Prezentarea materialului de urmarire penala in cauzele cu minori

Se efectueaza potrivit procedurii comune reglementate de art. 250-254 C.proc.pen. fara a exista reguli derogatorii. Singura precizare, este prevazuta de art. 481 alin. (2) C.proc.pen. si priveste caracterul obligatoriu al citarii persoanelor prevazute la alin. (1)

(Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, parinti, iar cand este cazul tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul). Prin urmare, daca la ascultare sau confruntare, in functie de datele concrete si pentru bunul mers al cercetarilor, organul de urmarire penala apreciaza citarea persoanelor respective, in cazul prezentarii materialului de urmarire penala, citarea este obligatorie. Ca si in celalalt caz insa, reprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica efectuarea actelor de urmarire, respectiv prezentarea materialului de urmarire penala [art. 481 alin. (3) C.proc.pen..
Dupa cum s-a precizat, si in cazul inculpatului minor prezentarea materialului de urmarire penala se efectueaza conform procedurii comune, reglementata de art. 250-254 C.proc.pen.

Fiind plasat catre sfarsitul urmaririi penale, acest moment reprezinta o importanta garantie a dreptului la aparare, constituind totodata o obligatie a organului de cercetare penala de a-1 intalni direct pe inculpatul minor .

Potrivit art. 250 C.proc.pen., dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa, punandu-i in vedere faptul ca are dreptul sa ia in mod direct cunostinta de materialul de urmarire penala si sa cunoasca incadrarea juridica a faptei . Dupa luarea la cunostinta a materialului de urmarire penala, organul de cercetare penala il intreaba daca are cereri de formulat sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.

Daca dupa acest moment s-au efectuat acte noi de urmarire sau se considera ca trebuie schimbata incadrarea juridica, organul de cercetare penala este obligat sa prezinle din nou materialul de urmarire penala (art. 253 C.proc.pen.).
Importanta acestui moment in desfasurarea urmaririi penale justifica instituirea de catre legiuitor a obligatiei, si nu a facultatii, pentru organul de urmarire penala, de a cita persoanele prevazute la art. 481 alin. (1) C.proc.pen. In acest fel, legiuitorul a dorit sa asigure toate garantiile pentru ca urmarirea penala sa se efectueze cu o grija deosebita, sa fie asigurata o atmosfera cat mai apropiata de cea obisnuita pentru minor, pentru a-1 determina pe acesta sa faca marturisiri complete. Pe de alta parte, s-a avut in vedere si faptul ca prezenta persoanelor respective ar putea duce la lamurirea unor aspecte neevidentiate pana atunci sau ca acestea 1-ar ajuta pe inculpatul minor in formularea de cereri sau declaratii noi in aparare. Asa cum este formulat textul, citarea persoanelor este cumulativa, si nu alternativa art. 481 alin. (1) precizeaza ca organul de cercetare penala, citeaza „Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, precum si pe parinti (...)”.
Referitor la aplicarea art. 481 alin. (2) C.proc.pen., au existat discutii in interpretarea acestui text, ceea ce a generat, la un moment dat, si o practica neunitara. Una dintre situatii a aparut atunci cand prezentarea materialului de urmarire penala s-a efectuat fara citarea persoanelor indicate la art. 481 alin. (1) punandu-se, evident, in discutie sanctiunea aplicabila, fata de precizarea ca „obligatorie” a citarii, cuprinsa de text. Unele opinii au fost in sensul aplicarii sanctiunii nulitatii actului de prezentare a materialului de urmarire penala si apoi restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale, cu motivatia ca legea prevede expres obligativitatea efectuarii citarii. Cealalta opinie a considerat ca omisiunea citarii nu atrage sanctiunea nulitatii actului, instanta putand acoperi aceasta neregula prin citarea in faza cercetarii judecatoresti, in prima instanta.

S-a considerat ca cea de-a doua solutie este legala, aceasta sprijinindu-se pe interpretarea si coroborarea textelor de lege incidente in materie .
Motivarea solutiei s-a bazat pe faptul ca, la o atenta analiza si interpretare a textelor de lege, neefectuarea citarii care, inlr-adevar, este „obligatorie”, nu atrage sanctiunea nulitatii actului, art. 197 alin. (2) C.proc.pen. neacoperind aceasta ipoteza. Pe de alta parte, aceasta omisiune poate fi inlaturata sau acoperita in mai multe moduri: in faza de urmarire penala, daca persoanele interesate considera ca au fost vatamate in interesele lor legitime, constatand aceasta situatie, pot introduce o plangere, potrivit art. 275 si urm., la procurorul care efectueaza supravegherea cercetarii penale sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Pe aceasta cale, pana la finalizarea urmaririi penale, omisiunea poate fi inlaturata . Daca omisiunea nu este inlaturata in faza de urmarire penala si este sesizata in faza de judecata, invocarea ei nu poate atrage nulitate absoluta a actului de prezentare a materialului, intrucat aceasta poate fi acoperita de prima instanta; instanta poate cita persoanele respective, pe care le va audia, obligatie pe care, de altfel, o si are conform art. 484 C.proc.pen. in instanta, persoanele respective au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate impotriva infractorul minor.
Totusi, nerespectarea dispozitiilor art. 481 alin. (2) C.proc.pen. poate atrage nulitatea actului, dar numai in conditiile prevazute de art. 197 alin. (4) C.proc.pen., si anume daca se constata ca anularea actului apare necesara pentru aflarea adevarului si pentru justa solutionare a cauzei.

O alta controversa legata de aplicarea dispozitiilor art. 481 C.proc.pen. a vizat situatia in care minorul a implinit 16 ani pana la data prezentarii materialului de urmarire penala.
S-a decis ca in aceasta situatie nu mai este necesara citarea persoanelor prevazute la art. 481 alin. (1) in cazul audierii sau confruntarii si nici in cel al prezentarii materialului de urmarire penala . Motivatia solutiei este justificata de insasi logica instituirii citarii persoanelor prevazute de textul de lege: avandu-se in vedere dezvoltarea psiho-fizica a invinuitului sau inculpatului minor care nu a implinit varsta de 16 ani, prezenta acestora reprezinta o garantie in plus a desfasurarii in bune conditii a urmaririi penale. Or, disparand motivatia - minorul depasind varsta prevazuta chiar in cursul desfasurarii urmaririi penale - obligatia citarii nu mai subzista.
O alta ipoteza intalnita frecvent in practica instantelor si care a primit initial solutionari diferite a fost aceea a neprezentarii materialului de urmarire penala inculpatului minor in faza de urmarire penala.
Potrivit art. 250 C.proc.pen., dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de urmarire penala cheama pe inculpat, prezentandu-i materialul de urmarire penala.
Cu privire la prezentarea materialului de urmarire penala in general, si in cazul inculpatului minor, unele instante au considerat ca neprezentarea materialului de urmarire penala impune restituirea cauzei la procuror, in vederea completarii urmaririi penale, in sensul efectuarii actului omis. Alte instante insa au considerat ca omisiunea organului de urmarire penala nu poate atrage sanctiunea nulitatii absolute .
In motivarea acestei solutii s-a aratat ca din procedura prezentarii materialului de urmarire penala rezulta importanta si utilitatea acestui act in asigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului, insa dispozitiile art. 250-254 C.proc.pen., care constituie sediul materiei, nu prevad faptul ca neindeplinirea acestui act duce la refacerea urmaririi penale . Totodata, nerespectarea acestor dispozitii procedurale nu se incadreaza in vreunul din cazurile de nulitate prevazute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. Pe de alta parte, dispozitiile procedurale proprii fazei judecatii permit suplinirea omisiunii organului de urmarire penala, in instanta, inculpatul poate studia dosarul, poate formula cereri, poate face declaratii in apararea sa, permitand realizarea drepturilor inculpatului in aceeasi masura ca si in cazul prezentarii materialului de urmarire penala .
Totusi, chiar daca neprezentarea materialului de urmarire penala nu poate fi sanctionata cu nulitatea absoluta, se considera ca instanta, in baza rolului activ pe care trebuie sa-1 manifeste, poate sa aprecieze repercusiunile pe care le-a avut omisiunea infaptuirii acestui act.
Chiar daca dispozitiile procedurale, in faza judecatii permit suplinirea acestei omisiuni, nu se poate sustine ca efectele administrarii unor noi probe invocate cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, pot fi mereu aceleasi cu efectele administrarii lor in fata instantei de judecata . Astfel, este posibil ca in urma cererilor noi formulate sau a declaratiilor suplimentare date de inculpat, drept pe care i-1 confera art. 250 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., procurorul, cu ocazia rezolvarii cauzei, sa-si formeze o alta parere, nedispunand sesizarea instantei de judecata .

Daca procurorul este cel care constata neefectuarea procedurii prevazute de art. 250 C.proc.pen., poate restitui cauza, cu ocazia rezolvarii acesteia, potrivit an. 265 C.proc.pen., in vederea completarii .
In general, omisiunea organului de urmarire penala de a prezenta materialul de urmarire penala nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, dar poate fi invocata nulitatea relativa, in conditiile art. 197 alin. (4) C.proc.pen., daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului .

Articolul 257 C.proc.pen. prevede o situatie in care si procurorul poate prezenta materialul de urmarire penala, si anume cand urmarirea penala este terminata fara punerea in miscare a actiunii penale. Astfel, dupa primirea dosarului, procurorul cheama pe invinuit sa ii prezinte materialul, dupa procedura prevazuta de art. 250 si urm. C.proc.pen.
Aceste prevederi procedurale, in forma anterioara modificarii aduse prin Legea nr. 281/2003, au fost criticate, fiind considerate neconstitutionale, intrucat contraveneau dispozitiilor art. 24 din Constitutie, conform carora „Dreptul la aparare este garantat, in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.
Dispozitiile criticate stipulau ca procurorul, primind dosarul, cheama pe invinuit spre a-i prezenta materialul de urmarire penala numai daca socoteste necesar, ceea ce presupune ca trimiterea in judecata se poate efectua legal si fara instiintarea invinuitului, considerandu-se ca aducerea la cunostinta a invinuirii de catre organele de cercetare penala in temeiul art. 255 C.proc.pen. ar fi suficienta. Astfel, daca procurorul are numai latitudinea, iar nu si obligatia chemarii invinuitului pentru a-i prezenta materialul de urmarire penala, inseamna ca cel mai important moment al urmaririi penale, si anume trimiterea in judecata, se poate realiza fara ca invinuitul sa fie instiintat de catre procuror asupra invinuirii ce i se aduce, in aceste conditii, invinuitul nu are posibilitatea sa fie asistat de catre un aparator si nici sa dispuna de timpul necesar pentru a-si pregati apararea, neavand cunostinta de solutia data de procuror in urma examinarii materialului primit de la organul de cercetare penala.
Fata de aceste aspecte, luand in considerare si dispozitiile art. 6 C.proc.pen. care prevad ca dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului penal, dispozitia ,,daca socoteste necesar” din cuprinsul art. 257 C.proc.pen. a fost declarata neconstitutionala , intrucat este de natura sa restranga exercitarea dreptului la aparare, contravenind prevederilor art. 24 din Constitutie, cu consecinta eliminarii ei din articolul mentionat prin Legea nr. 281/2003, art. I pct. 161.

In cazul neprezentarii materialului de urmarire penala, dupa cum s-a aratat, in prima instanta, inculpatul are posibilitatea exercitarii drepturilor care, practic, suplinesc neprezentarea materialului, omisiunea, in acest fel, putand fi acoperita .
Situatia este insa alta in cazul inculpatilor a caror asistenta juridica este obligatorie, aici incluzandu-se si inculpatul minor, in aceste cazuri, asistenta juridica fiind obligatorie la prezentarea materialului de urmarire penala, neindeplinirea acestei obligatii atrage nulitatea absoluta a actului, conform art. 197 alin. (2) si (3). Cu atat mai mult aceasta sanctiune este aplicabila atunci cand procedura de prezentare a materialului de urmarire penala nu a fost indeplinita.
Interpretarea data este motivata si de faptul ca, daca ceilalti inculpati au posibilitatea sa-si asigure singuri apararea sau sa-si consulte aparatorul, minorul, datorita situatiei sale speciale, este lipsit de posibilitatile normale de care ar trebui sa uzeze .