Cerere de revizuire. Exceptia inadmisibilitatii

In motivarea cererii revizuienta a sustinut ca prin decizia civila nr.103/R din 10 februarie 2009, C.A. Gl., nu a tinut seama de faptul ca martorul R.E.D. a dat o declaratie mincinoasa, prin care a aratat ca a asistat la o discutie telefonica dintre parat si reclamanta, ocazie cu care a auzit-o pe reclamanta ca a cerut ca pret, suma de 30.000 dolari USD.
In urma plangerii formulate impotriva acestui martor, Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, a emis Ordonanta din 17 noiembrie 2008, in care s-a retinut savarsirea de catre acesta a marturiei mincinoase, fapta prevazuta de art.260 alin.1 cod penal.
A mai aratat revizuienta ca desi s-a depus aceasta ordonanta la dosarul de recurs, C.A.GL., nu a luat-o in considerare, respingand recursul.
Pe parcursul solutionarii cererii de revizuire, revizuienta prin procuristul O.S. a depus adresa nr.1762/P/2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, din care rezulta ca la data de 7 august 2009 s-a formulat plangere penala impotriva numitului P. T. care a fost inaintata I.P.J. Vrancea, pentru a se efectua cercetari sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de art.25 raportat la art.260 cod penal.
A mai depus si adresa nr.1/147/2009 emisa de Inspectoratul Judetean de politie Vrancea, din care rezulta ca plangerea respectiva a fost inregistrata sub nr.6929/2009 si se afla in curs de solutionare.
In raport de aceste adrese, revizuienta a solicitat suspendarea judecatii, conform art.244 pct.2 cod procedura civila.
Avand in vedere continutul celor 2 adrese cat si dispozitiile art.244 pct.2 cod procedura civila potrivit caruia se poate dispune suspendarea judecatii cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza a se da, Curtea, a constatat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile cerute de acest text si a respins cererea de suspendare.
Intimatii P. T. si P. I. prin aparatorul ales, au solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibila deoarece nu exista o hotarare judecatoreasca de condamnare a martorului pentru marturie mincinoasa iar motivele din cererea de revizuire nu se inscrie in nici unul din textele speciale ale revizuirii.
Exceptia inadmisibilitatii revizuirii este n e f o n d a t a.
Potrivit art.322 pct.4 cod procedura civila, revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere, daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta in acea cauza.
Curtea a apreciat ca lipsa unei hotarari judecatoresti de condamnare nu vizeaza admisibilitatea cererii de revizuire, asa cum sustin intimatii ci vizeaza fondul cauzei.
Ca o astfel de cerere de revizuire in conditiile lipsei unei hotarari de condamnare este admisibila reiese si din interpretarea continutului art.324 pct.3 teza 2 cod procedura civila care stabileste ca in lipsa unei astfel de hotarari, termenul de revizuire curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora.
In speta, prin Ordonanta nr.1166/P/17.11.2008 a Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prevazute de art.260 alin.1 cod penal a invinuitului R. E. D. si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ in suma de 1500 lei, conform art.11 pct.1 lit. b si art.10 lit. b cod procedura penala in referire la art.18 1 cod penal.
Respingerea exceptiei inadmisibilitatii revizuirii se bazeaza si pe decizia Curtii Constitutionale nr.66/31 CM 2008, care a constatat ca dispozitiile art. 322 pct. 4 cod procedura civila (in forma actuala prin care s-a inlaturat posibilitatea stabilirii savarsirii infractiunilor de catre instanta de revizuire) contravin normelor si principiilor prevazute de art. 1 alin.3, art.21 si respectiv art. 24 din Constitutia Romaniei.
Revizuirea este o cale extraordinara de atac procedural pentru inlaturarea erorilor de fapt care ar putea fi cuprinse in hotararile definitive si irevocabile.
Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor fundamentale, impun admisibilitatea unei astfel de cereri si in lipsa unei hotarari judecatoresti de condamnare.
Cererea de revizuire insa este n e f o n d a t a.
Este adevarat ca prin Ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, indicata mai sus s-a constatat ca martorul a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa prin aceea ca a declarat in fata instantei civile ca a asistat la o discutie telefonica intre P. T. si M. S. cu privire la stabilirea pretului de vanzare a apartamentului in litigiu, acesta fiind de 30.000 dolari USD, desi in realitate nu participase la aceasta discutie telefonica aspectele fiind cunoscute din relatarile familiei.
Daca pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa este suficient sa se constate ca a fost alterat adevarul prin afirmatii mincinoase, in schimb, pentru ca marturia mincinoasa sa poata constitui temei pentru revizuirea unei hotarari definitive si irevocabile trebuie sa se constate ca acea marturie mincinoasa a servit la pronuntarea hotararii, ca in considerentele hotararii ea a constituit una din probele care au format convingerea instantei.
Ori, din analiza deciziei de recurs nr.103/R din 10 februarie 2009 a Curtii de Apel Galati, rezulta ca instanta nu a retinut declaratia martorului si nici nu a facut vorbire de aceasta.
In considerentele deciziei de recurs s-a mentionat ca intre parti a intervenit o conventie de vanzare cumparare a apartamentului in litigiu, ca desi paratii au preluat bunul inca din anul 2001 iar reclamanta a primit suma de 9000 dolari USD, cu titlu de parte din pret, partile nu au stabilit in mod concret care este valoarea apartamentului.
S-a mai retinut ca prin expertiza efectuata in apel s-a determinat pretul apartamentului la momentul incheierii conventiei, ca fiind de 83.997 lei si ca recurenta nu a contestat aceasta valoare si nici nu a solicitat sa se determine pretul la momentul perfectarii actului.
Asadar, declaratia martorului R.E.D. nu a stat la baza solutiei data de instanta de recurs.
Mai mult decat atat, ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea, care a constituit obiectul prezentei revizuiri a fost depusa si in dosarul de recurs.
Avand in vedere ca in cadrul solutionarii revizuirii se analizeaza aspecte de fapt necunoscute si care nu au putut fi luate in considerare la pronuntarea hotararii a carei revizuire se cere (ceea ce nu este in cazul de fata) cat si faptul ca declaratia martorului nu a stat la baza formarii convingerii instantei de recurs in pronuntarea solutiei, Curtea, urmeaza a respinge cererea de revizuire ca nefondata.