Dispozitii de drept international privat. Dispozitii generale (Art. 2.557 - 2.571 - Noul Cod Civil)

      Art. 2.557. Obiectul reglementarii. (1) Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat.
(2) In intelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
(3) Dispozitiile prezentei carti sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozitiile din legile speciale nu stabilesc o alta reglementare.
      Art. 2.558. Calificarea . (1) Cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana.
(2) In caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina care a retrimis la legea romana.
(3) Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afla sau, dupa caz, sunt situate.
(4) Daca legea romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu un alt continut, se poate lua in considerare calificarea juridica facuta de legea straina.
(5) Cu toate acestea, cand partile au determinat ele insele intelesul notiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor notiuni se face dupa vointa partilor.
      Art. 2.559. Retrimiterea. (1)Legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii contrare.
(2) Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres altfel.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), legea straina nu cuprinde si normele ei conflictuale in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila, in cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale, precum si in alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care Romania este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.
      Art. 2.560. Sistemele plurilegislative. Daca legea straina apartine unui stat in care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determina dispozitiile legale aplicabile, iar in lipsa, se aplica sistemul legislativ din cadrul acelui stat care prezinta cele mai stranse legaturi cu raportul juridic .
Art. 2.561. Reciprocitatea. (1) Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii.
(2) Dispozitiile speciale prin care se cere conditia reciprocitatii in anumite materii raman aplicabile. Indeplinirea conditiei reciprocitatii de fapt este prezumata pana la dovada contrara care se stabileste de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
      Art. 2.562. Continutul legii straine. (1) Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
(2) Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
(3) In cazul imposibilitatii de a stabili, intr-un termen rezonabil, continutul legii straine, se aplica legea romana.
      Art. 2.563. Interpretarea si aplicarea legii straine. Legea straina se interpreteaza si se aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii apartine.
      Art. 2.564. Inlaturarea aplicarii legii straine. (1) Aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat roman sau daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane. In cazul inlaturarii aplicarii legii straine, se aplica legea romana. Art. 2.564-2.568
(2) Aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat roman in masura in care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului roman ori ale dreptului Uniunii Europene si cu drepturile fundamentale ale omului.
      Art. 2.565. Inlaturarea exceptionala a legii aplicabile. (1) In mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi inlaturata daca, datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte indepartata cu aceasta lege. In acest caz, se aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul legilor privind starea civila sau capacitatea persoanei, precum si atunci cand partile au ales legea aplicabila.
      Art. 2.566. Normele de aplicatie imediata. (1) Dispozitiile imperative prevazute de legea romana pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplica in mod prioritar. In acest caz, nu sunt incidente prevederile prezentei carti privind determinarea legii aplicabile.
(2) Pot fi aplicate direct si dispozitiile imperative prevazute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, daca raportul juridic prezinta stranse legaturi cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale partilor o impun. In acest caz, vor fi avute in vedere obiectul si scopul acestor dispozitii, precum si consecintele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor.
      Art. 2.567. Recunoasterea drepturilor castigate. Drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice in dreptul international privat roman.
      Art. 2.568. Legea nationala. (1) Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica sau, dupa caz, legea statului a carui nationalitate o are persoana juridica.
(2) Daca persoana are mai multe cetatenii, se aplica legea aceluia dintre state a carui cetatenie o are si de care este cel mai strans legata, in special prin resedinta sa obisnuita.
(3) In cazul persoanei care nu are nicio cetatenie, trimiterea la legea nationala este inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde are resedinta obisnuita.
(4) Prevederile alin. (3) sunt aplicabile si in cazul refugiatilor, potrivit dispozitiilor speciale si conventiilor internationale la care Romania este parte .
      Art. 2.569. Determinarea si proba cetateniei. Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca.
      Art. 2.570. Determinarea si proba resedintei obisnuite.(1) In sensul prezentei carti, resedinta obisnuita a persoanei fizice este in statul in care persoana isi are locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de inregistrare . Resedinta obisnuita a unei persoane fizice actionand in exercitiul activitatii sale profesionale este locul unde aceasta persoana are stabilimentul sau principal.
(2) Pentru determinarea locuintei principale vor fi avute in vedere acele circumstante personale si profesionale care indica legaturi durabile cu statul respectiv sau intentia de a stabili asemenea legaturi.
(3) Resedinta obisnuita a persoanei juridice este in statul in care aceasta isi are stabilimentul principal.
(4) Stabilimentul principal al unei persoane juridice este locul unde aceasta si-a stabilit administratia centrala.
(5) Dovada resedintei obisnuite se poate face cu orice mijloace de proba .
      Art. 2.571. Nationalitatea persoanei juridice. (1) Persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
(2) Daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.
(3) Prin sediu real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.
(4) Cu toate acestea, daca dreptul strain astfel determinat retrimite la dreptul statului in conformitate cu care a fost constituita persoana juridica, este aplicabil dreptul acestui din urma stat .

Note si Comentarii!