Admisibilitatea cererii de amanare a cauzei intrucat in aceeasi zi aparatorul mai acorda asistenta juridica intr-un alt dosar

Tribunalul Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr. 345 din 17 ianuarie 2011 a respins ca nefondata cererea reclamantei SC R.D. SRL Frasin in contradictoriu cu parata SC R.B. SRL Bucuresti.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de prestari de servicii nr. 143 din 30 noiembrie 2006 avand ca obiect executarea de catre prestatorul SC R.D.U. SRL a lucrarii de alimentare cu apa, pentru un pret de 984.556 lei inclusiv TVA, care urma sa fie achitata de catre achizitorul SC R.B. SRL.

Pentru serviciile efectuate reclamanta a emis factura fiscala in suma de 107.378,42 lei, care nu a fost acceptata la plata de parata.

Situatia de lucrari depusa la dosar este un act unilateral al reclamantei, care nu a fost acceptat de parata, iar procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor a fost incheiat numai intre Primaria Dorna Candrenilor si SC R.B. SRL, nefacandu-se dovada executarii lucrarilor.

Dovada efectuarii lucrarilor putea fi facuta printr-un proces verbal de receptie incheiat intre partile contractante, in scris care nu se afla la dosar.

Alegatiile paratei referitoare la evolutia legislatiei TVA pe parcursul anului 2007 - 2008 nu au legatura cu prezenta cauza, factura fiscala prezentata de reclamanta provenind din anul 2010.

Reclamanta nu a solicitat administrarea probei cu o expertiza tehnica care sa stabileasca in ce masura si-a indeplinit obligatiile contractuale, desi sarcina probei ii revenea potrivit art. 1169 C. civ.

Curtea de Apel Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 47 din 20 mai 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.D. SRL impotriva sentintei nr. 345 din 17 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, fiind preluate argumentele expuse anterior.

Impotriva deciziei nr. 47 din 20 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a promovat recurs reclamanta SC R.D. SRL care a criticat pentru nelegalitate aceasta hotarare judecatoreasca, solicitand in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei atacate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata .

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat nesocotirea dreptului la aparare reglementat de dispozitiile art. 24 din Constitutia Romaniei, art. 105 alin. (2) si art. 129 alin. (1) C. proc. civ., precum si a dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, principiu care guverneaza procesul civil.

Astfel, la data de 13 mai 2011, cand au avut loc dezbaterile, aparatorul ales al reclamantei a depus o cerere de amanare a cauzei, care se afla la primul termen de judecata in apel, cerere care a fost respinsa, ceea ce echivaleaza cu o incalcare a dreptului la aparare.

Atat instanta de fond, cat si cea de apel gresit au respins actiunea reclamantei, relevant fiind in realitate ca ambele parti au recunoscut existenta si executarea contractului, iar finalizarea lucrarilor a avut loc la data de 15 septembrie 2009, moment la care trebuia incasata si diferenta de pret .

Intimata-parata SC R.B. SRL a depus intampinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Inalta Curte, analizand materialul probator administrat in cauza, raportat la criticile aduse de recurenta reclamanta, constata ca acestea sunt nejustificate, pentru urmatoarele considerente.

Din verificarea intregii documentatii, rezulta ca in faza procesuala a apelului, aparatorul reclamantei SC R.D. SRL, a depus la termenul din 13 mai 2011, prin serviciul registratura, o cerere de amanare a cauzei intrucat in aceeasi zi mai acorda asistenta juridica intr-un alt dosar, la o alta instanta.

Potrivit incheierii de sedinta din 13 mai 2011 instanta de apel a respins cererea de amanare a cauzei, argumentand ca avocatul reclamantei avea posibilitatea sa asigure substituirea, iar pentru a da posibilitatea apelantei reclamante sa depuna la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea la 20 mai 2011.

Este adevarat ca dispozitiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., stipuleaza ca instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare temeinic motivata, iar cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv va amana pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise. Aceasta norma de drept nu este formulata in termenii imperativi ai unei obligatii a instantei de a amana cauza, mai ales ca aspectul invocat de aparatorul reclamantei nu poate fi circumscris unei cereri temeinic motivata, existand posibilitatea de a fi substituit in scopul acordarii asistentei juridice.

De necontestat ca, potrivit art. 129 C. proc. civ., judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice, Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.

Nu se poate retine ca a fost incalcat principiul rolului activ al instantei, deoarece au fost puse in discutia partilor toate exceptiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, au fost depuse la dosar acte, intampinari si acordate termene pentru a se lua cunostinta de fiecare parte, de continutul lor, interogatorii, cerere reconventionala si note scrise.

Rolul activ nu inseamna, asa cum a evidentiat jurisprudenta, incalcarea principiului disponibilitatii in procesul civil, deoarece, obligatia de a-si proba apararile revine reclamantului, in conditiile dispozitiilor art. 1169 C. civ., instanta neputand sa se substituie vointei partilor, judecatorul fiind insa obligat sa descopere adevarul si sa dea partilor, in egala masura, indrumare in apararea drepturilor si intereselor legitime.

Mai mult, art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra, intr-o larga acceptie, asigurarea si recunoasterea, aplicarea universala si efectiva a obligatiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea ca orice persoana are dreptul de judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. In solutionarea cauzei, instanta de apel a tinut seama, in special, de diversitatea capetelor de cerere a actiunilor, dar si de motivele formulate in calea de atac.

Intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotararea Artico impotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr.37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real, ``ascultate``, adica in mod concret examinate de catre instanta sesizata.

Ambele instante au examinat cu maxima rigurozitate, efectiv si concret, toate apararile reclamantei, constatand ca aceasta nu poate pretinde plata din partea paratei atata timp cat nu a facut dovada finalizarii lucrarilor.

Pentru aceste ratiuni, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.D. SRL impotriva deciziei nr. 47 din 20 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, nefiind indeplinita nici o cerinta din cele prevazute de dispozitiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.D. SRL Frasin impotriva deciziei nr. 47 din 20 mai 2011 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
Irevocabila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi 8 martie 2012.