Nesemnarea de catre procuror a Ordonantei de punere in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului

Calificarea acestei ordonante ca fiind act de sesizare a instantei, iar nesemnarea ei de catre procuror atrage nulitatea prevazuta de art. 197 alin. (2) Cod procedura penala a cererii avand ca obiect propunerea de arestare preventiva a inculpatului. Inadmisibilitate.

Intr-o prima opinie s-a considerat ca existenta la dosarul de urmarire penala a ordonantei de punere in miscare a actiunii penale nesemnata de procuror, chiar daca inculpatul a fost audiat in prezenta aparatorilor alesi, semnand declaratia in calitate de inculpat, sanctioneaza cu nulitatea prevazuta de art. 197 alin.2 Cod procedura penala actul de sesizare a instantei, astfel ca cererea formulata de procuror a fost respinsa, fara ca inculpatul sa fie audiat (in instanta).
In baza acestor considerente, prin incheierea penala pronuntata de Tribunalul Timis, cererea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, avand ca obiect arestarea preventiva a inculpatului S.V.M. a fost respinsa.

Intr-o alta opinie s-a apreciat ca existenta la dosarul de urmarire penala a ordonantei prin care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului, ordonanta nesemnata de procuror, constituie un viciu ce poate fi inlaturat prin acordarea unui termen scurt procurorului pentru a semna respectiva ordonanta .
Ascultarea inculpatului in prezenta aparatorilor alesi de catre procurorul care a emis ordonanta si semnarea declaratiei in aceasta calitate, coroborat cu modul in care a fost formulata cererea avand ca obiect arestarea preventiva a a€žinculpatului"; constituie tot atatea dovezi ca acesta stia ca are calitate procesuala de inculpat si cunostea acuzatiile care i se aduc.

In mod gresit prima instanta a calificat ordonanta procurorului ca fiind actul de sesizare al instantei, in cauza actul de sesizare constituindu-l cererea procurorului avand ca obiect arestarea preventiva a inculpatului, astfel ca aplicarea prevederilor art. 197 al.2 Cod procedura penala a condus la pronuntarea unei solutii nelegale.
Acestea sunt motivele pentru care instanta de control judiciar a admis recursul declarat de procuror, a casat incheierea penala recurata si a trimis cauza pentru a se pronunta cu privire la propunerea de arestare preventiva, la prima instanta.

A doua opinie a fost considerata ca fiind opinia corecta.