Actiune in constatare nulitate contract de vanzare-cumparare, introdusa de creditor. Conditii

Pentru a solicita constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare, in conditiile art. 975 Cod Civil, tertul-creditor trebuie sa dovedeasca nu numai conditiile generale necesare intentarii actiunii privitoare la prejudiciu, frauda debitorului si complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul fraudulos, ci si cele referitoare la creanta .

Prin Sentinta civila nr. 1822 din 5 iulie 2006 pronuntata de Judecatoria Barlad, s-a dispus respingerea exceptiilor invocate de paratul L.C.A. si reclamanta Z.A.

S-a dispus respingerea cererii privitoare la constatarea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 Birou Notarial F.L., formulata de reclamanta Z.A. in contradictoriu cu paratii L.C.A. si M.I.

S-a dispus respingerea cererii reconventionala privitoare la lipsa de folosinta formulata de paratul-reclamant L.C.A. in contradictoriu cu reclamanta-parata Z.A.

Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:

Intre paratul M.I., in calitate de mostenitor al defunctei B.A. si reclamanta Z.A. s-a incheiat la data de 25 martie 2002 un inscris sub semnatura privata avand ca obiect instrainarea imobilului, casa si teren in suprafata de 200 m.p. situat in Barlad, str. C., nr. 2, jud. Vaslui cu pretul de 200.000.000 lei vechi, din care s-a achitat suma de 100.000.000 lei vechi restul sumei urmand a fi achitata la data perfectarii contractului in forma autentica, respectiv 15 aprilie 2002.

La data de 28 noiembrie 2002, cu nr. 10004 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Barlad cererea prin care reclamantii Z.A. impreuna cu Ch.I. au solicitat in contradictoriu cu paratul M.I. pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare pentru respectivul imobil.

Paratul M.I. a solicitat rezolutiunea antecontractului, evacuarea reclamantilor, dar procesul nu s-a finalizat, intrucat cauza a ramas in nelucrare si a intervenit perimarea prin Sentinta civila nr. 389 pronuntata la data de 12 martie 2004 de Judecatoria Barlad.

Reclamanta a ocupat imobilul la data incheierii inscrisului sub semnatura privata, 25 martie 2002.

De la intrarea in imobil reclamanta si paratul Ch.M. au efectuat imbunatatiri la imobil stabilite prin Sentinta civila nr. 2736 din 27 octombrie 2005 pronuntata de Judecatoria Barlad, la suma de 182.069.049 lei, suma pe care au fost obligati paratii sa o plateasca reclamantei aspect ce a fost mentinut si in recurs.

Reclamanta Z.A., nu a mai facut demersuri pentru perfectarea actelor in forma autentica si nu a achitat diferenta de pret nici pana in prezent.

Daca analizam continutul inscrisului sub semnatura privata, se arata in considerentele hotararii, vom observa ca paratul M.I. sustine ca este mostenitor al defunctei B.A., situatie care corespunde realitatii asa cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr. 178 emis la data de 13 octombrie 2003 de Notariatul de Stat Local Barlad. Este adevarat ca pentru cota indiviza de 3/8 din imobil, mostenitor este numitul B.V. in calitate de mostenitor al defunctului B.V. asa cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr. 17/1974, care a instrainat cota sa prin contractul de vanzare-cumparare nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, dar cu privire la acest act nu s-a solicitat nulitatea, astfel ca nu pot fi analizate conditiile in care a fost incheiat.

In ce priveste perfectarea contractului de vanzare-cumparare nr. 12 incheiat la 12 august 2004, paratul M.I. a instrainat paratului L.C.A., dreptul sau de proprietate asupra imobilului, dobandit in baza unui Certificat de mostenitor nr. 179, asa cum s-a aratat, valabil incheiat, dar si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, a carui anulare nu s-a solicitat pana in prezent, astfel ca paratul L.C.A., nu poate fi decat un cumparator de buna-credinta, tinand cont de actele ce au stat la baza perfectarii acestuia.

Sustinerea ca la baza incheierii contractului de vanzare-cumparare se afla o cauza ilicita si imorala nu poate fi retinuta deoarece instrainarea imobilului de catre paratul M.I. s-a facut in calitatea sa de proprietar, in baza unui contract ce nu a fost anulat, dupa data cand reclamanta Z.A. avea obligatia sa depuna diferenta de pret de 100.000.000 lei, cu privire la care si-a asumat riscul pierderii in situatia in care nu s-a perfectat vanzarea in forma autentica, clauza mentionata in mod expres in contract .

S-a invocat de catre reclamanta ca pretul mentionat in continutul contractului de vanzare-cumparare a carui nulitate absoluta se solicita, ar fi modic raportat valorii imobilului, insa acest aspect nu tine de nulitatea absoluta a actelor juridice si poate fi invocat de cumparatorul din contractul de vanzare-cumparare a carui anulare se solicita.

Prin Sentinta civila nr. 2736 pronuntata la 27 octombrie 2005 de Judecatoria Barlad si care a fost mentinuta, cu exceptia cererii reconventionala formulata de M.I., pe langa faptul ca paratii L.C.A. si M.I. au fost obligati sa-i plateasca despagubiri reclamantei Z.A. si numitului Ch.I., s-a instituit in favoarea acestora un drept de retentie asupra imobilului pana la plata lor.

S-a invocat de catre parati, ca prin admiterea acestui capat de cerere, reclamanta nu mai are un interes nascut, legitim si actual in promovarea actiunii exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei asa cum s-a precizat anterior.

Instanta a respins aceasta exceptie, apreciind ca reclamanta si-a justificat interesul patrimonial in promovarea actiunii, deoarece intentia sa la promovarea actiunii a fost de a ramane in posesia imobilului, intrucat sentinta civila prin care i-au fost atribuite despagubiri la data promovarii actiunii nu ramasese definitive.

S-a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre reclamanta, cu privire la cererea reconventionala, formulata de paratul L.C.A. prin care solicita obligarea paratei la suma de 1.700 USD reprezentand lipsa de folosinta a imobilului pentru perioada septembrie 2004-ianuarie 2006, deoarece prin Sentinta civila nr. 2736 pronuntata la 27 octombrie 2005, paratul M.I. a solicitat obligarea paratilor Z.A., Ch.Ms., Ch.Mr., la plata de despagubiri, si deci nu exista identitate de obiect, de cauza si de parti, asa cum prevad dispozitiile art. 163 Cod Procedura Civila, pentru a admite exceptia autoritatii de lucru judecat.

In consecinta dupa respingerea exceptiilor invocate, instanta pornind de la considerentele enuntate in sensul ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile stabilite prin inscrisul sub semnatura privata, pana la data perfectarii contractului de vanzare-cumparare nr. 3110 incheiat la 12 august 2004, vanzatorul din acest contract, paratul M.I. din acest contract, paratul M.I. fiind proprietarul imobilului in baza unui Certificat de mostenitor nr. 179/2003 si contractul de vanzare-cumparare nr. 4430 din 13 noiembrie 2003, incheiate de un notar public a caror anulare nu s-a solicitat, paratul L.C.A. fiind cumparator de buna-credinta intrucat clauzele contractului din inscrisul sub semnatura privata, sunt clare in sensul ca suma primita de reclamanta-cumparatoare ii va fi restituita daca nu se va perfecta vanzarea ea fiind si despagubita pentru investitiile facute prin sentinta civila la care s-a facut referire, instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 975 Cod Civil pentru admiterea cererii si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004.

S-a respins si cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant L.C.A. privind lipsa de folosinta solicitata de la reclamanta, intrucat asupra acesteia s-a instituit in baza Sentintei civile nr. 2736 din 27 octombrie 2005, un drept de retentie asupra imobilului pana la plata imbunatatirilor.

Prin Decizia civila nr. 90/A din 18 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Vaslui s-a dispus admiterea apelului formulat de Z.A. impotriva Sentintei civile nr. 1882 din 5 iunie 2006 pronuntata de Judecatoria Barlad si schimbarea ei in parte .

S-a dispus admiterea actiunii formulate de reclamanta Z.A. in contradictoriu cu paratii L.C.A. si M.I.

S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 incheiat de Biroul Notarului Public F.L.

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.

Intimatii L.C.A. si M.I. au fost obligati sa plateasca apelantei suma de 33,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut urmatoarele:

Paratii-intimati au incheiat contractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 3110 din 12.08.2004, in vederea fraudarii reclamantei.

Astfel prin inscrisul sub semnatura privata, "contract de vanzare-cumparare din 15.03.2002" M.I., in calitate de unic mostenitor al defunctei B.M., vinde apelantei "de veci si in mod irevocabil", imobilul proprietate sa, actul autentic urmand sa fie incheiat "cu aproximatie pe 15 aprilie 2002". Promitentul-vanzator s-a obligat sa dezbata mostenirea autoarei sale.

Evident, intimatul cunostea faptul ca nu este mostenitor unic, deoarece conform Certificatului de mostenitor nr. 14/20.03.1974 emis de Notariatul de Stat Barlad, mostenitori ai defunctului B.V. au ramas B.A. si B.V. in calitate de sotie si fiu cu cote de 1 si respectiv 3 din mostenire.

Desi s-a obligat sa dezbata mostenirea autoarei sale pana la data de 15 aprilie 2002 cand urma sa fie incheiat actul autentic de vanzare-cumparare, acest fapt are loc mult mai tarziu, la data de 13 octombrie 2003, asa cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr. 179 din 13.10.2003 emis de Biroul Notarului Public F.L. O luna mai tarziu B.V., in calitate de mostenitor, reprezentat de L.C.A., vinde lui M.I. dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 3/8 din imobil.

In conditiile in care incheierea actului autentic era conditionat de calitatea de unic mostenitor a vanzatorului, orice demers al reclamantei in acest sens era inutil.

In sensul fraudarii reclamantei, trebuie retinut faptul ca M.I. s-a mutat la Bacau, dupa incheierea antecontractului la L.C.A. Cei doi au vizitat-o de mai multe ori pe reclamanta care, in perioada aprilie-iulie 2002 a procedat la refacerea in intregime a imobilului, asa cum a retinut Judecatoria Barlad in considerentele Sentintei civile nr. 2736 din 27 octombrie 2005.

Si declaratiile martorilor N.C., S.V. si B.I., audiati in cauza configureaza aceasta realitate. La data audierii sale, 26 aprilie 2006 martorul N.C. a discutat cu M.I., care i-a spus ca intentioneaza sa vanda imobilul si deja a primit arvuna, iar martorul S.V. cunostea ca intimatii M.I. si L.C.A. au incheiat contractul de vanzare-cumparare in scopul alungarii apelantei si familiei sale din casa .

Declaratiile martorilor se coroboreaza cu actul autentic de vanzare-cumparare in care este consemnata mentiunea vanzatorului M.I., ca imobilul nu a facut obiectul altor tranzactii ori conventii precontractuale si ca la acea data este ocupat de chiriasi a caror evacuare ramane in sarcina cumparatorului.

Mai mult, din considerentele Sentintei civile nr. 2736/27 octombrie 2005 a Judecatoriei Barlad rezulta ca la data de 28.11.2002, cu numarul 10004 s-a inregistrat pe rolul instantei de fond, cererea reclamantei Z.A. formulata in contradictoriu cu paratul M.I. prin care a solicitat sa se pronunte hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.

In acest sens, reclamanta l-a notificat prin notarul public F.L. sa se prezinte pentru incheierea actului autentic, insa paratul nu s-a conformat.

La interogatoriu civil, M.I. a recunoscut ca in acea cauza a cerut suspendarea pentru ca asa a gandit el.

In cererea introductiva reclamanta sustine ca paratul secondat de L.C.A. a promis ca in cel mai scurt timp va merge la notar pentru incheierea actului autentic acesta fiind motivul real al acceptarii suspendarii cauzei, iar prin Sentinta civila nr. 389 din 12 martie 2004 s-a pronuntat perimare.

Intreaga conduita a intimatilor releva faptul ca au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004 doar in vederea fraudarii reclamantei, situatie fata de care in mod gresit prima instanta a retinut buna-credinta a acestora.

Cum un asemenea act nu poate produce efectul urmarit, tribunalul a admis apelul, a schimbat in parte sentinta apelata in sensul admiterii actiunii civile formulata de reclamanta Z.A. in contradictoriu cu paratii; L.C.A. si M.I. si in consecinta in temeiul art. 966 Cod Civil a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3110 din 12 august 2004.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratii L.C.A. si M.I. criticand-o pentru urmatoarele aspecte pe care le-a calificat juridic ca apartinand pct. 9 al art. 304 Cod Procedura Civila.

Instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor exceptiilor si cererilor formulate de parti.

Astfel, instanta de apel gresit a solutionat fondul fara a se pronunta asupra exceptiei lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a conventiei deoarece cumparatori-promitenti fiind nu a platit diferenta de pret stipulata in contract, situatie in care paratul-vanzator M.I. a vandut imobilul paratului L.C.A. Cum asupra imobilului reclamanta pretinde ca ar fi efectuat imbunatatiri, cererea reclamantei cu acest obiect a fost solutionata prin Sentinta civila nr. 2736 din 27.10.2005 a Judecatoriei Barlad, in prezent recurs, situatie in care reclamanta nu mai poate pretinde vreun alt drept asupra imobilului in litigiu nemaiintrunind conditia interesului reclamat de lege pentru a promova actiunea, din moment ce si l-a valorificat anterior.

Gresit au fost aplicate dispozitiile art. 975 si 966 si urm. Cod Civil. Cererea reclamantei in raport cu actul ce se cere a fi anulat este formulata de o alta persoana . Antecontractul de vanzare-cumparare incheiat cu Z.A., includea o clauza de dezicere conform cu care neperfectarea conventiei din culpa promitentului, il va obliga pe acesta sa restituie cumparatoarei suma primita cu titlu de avans, ceea ce inseamna ca vanzatorul si-a rezervat dreptul de a nu perfecta vanzarea. Antecontractul de vanzare-cumparare nu s-a mai perfectat ca urmare a neplatii diferentei de pret, situatie in care singurul cumparator care l-a cumparat in conditiile in care imobilul era in litigiu si ocupat de beneficiara promisiunii a fost recurentul L.C.A.

Or, cu privire la acest contract conventia are o cauza, este licita, contrar sustinerilor instantei care a retinut frauda asa cum a fost invocata de beneficiara promisiunii care nu isi poate invoca propria culpa in neperfectarea actului care consta in neplata pretului, pentru a solicita nulitatea conventiei autentice de instrainare a aceluiasi bun.

Solicita admiterea recursului si respingerea actiunii.

Examinand cererea de recurs instanta retine urmatoarele:

Reclamanta-intimata pentru a putea solicita constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat intre recurenti in conditiile art. 975 Cod Civil, trebuia sa faca dovada nu numai a conditiilor generale necesare intentarii actiunii privitoare la prejudiciu, frauda debitorului si complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul fraudulos, ci si pe cele referitoare la creanta .

Astfel, poate intenta actiunea pauliana orice creditor a carui creanta realizeaza urmatoarele conditii: creanta sa fie certa, lichida si exigibila si anterioara actului atacat.

Sub acest aspect la epoca intentarii actiunii, creanta intimatei nu era exigibila si nici nu realiza conditia anterioritatii fata de actul atacat din urmatoarele considerente.

Antecontractul incheiat cu recurentii desi are data anterioara contractului de vanzare-cumparare incheiat ulterior, a nascut in sarcina recurentilor o obligatie de a face. Aceasta nu este exigibila nici pana nici pana in prezent, din moment ce nu se stie inca daca ramane ca drept de creanta ori se transforma in drept de proprietate a intimatei. Pana la epoca delimitarii precise a continutului creantei "obligatia de a face in sarcina recurentilor ori drept de proprietate in beneficiul intimatei", creanta intimatei nu satisface cerinta privitoare la anterioritatea si exigibilitatea ei.

Cauza prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari de vanzare-cumparare, intentata de intimata si perimata in prezent, ar fi facut exigibila creanta, in sensul ca s-ar fi stabilit daca intimata are o creanta ori un drept de proprietate .

De aici rezulta si cerinta interesului intimatei-creditoare in a promova actiunea, atata vreme cat la epoca intentarii procesului, din moment ce in patrimoniul acesteia exista doar o obligatie de a face, a carei posibilitate de a nu fi transformata in drept de proprietate a fost luata in calcul de parti prin inserarea in antecontract a unui pact comisoriu de gradul I.

Acesta este sensul juridic al clauzei inserate in antecontract privitoare la obligarea vanzatorului la restituirea pretinsului (avans) in caz de neperfectarea vanzarii, ceea ce inseamna ca partile au luat in calcul aceasta eventualitate.

Or, existand doar ca o obligatie de a face intimata trebuia sa dovedeasca insolvabilitatea debitorului sau, conditie de admisibilitate a actiunii care nu a fost realizata in cauza.

Mai mult, nici conditia referitoare la existenta prejudiciului in sensul art. 975 Cod Civil nu este realizata, din moment ce nu s-a dovedit in cauza ca suma reprezentand diferenta de pret nu poate fi restituita datorita insolvabilitatii create de debitor prin incheierea actului de vanzare-cumparare in forma autentica.

Corelarea nerealizarii acestei conditii cu cea privitoare la frauda debitorului necesita relevarea urmatoarelor aspecte.

Antecontractul incheiat intre parti, avea ca termen de perfectare, data de 15 aprilie 2002 cand intimata urma sa achite diferenta de pret, iar vanzatorul sa faca demersurile necesare dezbaterii succesiunii asupra imobilului.

Cum clauzele contractului se interpreteaza unele prin altele in sensul in care sa produca efecte juridice articulate intr-o unitate volitionala si de structura juridica clauza privitoare la dezbaterea succesiunii trebuia executata pana la data de 15 aprilie 2002, deoarece la acea data neperfectarea vanzarii dadea loc la restituiri.

Prin urmare, incepand cu 15 aprilie 2002, recurentul era obligat sa restituie intimatei Z.A. suma de 100.000.000 lei, cat a platit avansul, supus restituirii ca efect al clauzei contractuale a partilor.

Or, intimata care nu a achitat diferenta de pret si nici nu a facut dovada ca ar fi consemnat-o ori l-a notificat in vreun fel pe recurent cu privire la perfectarea vanzarii, nu se poate opune actului de dispozitie al acestuia, in raport cu care nu justifica conditiile deja examinate.

Fata de considerentele expuse, instanta retine ca nesemnificativa analiza raporturilor situationale dintre recurenti si dintre acestia si intimata din care s-a tras concluzia fraudei recurentilor cu indicarea gresita a art. 969 Cod Civil, retinuta de instanta de apel, deoarece in absenta examinarii conditiilor generale si speciale care trebuie analizate cumulativ, examenul doar a unei singure conditii nu poate sustine concluzia in absenta celorlalte elemente obligatorii.

In consecinta, instanta retine ca recursul paratilor este intemeiat, in cauza fiind incident motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila.

Prin urmare s-a dispus in temeiul art. 312 Cod Procedura Civila admiterea recursului, si modificarea in parte a deciziei instantei de apel in sensul respingerii apelului reclamantei Z.A. cu pastrarea sentintei primei instante.