Persoanele care nu sunt obligate sa fie ascultate ca martor in procesul penal

Prin aceasta reglementare referitoare la persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martori in procesul penal, legiuitorul a urmarit ocrotirea sentimentelor de afectiune pe care sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului le au fata de acestea din urma.

Calitatea a€œde sota€� trebuie sa fie valabila la momentul folosirii acestui mijloc de proba . De exemplu, casatoria dintre soti nu a fost desfacuta printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva. In situatia in care sotii sunt in curs de judecata intr-un proces de desfacere a casatoriei, organul judiciar cu ocazia intrebarilor prealabile trebuie sa stabileasca care sunt raporturile dintre soti si daca hotararea de divort se afla sau nu in caile de atac.

Art.149 din Codul penal arata ca a€žrude apropiatea€� sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora precum si persoanele devenite prin infiere rude potrivit legii. Dispozitiile din legea penala privind rudele apropiate se aplica si in caz de infiere cu efecte depline, persoane infiate cat si descendentii acesteia si in raport cu rudele firesti. In caz de infiere cu efecte restranse aceste dispozitii se aplica infiatului cat si descendentilor acestuia. Sunt considerati a€œfrati si suroria€� cei care au un descendent comun, legaturile dintre frati si surori sunt nu numai primare ci si consanguine (tata comun) si uterine (mama comuna).

Legea instituie expres in art. 80 alin. 2 din Codul de procedura penala obligatia organelor judiciare de a aduce la cunostinta unor atare persoane chemate ca martori ca au posibilitatea de a alege intre a depune marturie sau a refuza sa depuna ca martori, data fiind calitatea lor. Aceasta obligatie a organului judiciar trebuie indeplinita de indata ce martorul a fost intrebat daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna din parti, in ce raporturi se afla cu acestea, si daca a suferit vreo paguba de pe urma savarsirii infractiunii. In situatia in care martorul, sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul a ales intr-o cauza penala sa depuna marturie, depozitia sa trebuie sa serveasca adevarului. Interesul superior al justitiei are intaietate si fata de martorul care a ales singur sa depuna marturie desi el a fost avertizat de consecintele pe care le-ar putea atrage depozitiile mincinoase. Astfel, martorul poate deveni subiect al infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta de art.260 Cod penal. Persoana ce are o atare calitate din moment ce a consfintit sa depuna ca martor, ii sunt aplicabile toate dispozitiile din procedura penala privind drepturile si obligatiile martorilor. Aceste dispozitii procesuale se refera numai la sotul si rudele apropiate invinuitului sau inculpatului, nu si la celelalte parti din proces. In situatia in care sotul sau ruda apropiata a inculpatului a refuzat sa faca declaratii si totusi a fost ascultata nu mai poate fi trasa la raspundere penala pentru marturie mincinoasa, daca nu spune adevarul. Declaratia fiind obtinuta contrar legii nu mai poate sta la baza hotararii judecatoresti.

Potrivit dispozitiilor art. 81 Cod procedura penala, minorul poate fi ascultat ca martor . Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare. In scopul aflarii adevarului, organele judiciare trebuie sa recurga la orice izvor de proba, drept pentru care si minorii pot fi audiati numai ca ascultarea lor se va tine in primul rand de varsta pe care o au.

Martorul minor ca si in cazul majorului parcurge aceleasi etape:

• pregatirea ascultarii;


• identificarea persoanei;


• ascultarea propriu-zisa, adica relatarea libera urmata de intrebari si raspunsuri.

In audierea martorului minor organele judiciare trebuie sa tina cont de o serie de factori care pot influenta declaratia acestuia:

• varsta, dezvoltarea sa fizica si psihica;


• mediul din care provine (situatia la invatatura, cercul de prieteni, raporturile cu colegii);


• familia minorului, relatiile parti-copil, daca familia e monoparentala (familie cu un singur parinte);


• alegerea persoanei care urmeaza sa-l asiste pe martorul minor, pentru ca trebuie sa fie o persoana in care sa aiba incredere.

Ascultarea martorului minor se poate face fie la sediul organului judiciar, fie in anumite imprejurari in mediul in care traieste, la scoala. Termenul de citare trebuie sa fie cat mai scurt pentru a se reduce posibilitatea de influentare a minorului de persoane interesate in cauza. Pana la varsta de 14 ani martorul minor nu depune juramant, insa i se atrage atentia sa spuna adevarul. In functie de caracteristicile fiecarui caz in parte, organul judiciar va aprecia daca respectiva depozitie serveste aflarii adevarului, fiind utila solutionarii cauzei.

Pentru dovedirea unor infractiuni savarsite in familie pot fi ascultati ca martori si minorii sub 16 ani. Prin Legea nr.281/2003 s-a introdus in Codul de procedura penala art.86(4), care prevede ca in cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil prin inregistari audio-video in conditiile art.86A² alin.2, 4, 5 si 7 Cod procedura penala. Casetele video si audio pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilate cu sigiliul parchetului sau dupa caz al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastraza in conditile legii. Luarea declaratiilor martorilor, in aceste conditii se face in prezenta procurorului. Declaratia martorului ascultat se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.

_______________

Doltu Ioan,a€�Martorul in procesul penala€�,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pg.59