele parti implicate, afectand nu doar stabilitatea financiara a angajatilor, dar si siguranta juridica a angajatorilor.

Pana la adoptarea Ordonantei de Urgenta nr. 117/2021, Codul muncii oferea doar o definitie pentru ``munca la negru``. Insa, odata cu introducerea acestei ordonante, legiuitorul roman a introdus si conceptul de ``munca la gri`` sau munca subdeclarata, definita la articolul 15 alineatul (2) ca fiind ``salariul net acordat unui angajat care este mai mare decat cel inregistrat in statele de plata si in declaratia lunara privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, transmisa autoritatilor fiscale``.

Cu alte cuvinte, munca ``la gri`` este un concept care se refera la acele situatii in care angajatorii declara oficial un salariu mai mic decat cel real, iar diferenta este platita angajatului ``in plic``, fara a fi supusa impozitelor si contributiilor sociale obligatorii. Practic, aceasta forma de munca este o varianta mascata a muncii nedeclarate, fiind insa mai dificil de depistat de autoritati.

Aceasta practica afecteaza in mod direct salariatul, reducandu-i contributiile la sistemele de pensii, sanatate si somaj, iar pe termen lung afecteaza veniturile la bugetul de stat si sustenabilitatea sistemului de asigurari sociale.

Ipotezele concrete vizate de noile modificari si sanctiunile aferente sunt urmatoarele:

- primirea la munca a unui salariat cu depasirea timpului de munca stabilit prin -contractul individual de munca cu timp partial - sanctiunea este amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei; sunt exceptate cazurile de forta majora sau lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora;

- acordarea unui salariu net mai mare decat cel evidentiat in statele de plata si in declaratia lunara privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, transmisa autoritatilor fiscale - sanctiunea este amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat in aceasta situatie, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei;

- intarzierea la plata salariului cu mai mult de o luna de la data de plata a salariului stabilita prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern (cu exceptia situatiei in care angajatorul se afla sub incidenta Legii nr. 85/2014 privind insolventa) - sanctiunea este amenda de la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoana careia nu i s-a platit salariul.

Din preambulul OUG nr. 117/2021 prin care s-a modificat Codul muncii in sensul introducerii art. 15 alin. (2) in Codul muncii, rezulta ca acest articol a fost introdus in fondul legislativ deoarece ``in contextul evolutiei economice actuale, s-a identificat fenomenul cunoscut sub denumirea de "munca la gri" care consta nu doar in disimularea unui contract individual de munca cu norma intreaga intr-un contract individual de munca cu timp partial, ci si in acordarea in fapt de catre angajator a unui salariu mai mare decat cel evidentiat in documentele financiar-contabile, asa-numitul "salariu in plic", suma fiscalizata fiind mai mica decat cea efectiv primita de catre salariat, fapt care are ca efect nu doar evaziunea fiscala, ci si afectarea salariatului in ceea ce priveste drepturile aferente contributiilor sociale care sunt platite la o baza de calcul inferioara celei reale`` si pentru a ``reglementa notiune juridica de "munca subdeclarata" si, totodata, al sanctionarii practicarii acestui fenomen in scopul de a-l descuraja``.

Astfel, scopul art. 15 alin. (2) din Codul muncii vizeaza protejarea unui interes general, de ordine publica, sanctiunea nerespectarii articolului precizat fiind a nulitatii absolute.

In consecinta, o intelegere a partilor verbala prin care se urmareste eludarea dispozitiilor referitoare la munca nedeclarata, eludarea dispozitiilor fiscale privind plata impozitului pe venit si a dispozitiilor referitoare la plata contributiilor obligatorii de asigurari sociale este lovita de nulitate absoluta, avand un caracter ilicit si astfel neputand crea efecte in raporturile dintre parti.

In acest context, instantele de judecata au sanctionat aceasta practica intre angajatori si salariati si au retinut ca ``in raport de art. 1247 alin 3 C.civ. din 2009 instanta este obligata a retine din oficiu cauzele de nulitate absoluta, or, o atare intelegere verbala a partilor la care face referire reclamantul, contrara contractului individual de munca nr. n/07.01.2022, este lovita de nulitate absoluta si nu produce efecte in raportul de munca dintre parti. Astfel, instanta va retine ca nu este intemeiata pretentie vizand un salariu orar de 13 euro, urmand a aplica art. 10 din contractul individual de munca nr. n/07.01.2022 care prevede un salariu lunar de baza brut de 3.000 lei, rezultand un net lunar de 1.774 lei``.

In concluzie, munca ``la gri`` reprezinta o practica riscanta si cu multiple repercusiuni juridice, ce poate avea efecte negative atat pentru angajatori, cat si pentru angajati. Desi poate parea o solutie temporara pentru evitarea unor obligatii fiscale sau a unor reglementari legale mai stricte, aceasta expune ambele parti la riscuri semnificative, inclusiv sanctiuni financiare, penalitati sau chiar daune de imagine.