O instanta nationala nu este obligata sa suporte cheltuielile efectuate de un martor audiat la cererea sa de instanta dintr-un alt stat membru

In acest caz, obtinerea de probe dintr-un alt stat membru nu trebuie sa conduca la lungirea procedurilor nationale
Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 [1] prevede ca in cazul in care o instanta dintr-un stat membru (instanta solicitanta) cere instantei competente dintr-un alt stat membru (instanta solicitata) sa efectueze un act de cercetare � spre exemplu, sa audieze un martor � aceasta din urma instanta executa cererea in conformitate cu dreptul sau national.

Conform dreptului irlandez, martorul are obligatia sa se prezinte in fata instantei numai daca in prealabil i-a fost platita o despagubire pentru cheltuielile de transport (``viaticum`` ).
In anul 2009, domnul WeryA�ski a formulat la SA�d Rejonowy dla Warszawy A�rodmieA�cia (tribunal districtual din Varsovia, Polonia) o actiune impotriva Mediatel 4B spolka z o.o., fostul sau angajator, pentru repararea unui prejudiciu in temeiul unui contract de neconcurenta. In cadrul acestei proceduri, instanta poloneza a solicitat instantei irlandeze Dublin Metropolitan District Court audierea unui martor . Instanta irlandeza solicitata a conditionat audierea martorului de plata, de catre instanta poloneza solicitanta, a unei despagubiri de 40 de euro care trebuie acordata martorilor in conformitate cu dreptul irlandez.
Instanta poloneza solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca este obligata sa suporte cheltuielile efectuate de martorul audiat de instanta irlandeza fie sub forma unui avans, fie sub forma rambursarii acestor cheltuieli .
In ceea ce priveste plata catre instanta solicitata a unui avans pentru despagubirile cuvenite martorului, Curtea subliniaza ca posibilitatea de a refuza executarea cererii privind indeplinirea unui act de cercetare trebuie limitata la situatii exceptionale definite in mod strict. Din aceasta rezulta ca motivele pentru care executarea unei asemenea cereri poate fi refuzata sunt cele enumerate in mod exhaustiv in regulament. Acesta din urma nu prevede totusi cerinta platii unui avans pentru audierea martorului. Instanta solicitata nu avea, asadar, dreptul de a conditiona audierea martorului de plata anticipata a unui avans din despagubirea cuvenita acestuia din urma. In consecinta, instanta solicitanta nu era obligata sa plateasca un asemenea avans .
In ceea ce priveste rambursarea de catre instanta solicitanta a despagubirilor cuvenite martorilor, regulamentul prevede ca executarea unei cereri privind indeplinirea unui act de cercetare nu da dreptul la rambursarea taxelor sau a cheltuielilor.
In aceasta privinta, Curtea precizeaza ca prin ``taxe`` trebuie sa se inteleaga sumele percepute de instanta pentru activitatea sa, in timp ce prin ``cheltuieli`` trebuie sa se inteleaga sumele platite de instanta unor terti in cursul procedurii, in special expertilor sau martorilor. Rezulta ca despagubirile platite unui martor audiat de instanta solicitata intra sub incidenta notiunii de cheltuieli in sensul Regulamentului nr. 1206/2001.

Curtea aminteste ca scopul acestui regulament consta in obtinerea simpla, eficienta si rapida a probelor intr-un context transfrontalier. In consecinta, obtinerea de probe de catre o instanta a unui stat membru intr-un alt stat membru nu trebuie sa conduca la prelungirea procedurilor nationale.
Prin urmare, instantei solicitante ii revine obligatia de rambursare numai daca una dintre exceptiile prevazute de regulament are vocatia de a se aplica. Totusi, despagubirile cuvenite martorilor nu sunt mentionate in acest context.
Curtea concluzioneaza asadar ca o instanta solicitanta nu are obligatia de a plati instantei solicitate un avans pentru despagubirea cuvenita martorului audiat sau de a rambursa aceasta despagubire .

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala (JO L 174, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 3, p. 138)