Pe parcursul unei proceduri judiciare initiate in mod eronat impotriva furnizorului unui produs cu defecte, furnizorul nu poate fi inlocuit de producator decat intr-un termen de 10 ani de la punerea in circulatie a produsului

Directiva cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect1 prevede un termen de 10 ani pentru introducerea unei actiuni impotriva producatorului. Legea de transpunere a acestei directive in Regatul Unit permite, in cadrul unei proceduri judiciare, inlocuirea, dupa implinirea acestui termen, a unui parat cu un altul in anumite imprejurari, in special in cazul unei erori cu privire la identitatea persoanei impotriva careia trebuia sa fie introdusa actiunea (9, 10, 11).

Aventis Pasteur SA (APSA), societate de drept francez, fabrica produse farmaceutice, printre care si un vaccin antihaemophilus (13). MA�rieux UK Ltd, filiala detinuta 100 % de APSA, actionand in calitate de distribuitor in Regatul Unit, a vandut un lot de vaccinuri Ministerului Sanatatii britanic, avand ca destinatie un spital, care la randul sau a furnizat o parte din aceste doze de vaccin unui cabinet medical (14,16).
Ca urmare a administrarii unei doze din vaccinul in discutie, domnul OB a fost afectat de leziuni grave (17, 18). Acesta a introdus, intr-o prima etapa, o actiune in repararea prejudiciului in termenul de 10 ani impotriva filialei britanice MA�rieux UK Ltd, devenita Aventis Pasteur MSD (APMSD). Ulterior, OB a solicitat ca APSA sa inlocuiasca APMSD ca urmare a faptului ca, la momentul initierii procedurii, a crezut in mod eronat ca producatorul vaccinului in cauza era APMSD (25). Totusi, aceasta cerere de inlocuire a fost prezentata dupa expirarea termenului de 10 ani prevazut pentru introducerea unei actiuni impotriva producatorului (26).

House of Lords, sesizata cu litigiul, intreaba Curtea asupra compatibilitatii legislatiei nationale cu directiva cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect.
Curtea aminteste ca directiva nu se pronunta cu privire la mecanismele procedurale care trebuie aplicate atunci cand o persoana prejudiciata introduce o actiune in raspundere pentru prejudiciul cauzat de un produs cu defecte si comite o eroare in privinta persoanei producatorului. Astfel, in principiu, revine dreptului national procedural sarcina sa stabileasca conditiile potrivit carora inlocuirea unei parti cu o alta poate sa intervina in cadrul unei astfel de actiuni (35).

Totusi, o norma de drept national nu ar putea fi aplicata astfel incat sa permita participarea producatorului, dupa expirarea termenului de 10 ani, in calitate de parat la o procedura initiata in acest termen impotriva unei alte persoane (44). Astfel, solutia contrara ar insemna sa se admita ca termenul de prescriptie poate fi intrerupt in privinta acestui producator de o alta cauza decat o procedura judiciara initiata impotriva sa (45) si ar determina in plus prelungirea acestui termen, imprejurare care ar pune in discutie principiul securitatii juridice (46).

Curtea considera ca luarea in considerare a unor elemente subiective, precum atribuirea eronata, de catre persoana prejudiciata, a calitatii de producator al produsului despre care se pretinde ca are defecte unei societati care nu are aceasta calitate ar incalca normele obiective de armonizare edictate de directiva (48).

In consecinta, Curtea concluzioneaza ca, in principiu, directiva se opune ca o legislatie nationala care autorizeaza inlocuirea unui parat cu un altul in cursul unei proceduri judiciare sa fie aplicata astfel incat sa permita participarea, dupa expirarea termenului de 10 ani pe care il stabileste, a unui producator in calitate de parat la o procedura initiata in acest termen impotriva unei alte persoane (62).

Pe de alta parte, in speta, Curtea considera ca directiva nu se opune ca, in cadrul procedurii judiciare initiate, in termenul de 10 ani, impotriva filialei detinute 100 % de producator, acesta sa poata inlocui filiala daca instanta constata ca punerea in circulatie a produsului respectiv a fost determinata de acest producator (63).
In plus, potrivit Curtii, directiva trebuie sa fie interpretata in sensul ca, atunci cand persoana prejudiciata de un produs despre care se pretinde ca are defecte nu a putut in mod rezonabil sa identifice producatorul inainte de a-si exercita drepturile impotriva furnizorului acestui produs, furnizorul mentionat trebuie considerat ca fiind a��producatora��, in sensul directivei, daca nu a comunicat persoanei prejudiciate, din proprie initiativa si in mod diligent, identitatea producatorului sau a propriului furnizor (64). Or, in speta, APMSD, fiind filiala APSA si achizitionand vaccinul in cauza direct de la aceasta din urma, cunostea in mod obligatoriu identitatea producatorului acestui vaccin la momentul la care OB a chemat-o in judecata (59).

In aceasta privinta, Curtea precizeaza ca instanta nationala are sarcina de a efectua verificarile necesare. In cazul in care va considera societatea APMSD ca fiind a��producatora��, va fi permis sa se considere ca procedura judiciara initiata de OB impotriva acestei din urma societati a intrerupt termenul de prescriptie in privinta sa (60). In schimb, o astfel de constatare nu ar permite admiterea cererii de inlocuire a APMSD cu APSA, avand in vedere faptul ca cererea mentionata a fost introdusa dupa expirarea termenului de 10 ani (61).

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului comunitar sau la validitatea unui act comunitar. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema identica.

Textul oficial al deciziei este disponibil europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-115/08" target="_blank">AICI