Reprezentarea ( imputernicirea )

Reprezentarea este procedeu de tehnica-juridica prin care o persoana, numita reprezentant incheie acte juridice cu tertii in numele si in contul unei alte persoane, numita reprezentat, având drept consecinta producerea directa in persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.

De regula, actele juridice se incheie personal de catre participantul la raportul juridic care si beneficiaza de efectele lor. Ori de cite ori intra intr-un raport juridic, partea semnatara trebuie sa fie prezenta in locul unde are loc semnarea sau executarea actului juridic. In viata cotidiana sunt frecvente cazurile cand subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la incheierea sau la executarea actului juridic. In astfel de conditii apare necesitatea inlocuirii lui cu o alta persoana . Viata juridica ar deveni extrem de complicata daca actele juridice nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane . Ar fi dezavantajati in special minorii si incapabilii care nu ar putea incheia acte juridice valabile.

Institutia reprezentarii este foarte veche si extrem de necesara pentru parinti, tutori, curatori, intreprinzatori, persoane juridice si multe alte persoane . Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, incheind diferite contracte, permitand altor persoane sa incaseze salariul, onorariul sa primeasca sau transmita diferite documente sau bunuri materiale, de institutia reprezentarii se face uz la reprezentarea intereselor in insi de judecata sau arbitraj.

Elementele definitorii ale reprezentarii, care de fapt confera acestei institutii individualitate, sunt sintagmele „in numele" si „pe seama”. Atunci când se mentioneaza ca reprezentantul opereaza in numele reprezentatului inseamna ca primul actioneaza numai fizic, insa exprima vointa celui de-al doilea si il angajeaza intr-un raport juridic fara ca acesta sa fie prezent. Altfel spus, reprezentantul este si ramâne purtatorul de nume si de vointa proprie, insa prin cumul,devine si purtator de nume si de vointa ale altei persoane si numai vointa acesteia din urma o exteriorizeaza la incheierea contractului. Dupa cum afirma Paul Vasilescu, o „conventie de reprezentare are drept consecinta - in plan strict intelectual - „diviziunea" juridica a personalitatii reprezentatului - concretizata in ubicuitatea sa, cât si un „cumul" juridic de personalitate in persoana reprezentantului - cumul limitat la dimensiunea vointei juridice si exprimat de cauza conventiei de reprezentare ". Semnificatia expresiei „pe seama" sugereaza ideea ca reprezentatul este cel care suporta consecintele pozitive si negative ale actului juridic, in sensul ca plateste pretul si dobindeste bunul sau, invers, primeste pretul si are obligatia de a preda bunul. Aceasta sintagma sugereaza legatura dintre reprezentant si patrimoniul reprezentatului.

Institutia reprezentarii, ca mod de exercitare a drepturilor si de onorare a obligatiilor, are la origini motive de drept si de fapt .

Motive de drept pot fi urmatoarele:
- lipsa capacitatii de exercitiu (Codul civil art.22 alin.l pentru minorii cu vârsta de pâna la 7 ani);
- capacitatea de exercitiu restrinsa a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu vârsta de la 7 la 14 ani si art.21 pentru minorii cu vârsta de la 14 la 18 ani);
- declararea persoanei incapabile prin hotarârea judecatii (art.24);
- limitarea capacitatii de exercitiu (art.25);

Motivele de fapt pot fi urmatoarele:
- boala;
- lipsa persoanei de la domiciliu;
- nedorinta titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de a-si onora obligatia;
- lipsa cunostintelor de care persoana da dovada intr-un anumit domeniu;
- organul persoanei juridice nu este in stare sa faca fata tuturor raporturilor juridice in care se afla;
- alte cauze;