Determinarea expertului pentru stabilirea pretului intr-un contract prin incheiere definitiva prin prisma liberului acces la justitie

In domeniul contractelor civile pretul este unul dintre elementele esentiale avut in vedere de parti la incheierea contractului. Tocmai prin prisma acestei importante deosebite, legea ofera posibilitatea partilor unui contract de a lasa stabilirea pretului in sarcina unui tert, pentru a evita eventuale divergente. Cu toate acestea, legea reglementeaza si situatia in care tertul nu indeplineste sarcina lasata de parti, pentru a asigura siguranta contractului si a circuitului civil in general.

``Reglementarea din alineatele (2) si (3) ale art. 1665 necesita mai multe precizari, si anume: partile pot stabili orice termen, pana la un an, in cadrul caruia tertul trebuie sa determine pretul; termenul de 6 luni, in cadrul caruia se poate sesiza instanta opereaza doar daca partile nu au prevazut un termen mai scurt, egal sau mai lung; termenul de 6 luni este de prescriptie si curge de la data incheierii contractului; persoana interesata sa sesizeze presedintele este, de regula, vanzatorul, deoarece el este creditor al pretului; desi textul foloseste sintagma de ``parte``, sesizarea poate fi facuta de creditorii vanzatorului deoarece acestia pot avea interes si, in acest caz, exercita actiunea partii; locul incheierii contractului se stabileste potrivit dispozitiilor art. 1186 NCC; desemnarea expertului de catre presedintele judecatoriei se face cu citarea cocontractantului sau a contractantilor daca sesizarea este formulata de un creditor; refuzul uneia dintre parti de a plati cota parte din remuneratia expertului are semnificatia neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale; termenul de 1 an este de decadere, legal si de ordine privata; la expirarea termenului de 1 an vanzarea este nula daca partile nu convenisera (la momentul incheierii conventiei) asupra altui mod de determinare a pretului; daca partile convin asupra altui mod de determinare a pretului dupa incheierea conventiei (in cadrul termenului de un an sau ulterior), se incheie un nou contract (ceea ce, potrivit principiului libertatii contractuale, este permis).``[1]

Pentru asigurarea celeritatii si protejarea intereselor partii legea prevede ca incheierea prin care se stabileste expertul este definitiva. Acest fapt a reprezentat sursa unor nemultumiri in practica judiciara, multumiri carora Curtea Constitutionala le-a raspuns prin Decizia

1. Exceptia de neconstitutionalitate

1.1 Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, care au urmatorul continut normativ:

Art. 1.662 alin. (2): "(2) Atunci cand persoanele astfel desemnate [prin acordul partilor, astfel cum prevede alin. (1) al aceluiasi articol - s.n.] nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea pretului . Remuneratia expertului se plateste in cote egale de catre parti".

- Art. 1.780: "(1) Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii .

(2) Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator, si chiriei."

1.2 Pozitia autorului

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece procedura prevazuta de acesta priveaza partea de calea de atac prevazuta de lege, nu este accesibila si previzibila si incalca dreptul la un proces echitabil. Sustine, de asemenea, ca exista o totala neconcordanta intre aceste prevederi legale si prevederile art. 534 din Codul de procedura civila. Astfel, conform art. 1.662 alin. (2) din Codul civil, incheierea este data cu mentiunea ca fiind definitiva, raportandu-se la procedura necontencioasa. Or, art. 534 alin. (2) din Codul de procedura civila stabileste ca incheierea este supusa numai apelului. Prin aceasta neconcordanta sunt incalcate dreptul de proprietate privata, dreptul de acces liber la justitie si principiul libertatii contractuale, care se traduce prin posibilitatea alegerii partenerilor contractuali, prin posibilitatea de a negocia si stabili continutul clauzelor contractuale, implicit a efectelor contractului.

In opinia autoarei exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 21, care consacra dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil, si art. 44, care garanteaza dreptul de proprietate privata. Invoca, de asemenea, si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cele ale art. 1 din Primul Protocol aditional la conventia mentionata.

1.3 Pozitia instantei si a autoritatilor sesizate conform legii

Tribunalul Prahova - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, textul de lege criticat contravenind dispozitiilor art. 21 din Constitutie si celor ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens arata ca prin excluderea de la control judiciar a hotararilor pronuntate de judecatorie in temeiul art. 1.780 din Codul civil raportat la art. 1.662 alin. (2) din Codul civil se aduce atingere principiului accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut principiul exercitarii cailor de atac. Aceasta, deoarece statul are obligatia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justitie si al dreptului la aparare, astfel incat lipsa unei cai de atac aduce atingere, in substanta sa, dreptului de acces liber la justitie, astfel cum este consacrat in art. 21 din Legea fundamentala.

Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, facand referire la jurisprudenta prin care Curtea Constitutionala a observat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificatia accesului liber la justitie nefiind aceea a accesului, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Legea fundamentala nu cuprinde dispozitii cu privire la obligativitatea existentei tuturor cailor de atac, ci statueaza ca partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.

1.4 Pozitia Curtii Constitutionale

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca art. 1.662 face parte din capitolul I - Contractul de vanzare, cuprins in titlul IX - Diferite contracte speciale al Codului civil, si reglementeaza ipoteza stabilirii de catre un tert a pretului in schimbul caruia cumparatorul dobandeste bunul ce face obiectul contractului de vanzare, precum si cea in care tertul desemnat in acest scop prin acordul partilor nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa unui astfel de termen, in interval de 6 luni de la incheierea contractului.

Potrivit art. 1.662 alin. (2) teza intai, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea pretului . Art. 1.780 alin. (2) din Codul civil prevede ca dispozitiile referitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator, si chiriei. In speta, autoarea exceptiei este locatorul unui imobil ce face obiectul unui contract de inchiriere, fiind parata in procesul in care locatarul a solicitat stabilirea de catre instanta a unui expert care sa stabileasca pretul chiriei, in conditiile in care partile din contract nu s-au inteles asupra acestuia. Critica de neconstitutionalitate vizeaza caracterul definitiv al incheierii prin care presedintele instantei desemneaza un expert pentru determinarea chiriei .

Cu privire la exercitarea cailor de atac, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a constatat ca nicio dispozitie din Legea fundamentala sau din actele normative internationale invocate nu prevede obligativitatea instituirii unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti, ci numai dreptul oricarei persoane de a se adresa instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime (a se vedea, in acest sens, de exemplu, Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004). Totodata, Curtea a statuat ca accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, dar aceasta nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (in acest sens, a se vedea Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite.

Curtea observa ca, in raporturile dintre partile contractului de inchiriere, textul de lege criticat reglementeaza o situatie preconflictuala sub aspect juridic. Similar prevederilor corespunzatoare privitoare la pretul vanzarii, cuprinse in art. 1.662 alin. (1) din Codul civil, cuantumul chiriei poate fi determinat de parti, dar si de catre una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului partilor. Cand persoana astfel desemnata nu duce la indeplinire aceasta insarcinare, partea interesata poate solicita presedintelui judecatoriei de la locul incheierii contractului sa desemneze, de urgenta, un expert pentru stabilirea chiriei. Asadar, prevederile de lege criticate cuprind o reglementare cu rol preventiv, in sensul ca ofera partilor o solutie pentru initierea sau, dupa caz, continuarea relatiilor contractuale intr-o maniera echilibrata, prin concursul unei persoane dezinteresate in cauza, care sa aprecieze in conditii de neutralitate cu privire la cuantumul chiriei. Textul de lege supus controlului de constitutionalitate incredinteaza unui judecator desemnarea unei asemenea persoane, pentru a suplini lipsa consensului dintre parti cu privire la aceasta. Legiuitorul a reglementat astfel o modalitate de preintampinare a unor divergente pentru a caror solutionare ar fi fost necesara declansarea unui proces desfasurat in fata unei instante judecatoresti.

Faptul ca legea nu a prevazut ca incheierea prin care judecatorul a desemnat, la cererea partii interesate, un expert care sa determine valoarea chiriei, sa poata fi atacata prin intermediul vreunei cai de atac nu este de natura sa nesocoteasca dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil. Ceea ce presedintele judecatoriei este chemat sa faca reprezinta o simpla operatiune de alegere a unei persoane, in calitate de expert, care sa actioneze in sensul textului criticat. Aceasta desemnare nu corespunde indeplinirii unui act jurisdictional propriu-zis, astfel ca introducerea unei cai de atac impotriva incheierii prin care se realizeaza aceasta operatiune nu ar avea nicio finalitate, in conditiile inexistentei vreunui conflict care sa necesite sesizarea instantei. In cazul in care expertul desemnat ar stabili un pret al locatiunii care nu ar fi agreat de partile contractului, acestea ar avea deschisa calea judiciara, putandu-se adresa instantelor judecatoresti competente in vederea solutionarii litigiului astfel generat. Abia intr-un asemenea cadru procesual ar fi justificata eventuala contestare a persoanei desemnate ca expert .

Autoarea exceptiei face comparatie cu reglementarea cuprinsa in art. 534 alin. (2) din Codul de procedura civila, care stabileste ca incheierea prin care se solutioneaza o cerere formulata in procedura necontencioasa este supusa apelului. Potrivit art. 527 din Codul de procedura civila, sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru solutionarea carora este nevoie de interventia instantei, fara insa a se urmari stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti sau la luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Asadar este vorba despre cereri care pot fi solutionate exclusiv de o instanta judecatoreasca, fara sa fie insa pusa in discutie vreo contrarietate de interese si, implicit, de drepturi, intre parti. Or, in ceea ce priveste cauza de fata, interventia instantei nu este indispensabila, intrucat desemnarea expertului poate fi realizata si de catre parti, instanta intervenind doar subsecvent, in ipoteza in care acestea nu au cazut de acord asupra unei persoane care sa indeplineasca acest rol.

Curtea apreciaza, totodata, ca nici prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu pot fi avute in vedere in cauza de fata. Astfel, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronuntata in Cauza Moura Carreira si Margarida Lourenco Carreira impotriva Portugaliei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca sfera de aplicare a art. 6 din Conventie vizeaza drepturile si obligatiile cu caracter civil care trebuie sa constituie obiectul litigiului, ipoteza diferita de cea existenta in cauza de fata, in care nu se pune in discutie un drept litigios, ci se solicita judecatorului sa desemneze un expert care sa fixeze cuantumul chiriei, operatiune care, in conceptia legiuitorului, are tocmai rolul de a preveni aparitia unui conflict care sa fie, ulterior, dedus judecatii instantei.

1.5 Solutia Curtii Constitutionale

In vederea considerentelor expuse anterior, Curtea Constitutionala a respins, prin Decizia nr. 79/2019 exceptia de neconstitutionalitate si a constatat a prevederile art. 1.780 coroborate cu cele ale art. 1.662 alin. (2) din Codul civil sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

2. Concluzii

Analizand argumentele Curtii, retinem in incheiere urmatoarele: Legea Fundamentala nu prevede, in continutul liberului acces la justitie obligativitatea instituirii unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti, ci numai dreptul oricarei persoane de a se adresa instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Mai mult, stabilirea acestor cai de atac este atributia exclusiva a legiuitorului. Astfel, este prerogativa acestuia din urma de a decide posibilitatea atacarii unor hotarari judecatoresti precum si mijloacele prin care acestea pot fi atacate.

Prin urmare, faptul ca legea nu a dispus posibilitatea ca incheierea prin care judecatorul a desemnat, la cererea partii interesate, un expert care sa determine valoarea chiriei, sa poata fi atacata prin intermediul vreunei cai de atac nu este de natura sa nesocoteasca dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I. Tratate, Monografii

1. M. Afrasinei, colectiv, Noul Cod Civil comentat, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2013

II. Legislatie

1. Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil

III. Jurisprudenta

1. Decizia C.C.R. nr. 79/2019