Conform Directivelor OCDE, exista 5 metode pentru determinarea preturilor de transfer. Acestea, la randul lor, sunt impartite in 2 mari grupe: metode tranzactionale traditionale (“traditional transactional methods”) si metode tranzactionale axate pe profit (“transactional profit methods”).

Metodele tranzactionale traditionale se bazeaza pe compararea preturilor, in timp ce metodele tranzactionale axate pe profit au la baza comparatiile intre tranzactiile dintre entitatile asociate si cele dintre entitatile neasociate pe baza analizei profitului obtinut in respectivul transfer.

Metodele tranzactionale traditionale sunt cele la care face referire si Codul fiscal in art. 11 alin.(2) lit a)-c). Acestea sunt:
1) metoda compararii preturilor;
2) metoda cost-plus;
3) metoda pretului de vanzare.
Metodele tranzactionale axate pe profit, desi nu sunt specificate in art. 11 din Codul fiscal, sunt admise sub sintagma a€śorice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economicaa€ť. Acestea sunt:

1) metoda impartirii profitului;
2) metoda compararii profitului.