ICCJ: Pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, si hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept investit cu solutionarea Dosarului nr. 2.612/1/2019 este constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila, raportat la art. XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare, si ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

2. Sedinta este prezidata de domnul judecator Marian Buda, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

3. La sedinta de judecata participa doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 3.666/111/2017**, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.

5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar au fost depuse raspunsurile instantelor nationale referitoare la practica judiciara, opiniile specialistilor consultati, precum si raportul intocmit de judecatorul-raportor. Se mai refera asupra faptului ca raportul a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, fiind depus de catre intimata-reclamanta un punct de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.

6. Presedintele completului constata ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

7. Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a dispus, prin Incheierea din 8 octombrie 2019, in Dosarul nr. 3.666/111/2017**, sesizarea din oficiu a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in baza dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: "Daca, in interpretarea prevederilor art. 132 din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 116 din aceeasi lege, pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, si hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor."

II. Dispozitiile legale incidente

8. Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare Legea nr. 31/1990):

"Art. 116. -

(1) Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie .

(2) Dispozitiile prezentei sectiuni privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor se aplica si adunarilor speciale.

(3) Hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare."

"Art. 132. -

(1) Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.

(3) Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.

(4) Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.

(5) Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat.

(6) Daca hotararea este atacata de toti membrii consiliului de administratie, societatea va fi reprezentata in justitie de catre persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata, pana ce adunarea generala, convocata in acest scop, va numi un reprezentant.

(7) Daca hotararea este atacata de toti membrii directoratului, societatea va fi reprezentata in justitie de catre consiliul de supraveghere .

(8) Daca au fost introduse mai multe actiuni in anulare, ele pot fi conexate.

(9) Cererea se va judeca in camera de consiliu . Hotararea judecatoreasca pronuntata este supusa numai apelului.

(10) Hotararea definitiva de anulare va fi mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. De la data publicarii ea este opozabila tuturor actionarilor."

III. Expunerea succinta a procesului in cadrul caruia s-a invocat chestiunea de drept

9. Prin Cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22 mai 2017 cu nr. 3.666/111/2017 reclamanta A, persoana fizica, a solicitat, in contradictoriu cu parata B, societate pe actiuni, constatarea nulitatii absolute a hotararii adunarii speciale a actionarilor nr. x/25.03.2017 si, in subsidiar, anularea aceleiasi hotarari, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

10. In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca obiectul hotararii adunarii speciale a actionarilor il constituie convertirea unui numar de 240 de actiuni la purtator cu valoare nominala de 110 lei, in valoare totala de 26.400 lei, reprezentand 24% din capitalul social al societatii, in actiuni preferentiale cu dividend prioritar pentru actionarul A. Ca motive de nulitate a hotararii, reclamanta a invocat adoptarea acesteia de catre un organ necompetent, deoarece competenta de a dispune convertirea actiunilor dintr-o categorie in alta apartine adunarii generale extraordinare a actionarilor, nerespectarea conditiilor de cvorum si majoritate cerute de lege, neindeplinirea conditiilor de publicitate impuse de lege, exercitarea abuziva a dreptului de vot de catre actionarul C, societate pe actiuni .

11. In drept, au fost invocate prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

12. Prin intampinare, parata B a solicitat respingerea actiunii. Printre apararile formulate, parata a invocat si faptul ca formularea unei actiuni in anularea hotararii adunarii speciale a actionarilor este inadmisibila, deoarece art. 132 din Legea nr. 31/1990 are in vedere numai hotararile adunarii generale a actionarilor.

13. Prin Sentinta nr. 132/LP din 4 aprilie 2019, Tribunalul Bihor - Sectia a II-a civila a admis actiunea reclamantei si a declarat nula hotararea adunarii speciale a actionarilor societatii parate B nr. x/25.03.2017, fiind respinsa ca nefondata cererea de interventie in interesul paratei formulata de intervenienta C.

14. In privinta caracterului inadmisibil al actiunii in anularea hotararii adunarii speciale a actionarilor, tribunalul a retinut ca stabilirea imprejurarii daca este posibila sau nu exercitarea controlului jurisdictional asupra hotararilor adoptate in cadrul adunarilor speciale presupune retinerea faptului ca art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o norma cu aplicabilitate generala, chiar daca este amplasata in sectiunea destinata societatilor comerciale pe actiuni . Cu alte cuvinte, ea isi gaseste aplicabilitatea atat in cazul hotararilor adoptate de alte structuri asociative (societati cu raspundere limitata, in comandita simpla etc.), precum si in ipoteza in care este vorba de hotarari adoptate de adunari speciale. Admiterea solutiei contrare ar duce la limitarea accesului liber la justitie garantat de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la imposibilitatea actionarului vatamat prin adoptarea ei de a pune in discutie aspecte ce vizeaza legalitatea hotararii.

15. Impotriva acestei hotarari a declarat apel societatea parata, solicitand schimbarea in totalitate a sentintei, in sensul respingerii actiunii reclamantei. In dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a reiterat caracterul inadmisibil al actiunii reclamantei, din perspectiva inaplicabilitatii prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, care se refera la atacarea in justitie a hotararilor adoptate de adunarea generala a actionarilor.

IV. Motivele retinute de titularul sesizarii care sustin admisibilitatea procedurii

16. Prin Incheierea din 8 octombrie 2019, pronuntata in Dosarul nr. 3.666/111/2017**, Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a apreciat ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, aratand urmatoarele:

17. Sesizarea in conditiile art. 519 din Codul de procedura civila are loc in cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curtii de Apel Oradea, instanta competenta sa solutioneze cauza in apel.

18. Instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca prezenta cauza in ultima instanta dat fiind ca, potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990, hotararea judecatoreasa pronuntata asupra unei actiuni in anularea hotararii adunarii generale a actionarilor este supusa numai apelului.

19. De asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 116 si art. 132 din Legea nr. 31/1990 depinde solutionarea pe fond a cauzei in legatura cu care s-a formulat sesizarea . Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie constatarea nulitatii absolute a unei hotarari a adunarii speciale a actionarilor, iar prin apelul declarat de parata aceasta reitereaza critica privind caracterul inadmisibil al actiunii reclamantei, din perspectiva inaplicabilitatii prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, care se refera la atacarea in justitie a hotararilor adoptate de adunarea generala a actionarilor.

20. In ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept, in opinia instantei de trimitere, si aceasta este indeplinita, intrucat, chiar daca problema de drept isi are izvorul intr-un act normativ mai vechi, aceasta nu a mai fost analizata si nu a mai fost dedusa judecatii anterior. Noutatea rezida in aceea ca, drept urmare a cercetarilor efectuate, nu a fost identificata practica judiciara in materie care sa conduca la concluzia ca aceasta chestiune a fost rezolvata jurisprudential. Prin urmare, exista interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in scopul prevenirii aparitiei unei practici judiciare neunitare. Asupra acestei chestiuni de drept, instanta suprema nu a statuat pe cale principala, printr-o alta hotarare, in cadrul jurisprudentei sale.

21. De asemenea problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, iar asupra acestei chestiuni de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a mai pronuntat printr-o alta hotarare .

V. Punctul de vedere al titularului sesizarii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22. Opinia completului de judecata al Curtii de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal este in sensul ca hotararile adunarii speciale a actionarilor pot fi atacate in justitie in temeiul prevederilor art. 132, raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990, actiunea astfel formulata nefiind inadmisibila.

23. Astfel cum rezulta din prevederile art. 116 alin. (1) si (3) din aceasta lege, intre hotararile celor doua categorii de adunari - generala si speciala, legea stabileste o dubla si reciproca conditionare, aspect care rezulta din faptul ca hotararile adunarii generale de a modifica drepturile si obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produc efecte decat sub conditia aprobarii acestei hotarari de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie . Si invers, hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare.

24. Alin. (2) al art. 116 prevede ca se vor aplica si adunarilor speciale conditiile de convocare, cvorum si desfasurare a adunarilor generale. Chiar daca este adevarat ca aceasta din urma prevedere nu se refera in mod expres si la posibilitatea de atacare a hotararilor adunarii speciale in aceleasi conditii ca si hotararile adunarii generale, pentru identitate de ratiune, concluzia nu poate fi alta decat in sensul aplicabilitatii prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 si in cazul hotararilor adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

25. De asemenea, chiar daca alin. (3) al art. 116 prevede ca hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare, acest text nu poate fi interpretat in sensul ca ar putea fi atacate in justitie doar hotararile adunarii generale care aproba hotararea adunarii speciale, intrucat o asemenea interpretare nu poate fi justificata si din perspectiva prevederilor alin. (1) al aceluiasi articol, care prevede ca exista situatii in care aprobarea unei hotarari a adunarii generale este atributul adunarii speciale.

26. De asemenea, daca s-ar accepta aceasta opinie, ar insemna ca s-ar incalca un drept special al titularului de actiuni dintr-o anumita categorie care, de exemplu, nu a fost legal convocat sau a votat impotriva hotararii.

27. Chiar si in ipoteza in care, in interpretarea prevederilor art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, s-ar ajunge la concluzia ca poate fi atacata in justitie doar hotararea adunarii generale de aprobare a hotararii adunarii speciale a actionarilor, este dificil de acceptat ca, in cadrul examinarii legalitatii unei hotarari adoptate de adunarea generala, care presupune respectarea propriilor conditii de convocare, cvorum si majoritate, sa fie examinate conditiile de convocare, cvorum si majoritate in ceea ce priveste adunarea speciala a actionarilor.

28. Nu in ultimul rand, principiul accesului liber la justitie, consacrat de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu poate fi respectat decat prin admiterea posibilitatii de atacare in justitie a hotararii adunarii speciale a actionarilor in aceleasi conditii ca si hotararea adunarii generale, cu atat mai mult cu cat sunt aplicabile adunarii speciale dispozitiile care se aplica adunarii generale in ceea ce priveste convocarea, cvorumul si desfasurarea. Or, accesul liber la justitie nu poate fi altfel respectat decat prin asigurarea posibilitatii actionarului vatamat intr-un drept al sau prin hotararea unei adunari speciale a actionarilor de a se adresa instantei de judecata in vederea examinarii legalitatii acesteia.

VI. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

29. Potrivit incheierii de sesizare, apelanta-parata a considerat ca este necesara demararea procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedura civila, opinia sa cu privire la dezlegarea chestiunii de drept fiind aceea ca este inadmisibila formularea unei actiuni in anularea hotararii adunarii speciale a actionarilor, in temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990.

30. Intimata-reclamanta a apreciat ca nu este necesara recurgerea la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedura civila, intrucat posibilitatea atacarii in justitie a hotararilor adoptate de adunarile speciale ale actionarilor a fost transata in mod unitar de doctrina, in sensul ca acestor hotarari le sunt aplicabile dispozitiile art. 132-133 din Legea nr. 31/1990. Art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o norma cu aplicabilitate generala, chiar daca este amplasata in sectiunea destinata societatilor comerciale pe actiuni . Norma isi gaseste aplicabilitatea atat in cazul hotararilor adoptate de alte structuri asociative (societati cu raspundere limitata, societati in comandita simpla etc.), precum si in ipoteza in care este vorba de hotararile adoptate de adunarile speciale. Dupa cum se poate observa din prevederile Legii nr. 31/1990, ratiunea legiuitorului la momentul edictarii normei cuprinse in art. 132 nu a fost de a ingradi dreptul actionarilor de a ataca hotararile adunarilor speciale, ci de a reglementa, cu titlu general, dreptul acestora de a ataca hotararile neconforme cu legea . Dispozitiile art. 132 se aplica prin analogie si hotararilor adunarii speciale, atat timp cat legea impune acestor categorii de adunari respectarea normelor prevazute pentru adunarile generale privind convocarea, desfasurarea si cvorumul [art. 116 alin. (2) din aceeasi lege]. De asemenea vor fi aplicabile, pentru identitate de ratiune, si dispozitiile art. 132 alin. (2) si urmatoarele din Legea nr. 31/1990 privind anulabilitatea hotararilor. A sustine contrariul ar insemna ca in cadrul unei adunari speciale se pot lua hotarari care prejudiciaza in mod grav drepturile si interesele unor asociati (cum este cazul si in prezenta speta) fara ca acestea sa poata fi atacate in justitie si sa fie supuse controlului legalitatii exercitat de instanta de judecata .

31. Dupa comunicarea raportului, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, a fost formulat de catre intimata-reclamanta un punct de vedere prin care a aratat ca, in ipoteza constatarii admisibilitatii sesizarii, se raliaza concluziilor judecatorului-raportor si opiniei doctrinare majoritare in ceea ce priveste fondul sesizarii, in sensul posibilitatii atacarii in justitie cu actiune in anulare a hotararilor adoptate de adunarile speciale pentru neregularitati vizand convocarea, cvorumul si desfasurarea acestor adunari.

VII. Opiniile exprimate de specialistii consultati

32. Punctul de vedere al Facultatii de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii "Ovidius" din Constanta este in sensul ca hotararile adunarii speciale a actionarilor pot fi atacate in justitie in temeiul prevederilor art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990.

33. In sprijinul acestei opinii juridice au fost aduse urmatoarele argumente:

34. Art. 132 din Legea nr. 31/1990 cuprinde o norma cu aplicabilitate generala, inclusiv in ipoteza in care este vorba de hotararile adoptate de adunarile speciale.

35. Aceste dispozitii legale se aplica prin analogie si hotararilor adunarii speciale, atat timp cat legea impune acestor categorii de adunari respectarea normelor prevazute pentru adunarile generale.

36. Per a contrario, ar insemna ca in cadrul unei adunari speciale se pot lua hotarari care prejudiciaza in mod grav drepturile si interesele unor asociati fara ca acestea sa poata fi atacate in justitie, respectiv sa fie supuse controlului de legalitate exercitat de instanta de judecata .

37. Astfel cum rezulta din prevederile art. 116 alin. (1) si (3) din Legea nr. 31/1990, intre hotararile celor doua categorii de adunari - generala si speciala, legea stabileste o dubla si reciproca conditionare, aspect care rezulta din faptul ca hotararile adunarii generale de modificare a drepturilor si obligatiilor referitoare la o categorie de actiuni nu produc efecte decat sub conditia aprobarii acestora de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie .

38. Alin. (2) al aceluiasi art. 116 prevede ca se vor aplica si adunarilor speciale conditiile de convocare, cvorum si desfasurare a adunarilor generale. Chiar daca aceasta din urma prevedere nu se refera in mod expres si la posibilitatea de atacare a hotararilor adunarii speciale in aceleasi conditii ca si in cazul hotararilor adunarii generale, pentru identitate de ratiune, prevederile art. 132 din aceeasi lege se aplica si in cazul anularii hotararilor adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

39. Din interpretarea alin. (3) al art. 116 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu alin. (1) al aceluiasi articol, care prevede ca exista situatii in care aprobarea unei hotarari a adunarii generale este atributul adunarii speciale, se poate trage concluzia ca, in mod reciproc, in cazul hotararilor adunarilor speciale se aplica modalitatea corespunzatoare adunarilor generale.

40. Ratiunea legiuitorului pentru edictarea normei cuprinse in art. 132 din Legea nr. 31/1990 a fost aceea de a reglementa, cu titlu general, dreptul actionarilor de a ataca hotararile neconforme cu legea, si nicidecum de a ingradi dreptul acestora de a ataca hotararile adunarilor speciale. In caz contrar, s-ar incalca un drept special, al titularului de actiuni dintr-o anumita categorie care, de exemplu, nu a fost legal convocat sau a votat impotriva hotararii.

41. Principiul accesului liber la justitie nu poate fi respectat decat prin admiterea posibilitatii de atacare in justitie a hotararii adunarii speciale a actionarilor in aceleasi conditii ca si hotararea adunarii generale, avand in vedere ca dispozitiile care se aplica adunarii generale in ceea ce priveste convocarea, cvorumul si desfasurarea sunt aplicabile in egala masura si adunarii speciale.

42. Departamentul de drept privat din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, cu ocazia formularii opiniei stiintifice, a facut o analiza a situatiei juridice a titularilor actiunilor preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, precum si a obiectului si naturii juridice a hotararilor adunarilor speciale, pentru a conchide in privinta posibilitatii de atacare, cu actiune in anulare, a hotararilor adoptate de adunarea speciala a actionarilor, in interpretarea prevederilor art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990.

43. S-a aratat ca, indiferent de calificarea juridica a hotararii adunarii generale/speciale (contract/act juridic bilateral ori multilateral, act juridic sui generis etc.), Legea nr. 31/1990 prevede o cale speciala de atac impotriva hotararii adunarii generale a actionarilor, insa nu contine nicio dispozitie, direct aplicabila ori de trimitere, in privinta hotararii adunarii speciale a unei categorii de actionari.

44. Or, in conditiile in care se admite ca adunarea speciala nu adopta hotarari care sa reflecte pe deplin vointa societara, ci doar (i) ratifica vointa societara exprimata deja de adunarea generala a actionarilor [art. 116 alin. (1) din Legea nr. 31/1990], respectiv (ii) propune adunarii generale adoptarea unor hotarari [art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990], este dificil de acceptat ca aceasta hotarare, adoptata de o categorie de actionari reuniti in adunari speciale, ar mai respecta dezideratul caracterului societar al actiunii in anulare/nulitate reglementate de art. 132 din Legea nr. 31/1990.

45. Dimpotriva, intr-o astfel de cauza se poate decela, mai degraba, un interes apartinand cel mult categoriei de actionari sau chiar un interes individual, al titularului demersului.

46. Desigur, aceasta concluzie este mai pregnanta in ipoteza hotararilor adunarii speciale prevazute de art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acestea fiind simple initiative, propuneri de adoptare a unei hotarari. In privinta celorlalte hotarari ale adunarilor speciale, de aprobare a unei hotarari a adunarii generale, prevazute de art. 116 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, trebuie recunoscut ca acestea au vocatia de a desavarsi vointa societara exprimata a priori de adunarea generala .

47. Chiar si in aceste conditii, avand in vedere ca aceasta categorie de actionari, reuniti in adunari speciale, adopta o hotarare, s-a apreciat ca este incidenta calea de atac speciala prevazuta de art. 132 din Legea nr. 31/1990 in temeiul analogiei [art. 1 alin. (2) din Codul civil], respectiv, prin aplicarea unor dispozitii legale privitoare la situatii asemanatoare, situatia asemanatoare urmand a fi aceea a posibilitatii de contestare a adunarilor generale, aplicabila prin analogie si adunarilor speciale.

48. Asadar, calea de atac prevazuta de art. 132 din Legea nr. 31/1990 apare drept o regula in privinta atacarii oricaror acte emanand de la asociatii/actionarii unei societati, indiferent de reglementarea acesteia, cat timp aceste acte se traduc intr-un summum de acte unilaterale de vointa (voturi) si in special atunci cand adunarile in care sunt adoptate aceste hotarari sunt speciale, adica reunesc doar anumite categorii de actionari. Temeiul juridic pentru aplicarea acestui text nu va fi reprezentat insa de prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat in aceasta situatie dreptul persoanelor de acces la o instanta poate fi limitat, un rol esential avand marja de apreciere a statelor, ci de mecanismul analogiei.

49. In masura in care nu se accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 in privinta hotararilor adunarilor speciale, se impune o analiza dubla, din perspectiva clasificarii hotararilor adunarilor speciale.

50. Astfel, in privinta hotararilor de eficacitate, pentru a vedea care este viziunea Legii nr. 31/1990 cu privire la cenzurarea lor, trebuie pornit de la scopul acestora, anume de a permite hotararilor adunarilor generale, in prealabil adoptate, sa produca efecte juridice, hotararea adunarii speciale neinterferand in adoptarea hotararii adunarii generale. In consecinta, absenta validitatii hotararii adunarii speciale nu afecteaza validitatea hotararii adunarii generale.

51. Continuand rationamentul, existenta unei hotarari a unei adunari speciale (chiar nevalabila), pana la invalidarea ei, constituie fundament juridic pentru aplicarea hotararii adunarii generale (care produce efecte din momentul aprobarii de catre adunarea speciala). Astfel, persoanele vatamate de cauza de nulitate care afecteaza hotararea adunarii speciale, pentru a-si ocroti interesele, vor fi interesate de suspendarea efectelor hotararii adunarii generale (suspendare ce va fi fundamentata juridic pe dreptul comun, art. 132 din Legea nr. 31/1990 fiind aplicabil doar in ipoteza in care s-ar introduce actiune in anulare a hotararii adunarii generale). Absenta validitatii hotararii adunarii speciale va constitui fundamentul cererii de suspendare si astfel va fi supusa verificarii instantei de judecata sub aspectul incidentei sau absentei vreunei cauze de nulitate.

52. O a doua concluzie este aceea ca analiza validitatii hotararii adunarii speciale prezinta relevanta practica doar in contextul introducerii unei actiuni in suspendarea efectelor adunarii generale, situatie ce ar putea explica absenta trimiterii exprese a legiuitorului la art. 132 din Legea nr. 31/1990. In acest context trebuie observat faptul ca natura juridica a hotararii adunarii speciale nu este aceea a unei hotarari a societatii (ipoteza de la art. 132 din Legea nr. 31/1990), ci aceea a unui act juridic bi/multilateral (in sensul general), cu o configurare speciala (stabilita prin lege) a mecanismului de formare a vointei.

53. In privinta hotararilor-propuneri, scopul acestora este de a provoca adoptarea unei hotarari a adunarii generale. In consecinta, efectul lor juridic va fi acela de sesizare a adunarii generale. Fata de aceasta configurare a scopului, rezulta ca hotararile-propuneri urmeaza a fi analizate in cadrul adunarii generale din perspectiva validitatii si oportunitatii pentru societate .

54. Temeiul juridic al acestei analize ar fi art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990, care atribuie in competenta adunarii generale extraordinare oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare. Cum, potrivit art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aprobarea hotararii adunarii speciale este decisa de catre adunarea generala, aceasta poate foarte bine sa respinga hotararea adunarii speciale, pe considerente de oportunitate/legalitate, chestiune care conduce la lipsirea acesteia de eficacitate. Din aceasta perspectiva nu se mai poate pune problema unei nulitati, deoarece hotararea nu produce niciun efect, lipsindu-i conditia de a fi aprobata in adunarea generala .

55. Continuand rationamentul, in cazul in care cauza de nulitate nu ar fi sesizata in cadrul procedurii de verificare a legalitatii sesizarii de catre adunarea generala, aceasta ar afecta si validitatea hotararii adunarii generale, atragand astfel posibilitatea aplicarii art. 132 din Legea nr. 31/1990.

56. La nivelul Facultatii de Drept a Universitatii "Danubius" din Galati au fost exprimate urmatoarele opinii de catre specialisti:

57. Intr-o opinie s-a apreciat ca hotararile adunarii speciale a actionarilor pot fi atacate in justitie in temeiul art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990.

58. Din economia dispozitiilor art. 116 alin. (2) si (3) din Legea nr. 31/1990 rezulta faptul ca intre hotararile pronuntate de catre adunarile generale si cele pronuntate de catre adunarile speciale legea stabileste o dubla si reciproca conditionare.

59. Hotararile adunarii generale de a modifica drepturile si obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produc efecte decat sub conditia aprobarii respectivei hotarari de catre adunarea speciala a celor ce detin actiuni din categoria respectiva, iar reciproca este valabila, hotararile adunarilor speciale fiind supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare.

60. Dispozitiile art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu releva expres posibilitatea de atacare a hotararilor emise de adunarea speciala in aceleasi conditii ca cele emise de adunarile generale, insa, pentru identitate de ratiune, concluzia poate fi doar aplicabilitatea prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 si in ceea ce priveste hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

61. Art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede faptul ca hotararile initiate de catre adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare, iar acest text de lege nu poate fi interpretat in sensul in care ar putea fi atacate in justitie doar hotararile adunarii generale care aproba hotararile adunarii speciale, deoarece in aceasta situatie s-ar crea o contradictie cu art. 116 alin. (1) care prevede ca exista situatii in care aprobarea unei hotarari a adunarii generale este atributul adunarii speciale.

62. In plus, respectarea principiului accesului liber la justitie poate fi asigurata doar prin admiterea posibilitatii de atacare in justitie a hotararii adunarii speciale in aceleasi conditii ca si hotararile adunarii generale.

63. Totodata, a fost exprimata si opinia ca, fata de aceasta lacuna legislativa, doar o propunere de lege ferenda este de natura a asigura temeiul procesual pentru formularea unor actiuni in instanta avand ca obiect contestarea hotararilor emise de adunarea speciala. Mai mult, s-a apreciat ca poate fi considerata si o problema de constitutionalitate, sens in care simpla pronuntare a unei hotarari prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nu va fi in masura sa tina locul unui temei legal expres.

64. Opinia exprimata de specialistii de la Facultatea de Drept a Universitatii Transilvania din Brasov este in sensul ca, in temeiul art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, si hotararile adunarilor speciale.

65. In fundamentarea acestei opinii au fost avute in vedere argumente referitoare la sediul materiei adunarilor speciale si adunarilor generale, topografia textelor legale ce reprezinta sediul materiei, prin raportare la normele specifice tehnicii legislative, precum si argumente referitoare la notiunea, natura si regimul juridic al adunarilor speciale.

66. In cuprinsul art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 legiuitorul nu a facut trimitere expresa si la posibilitatea atacarii in justitie, cu actiune in anulare, a hotararilor adunarilor speciale si s-a apreciat ca nici nu era necesara o astfel de trimitere, chiar in contextul in care art. 132 din Legea nr. 31/1990 se refera doar la hotararile adunarilor generale, deoarece dispozitiile legale ce reglementeaza adunarile generale constituie dreptul comun in materia adunarilor speciale, astfel ca organizarea si functionarea diferitelor adunari speciale, inclusiv aspectele de nelegalitate ale acestora, urmeaza regimul juridic al adunarilor generale, regim care cuprinde si actiunea in anulare. Prin dispozitiile art. 116 alin. (2), legiuitorul nu a reglementat o situatie specifica, un caz particular care sa deroge de la dreptul comun, ci, dimpotriva, a facut trimitere expresa la dreptul comun in materia adunarilor societatilor, potrivit principiului generalia specialibus non derogant.

67. Controlul legalitatii hotararilor adunarilor speciale prin posibilitatea exercitarii actiunii in anulare a hotararii adunarii generale care a aprobat hotararea adunarii speciale reprezinta un mijloc procedural de control judiciar indirect ce nu acopera si situatia juridica a titularului de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Acest control indirect nu este in masura sa asigure o garantie efectiva a dreptului de reunire si participare la adunarile speciale si nici a celorlalte drepturi specifice, in contextul in care titularii categoriilor de actiuni preferentiale fara drept de vot, prin raportare la dispozitiile art. 95 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, nu au calitate procesuala activa in formularea unei actiuni in anularea hotararii adunarii generale, neavand dreptul de a vota.

68. Daca s-ar accepta teza conform careia hotararile adunarilor speciale nu pot fi supuse actiunii in anulare prevazute la art. 132 din Legea nr. 31/1990, ar insemna ca dreptul subiectiv de reunire si participare la adunarile speciale sa fie doar un drept iluzoriu, deoarece acesta nu se bucura de o protectie efectiva, din moment ce nu ar exista posibilitatea verificarii, pe cale judiciara, a conditiilor de legalitate privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarii speciale, conditii al caror scop este de a crea cadrul legal organizatoric adecvat exercitarii drepturilor conferite de actiunile preferentiale, precum si cadrul procedural specific de protectie a acestor drepturi .

69. Pe cale de consecinta, ratiunea care a stat la baza sanctionarii nevaliditatii hotararilor adunarilor generale, prin posibilitatea exercitarii actiunii in anulare, este aceeasi ratiune care sta si la baza sanctionarii nevaliditatii hotararilor adunarilor speciale prin aceeasi posibilitate de exercitare a actiunii in anulare, deoarece ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.

70. Imperativul validitatii hotararii adunarii generale se aplica, mutatis mutandis, si hotararii adunarii speciale, imperativ care nu ar putea fi respectat in absenta unui mijloc de protectie procedural specific, cum este actiunea in anulare reglementata de art. 132 din Legea nr. 31/1990.

71. Universitatea "Titu Maiorescu" din Bucuresti a opinat ca, desi adunarile speciale nu figureaza in categoria organelor societare, totusi legiuitorul le asimileaza adunarilor generale ale actionarilor (asociatilor), ca organe statutare, atat timp cat convocarea, cvorumul si desfasurarea acestora sunt supuse dispozitiilor legale privind adunarile generale, potrivit art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

72. Din cuprinsul acestui text de lege nu rezulta ca legiuitorul a exclus posibilitatea formularii unei actiuni in anularea hotararilor adoptate de adunarile speciale ale actionarilor, dimpotriva, legiuitorul a dorit sa atraga atentia asupra legalitatii adoptarii unor asemenea hotarari, aplicandu-se dispozitiile din sectiunea a II-a capitolul IV titlul III din Legea nr. 31/1990 privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor speciale, reguli care sunt aceleasi ca si pentru adunarile generale (art. 117 - convocare; art. 112 si urmatoarele - cvorum, art. 129-131 - desfasurare).

73. Or, in cazul in care aceste dispozitii nu sunt respectate, hotararile respective pot fi "atacate" in conditiile art. 132 din aceeasi lege, chiar daca in acest text legiuitorul se refera in mod expres la hotararile adunarii generale.

74. Raportul dintre hotararea adunarii speciale a detinatorilor de actiuni si hotararea adunarii generale este prevazut de legiuitor in art. 116 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, din analiza acestor dispozitii constatandu-se ca legiuitorul a stabilit o dubla conditionare absolut necesara, conditionare reciproca. Astfel, hotararea adunarii generale in materie nu poate exista, nu produce efecte juridice in lipsa hotararii adunarii speciale.

75. Aceasta conditionare a hotararii adunarii generale de existenta hotararii adunarii speciale a detinatorilor de actiuni dintr-o anumita categorie pune problema valabilitatii hotararii adunarii speciale, adica in ce masura in cadrul adunarii speciale au fost respectate conditiile legale sau cele prevazute in actul constitutiv pentru adoptarea ei.

76. Aceasta conditionare - necesitatea aprobarii de catre adunarea generala - pune problema controlului hotararilor adunarii speciale, respectiv daca si pentru acestea se aplica dispozitiile art. 132 si urmatoarele din Legea nr. 31/1990.

77. A doua conditionare este in sens invers, si anume hotararea adunarii speciale trebuie sa fie aprobata de adunarea generala, ceea ce inseamna ca nu ar putea sa produca efecte juridice independent de existenta hotararii adunarii generale corespunzatoare (ordinare sau extraordinare, dupa caz) de aprobare a acesteia.

78. In aceasta opinie s-a considerat ca hotararile adunarilor speciale ale detinatorilor de actiuni din categorii diferite pot fi atacate cu actiune in anulare sau in constatarea nulitatii acestora in conditiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 chiar daca legiuitorul nu a prevazut in mod expres aceasta posibilitate si chiar daca hotararile respective sunt supuse aprobarii adunarii generale.

79. Controlul exercitat de adunarea generala asupra legalitatii hotararilor adunarii speciale, cu ocazia aprobarii acestora, nu exclude controlul jurisdictional exercitat de instantele judecatoresti competente, control care poate fi direct, printr-o actiune separata indreptata impotriva hotararii adunarii speciale, sau indirect, odata cu actiunea indreptata impotriva hotararii adunarii generale care a aprobat hotararea adunarii speciale.

80. Daca s-ar admite ca hotararea adunarii speciale nu ar putea fi atacata decat odata cu actiunea in anulare a hotararii adunarii generale ar insemna si o ingradire a liberului acces la justitie al titularilor actiunilor respective.

81. In concluzie, analizand dispozitiile legale, precum si doctrina de specialitate in materie, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 31/1990, s-a considerat ca, fata de natura juridica a adunarilor speciale, de regimul juridic al hotararilor adunarilor speciale ale actionarilor, de raportul dintre adunarile speciale si adunarile generale, se poate exercita controlul jurisdictional al hotararilor adunarilor speciale prin promovarea unei actiuni in anulare, in temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990.

82. Centrul pentru Dreptul Afacerilor din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara a aratat, prin opinia formulata, ca daca art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 contine o norma de trimitere la regulile de desfasurare a adunarilor generale aplicabile adunarii speciale, atunci, pentru identitate de ratiune, in cazul in care hotararea acestei din urma adunari este adoptata cu incalcarea cerintelor legale sau statutare de cvorum, convocare si desfasurare, sanctiunea va fi anulabilitatea sau, dupa caz, nulitatea hotararii acestei adunari. Din aceasta perspectiva, mentionarea in cuprinsul art. 116 alin. (2) a caii de atac impotriva hotararii nu era imperios necesara, de vreme ce adunarea speciala se va convoca si se va desfasura in aceleasi conditii ca adunarea generala, iar art. 132 din aceeasi lege sanctioneaza la modul indistinct incalcarea legii sau a actului constitutiv in ceea ce priveste convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarii generale.

83. Nulitatea este aplicabila in toate cazurile in care efectele rezultate sunt contrare scopului in considerarea caruia s-a edictat norma juridica, chiar daca aceasta nu mentioneaza expres sanctiunea nulitatii. Este evident ca ratio legis avuta in vedere de legiuitor, in cazul prevederilor art. 96, respectiv art. 116 din Legea nr. 31/1990, este aceea de a conferi protectie actionarilor titulari ai unor actiuni preferentiale cu dividend prioritar, care nu au voturi atasate acestor actiuni pe care sa le poata exercita in adunarile generale. In schimb, titularii acestor actiuni se vor intruni in adunari speciale, in conditiile stabilite prin actul constitutiv, unde isi vor exprima vointa (votul atasat actiunilor preferentiale), avand la fel ca oricare alt actionar dreptul de control asupra investitiei lor in societate, prerogativa atasata dreptului de proprietate asupra actiunilor detinute.

84. Aplicarea prin analogie a art. 132 din Legea nr. 31/1990 este deci posibila si necesara in cazul hotararilor adunarii speciale.

85. S-a aratat ca accesul la justitie al investitorilor nu ar trebui sa fie ingradit si ca nu poate fi retinuta opinia conform careia ar putea fi atacata hotararea adunarii generale adoptata in baza hotararii adunarii speciale, raportat la dispozitiile art. 116 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, intrucat analiza legalitatii hotararii adoptate de adunarea generala corespunzatoare nu implica in mod necesar o analiza cu privire la legalitatea hotararii adunarii speciale, fiind vorba de doua hotarari distincte, pentru care trebuie verificate conditiile proprii referitoare la convocare, cvorum si desfasurare.

86. De asemenea, prevederile Legii nr. 31/1990 se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila, iar art. 216 alin. (7) din Codul civil stipuleaza ca prevederile acestui articol se aplica in masura in care prin lege speciala nu se dispune altfel. Or, daca se porneste de la prezumtia ca Legea nr. 31/1990, lege speciala in raport cu Codul civil, in materia persoanelor juridice, nu dispune nimic - adica nu dispune altfel - cu privire la nulitatea hotararii organului persoanei juridice, atunci art. 216 din Codul civil este aplicabil in cazul hotararii adunarii speciale, care poate fi privita ca un organ al persoanei juridice.

87. In baza dispozitiilor art. 216 alin. (1) coroborat cu alin. (7) al aceluiasi text legal, hotararea adunarii speciale ar putea fi deci atacata cu actiune in justitie, in conditiile acolo prevazute, textul cu pricina fiind suficient pentru asigurarea accesului la justitie al membrilor adunarii speciale, in ipoteza inlaturarii celorlalte argumente.

88. In plus, chiar daca accesul la justitie pe calea actiunii in anulare/nulitatea hotararii adunarii speciale nu este prevazut expressis verbis de art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, accesul la justitie este garantat de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei si Codul de procedura civila.

VIII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

89. Din datele comunicate de instantele nationale la solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie au rezultat urmatoarele aspecte:

90. Curtile de apel Pitesti, Ploiesti, Iasi si Constanta nu au identificat practica judiciara si nici nu au exprimat puncte de vedere teoretice.

91. Nici la nivelul celorlalte curti de apel nu a fost identificata jurisprudenta, insa au fost formulate puncte de vedere teoretice, dupa cum urmeaza:

92. Opinia exprimata de majoritatea instantelor judecatoresti este in sensul ca hotararile adunarii speciale a actionarilor pot fi atacate in justitie, in temeiul prevederilor art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990, cu actiune in anulare (Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Bihor - Sectia a II-a civila, Curtea de Apel Suceava si Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia a II-a civila, Tribunalul Gorj - Sectia a II-a civila, Curtea de Apel Targu Mures si instantele din circumscriptia teritoriala, partial Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, Tribunalul Giurgiu - Sectia civila, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Cluj - Sectia a II-a civila).

93. In argumentarea acestei opinii s-a aratat ca orice act juridic poate fi supus controlului judiciar pentru ca, in caz contrar, ar fi restrictionat accesul la justitie si astfel s-ar produce o incalcare a art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

94. S-a mai apreciat ca art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este aplicabil si in situatia adunarilor speciale in baza art. 1 alin. (2) din Codul civil, potrivit caruia in cazurile neprevazute de lege se aplica dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare.

95. Art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o norma de aplicabilitate generala, fiind aplicabila prin analogie si in cazul hotararilor adunarii speciale, atat timp cat legea impune acestor categorii de adunari respectarea normelor prevazute pentru adunarile generale privind convocarea, desfasurarea, cvorumul si majoritatea, in raport cu dispozitiile art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

96. Imprejurarea ca hotararea adunarii speciale trebuie sa fie aprobata de adunarea generala nu inseamna ca poate fi atacata doar ultima hotarare, cea a adunarii generale. Daca s-ar admite aceasta opinie ar insemna ca s-ar incalca un drept special al titularului de actiuni de o anumita categorie care, de exemplu, nu a fost legal convocat sau a votat impotriva hotararii.

97. Astfel, hotararea adunarii speciale poate fi atacata de titularul unor actiuni speciale, precum si de alte persoane interesate, in conditiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, in ultima categorie neintrand insa si actionarii care nu fac parte din categoria speciala, deoarece ei se pot opune, in adunarea generala, aprobarii hotararii adunarii speciale.

98. Alin. (2) al art. 116 din Legea nr. 31/1990 prevede ca se vor aplica si adunarilor speciale conditiile de convocare, cvorum si desfasurare a adunarilor generale. Chiar daca este adevarat ca aceasta din urma prevedere nu se refera in mod expres si la posibilitatea de atacare a hotararilor adunarii speciale in aceleasi conditii ca si hotararile adunarii generale, pentru identitate de ratiune concluzia nu poate fi alta decat in sensul aplicabilitatii prevederilor art. 132 si in cazul hotararilor adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

99. De asemenea, chiar daca alin. (3) al art. 116 din aceeasi lege prevede ca hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare, acest text nu poate fi interpretat in sensul ca ar putea fi atacate in justitie doar hotararile adunarii generale care aproba hotararea adunarii speciale, intrucat o asemenea interpretare nu poate fi justificata si din perspectiva prevederilor alin. (1) al aceluiasi articol, care prevad ca exista situatii in care aprobarea unei hotarari a adunarii generale este atributul adunarii speciale.

100. Au fost exprimate si unele opinii nuantate, astfel:

101. Curtea de Apel Brasov a considerat ca, daca se adopta hotarari de catre adunarea speciala dupa adunarea generala, se poate ataca cu actiune in anulare hotararea adunarii speciale, pe motive de nelegalitate; daca hotararea este initiata de adunarea speciala, conform art. 116 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fiind supusa aprobarii adunarii generale corespunzatoare, hotararea adunarii speciale se poate ataca cu actiune in anulare impreuna cu hotararea de aprobare emisa de adunarea generala .

102. Opinia majoritara din cadrul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Craiova, precum si la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a civila cu privire la problema de drept vizata este in sensul posibilitatii de atacare indirecta a acestor hotarari ale adunarilor speciale atunci cand se ataca, in conditiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotararea adunarii generale de aprobare a deciziei adunarii speciale, avandu-se in vedere dispozitiile art. 116 alin. (2) si (3) din aceeasi lege.

103. Opinia Sectiei a II-a civile a Tribunalului Galati este in sensul ca hotararea adoptata de adunarea speciala a actionarilor in baza art. 116 din Legea nr. 31/1990 poate fi contestata in justitie, dar nu in baza art. 132 din Legea nr. 31/1990, ci a dispozitiilor art. 1.912 din Codul civil.

104. Art. 132 din Legea nr. 31/1990 se refera exclusiv la hotararile adunarii generale si nu poate fi aplicat prin simetrie si hotararilor adunarii speciale, deoarece acest text de lege cuprinde o norma de procedura .

105. Cu toate acestea, s-a considerat ca hotararile adunarii speciale pot fi atacate in justitie in baza art. 1.912 din Codul civil, norma ce reglementeaza modul de contestare a hotararilor apreciate ca fiind nelegale, adoptate de catre asociatii/actionarii unei societati.

106. Intr-o opinie minoritara s-a apreciat ca, in interpretarea prevederilor art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990, hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor nu pot fi atacate in justitie cu actiuni in anulare, de vreme ce, potrivit alin. (3) al art. 116, hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare, iar art. 132 din lege prevede in mod expres posibilitatea atacarii in justitie doar a acestor din urma hotarari (opinia majoritara la Tribunalul Specializat Cluj, partial Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, in majoritate Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a civila).

107. In sustinerea acestui punct de vedere s-a aratat ca restrictia impusa adunarii generale a actionarilor de a adopta hotarari care lezeaza actionarii cu drepturi speciale pleaca de la ideea de contract .

108. Plecandu-se de la prezumtia existentei unei conventii intre societate si actionari, s-a apreciat ca drepturile speciale nu pot fi modificate in lipsa consimtamantului actionarilor titulari ai acelor drepturi, oportunitatea in materia raporturilor comerciale neputand fi supusa cenzurii pe calea unei actiuni in anulare.

109. Asadar, lipsa reglementarii exercitarii vreunei cai de atac impotriva hotararilor adunarii speciale nu este o lacuna legislativa care sa reclame pentru identitate de ratiune incidenta dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, ci a avut in vedere natura speciala a drepturilor care nu pot fi modificate independent de vointa titularilor, acestia putand dezavua modificarile, daca apreciaza ca sunt contrare intereselor lor economico-financiare.

110. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia judiciara - Serviciul judiciar civil, prin Adresa nr. 2.543/C3.507/III-5/2019 din 31 octombrie 2019, a comunicat ca nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept care formeaza obiectul prezentei sesizari.

IX. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

111. Dispozitiile art. 116 din Legea nr. 31/1990 nu au facut obiectul controlului de constitutionalitate.

112. Deciziile prin care Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu prezinta relevanta in privinta chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizari.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

113. Prin raportul intocmit in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (7) din Codul de procedura civila, judecatorul-raportor a apreciat ca sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile nu indeplineste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, din perspectiva existentei unei chestiuni de drept de a carei lamurire sa depinda solutionarea pe fond a cauzei, precum si a noutatii acesteia.

114. Asupra rezolvarii de principiu a chestiunii de drept sesizate, pentru ipoteza in care completul desemnat in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile ar ajunge la concluzia intrunirii conditiilor de admisibilitate a sesizarii, opinia judecatorului-raportor a fost in sensul ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 116 din aceeasi lege, pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, si hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor, pentru nereguli vizand modalitatea de convocare, cvorum si desfasurare a acestei adunari.

XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie

115. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

Asupra admisibilitatii sesizarii

116. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, "Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constata ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata".

117. Din interpretarea prevederilor textului de lege citat se desprind conditiile de admisibilitate ale sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept .

118. O prima conditie este aceea ca pricina in care se ridica problema de drept sa fie pendinte pe rolul unei instante care judeca in ultima instanta. Se observa ca prezenta sesizare respecta conditia mentionata, litigiul in cadrul caruia a fost formulata sesizarea fiind pe rolul Curtii de Apel Oradea, investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta.

119. A doua conditie este ca sesizarea sa priveasca o chestiune de drept, adica o problema de interpretare a unei norme juridice pentru care sa fie necesara o rezolvare de principiu. Si aceasta conditie este indeplinita, instanta suprema fiind investita cu interpretarea unor dispozitii ale Legii nr. 31/1990.

120. A treia conditie presupune ca solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept invocate, cerinta indeplinita in cauza, in raport cu obiectul litigiului, solutia primei instante si criticile din apel. Astfel, in litigiul in cadrul caruia a fost formulata sesizarea, in prima instanta s-a dispus anularea hotararii adoptate de adunarea speciala a actionarilor, in apel fiind invocata inadmisibilitatea contestarii in justitie a acestui tip de hotarare, prin raportare la dispozitiile care reglementeaza actiunea in anularea hotararilor adunarii generale a actionarilor.

121. La randul sau, conditia referitoare la noutatea chestiunii de drept a carei dezlegare se solicita este indeplinita.

122. In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat deja ca, in examinarea cerintei noutatii, relevante sunt existenta si dezvoltarea unei jurisprudente continue in materie.

123. Din aceasta perspectiva au fost emise adrese catre toate curtile de apel, care au procedat la verificari ale jurisprudentei la nivelul instantelor judecatoresti situate in circumscriptiile lor teritoriale si au fost comunicate Inaltei Curti de Casatie si Justitie doar puncte de vedere teoretice care au relevat existenta a doua opinii, fara a fi identificate hotarari judecatoresti, asa cum rezulta din datele prezentate la capitolul VIII din prezenta decizie .

124. Cum caracterul de noutate se pierde pe masura ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instantelor si intrucat asemenea dezlegari nu exista pana la acest moment, cerinta noutatii este intrunita.

125. De asemenea, este indeplinita si ultima conditie referitoare la lipsa statuarii asupra chestiunii de drept de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie; in lipsa unei jurisprudente la nivelul tuturor instantelor, este evident ca nici instanta suprema nu a statuat asupra problemei de drept sesizate. De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii, neexistand jurisprudenta neunitara care sa fi determinat promovarea acestui mecanism de unificare.

126. Prin urmare, sesizarea intruneste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, astfel incat se impune a se da eficienta mecanismului de unificare reprezentat de pronuntarea unei hotarari prealabile.

Asupra fondului sesizarii

127. Pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept este necesar ca analiza sa porneasca de la tipul de actiuni ce pot fi emise de societate, pentru a se putea stabili natura adunarilor speciale ale actionarilor.

128. Potrivit art. 91 din Legea nr. 31/1990, in societatea pe actiuni, capitalul social este reprezentat prin actiuni nominative emise de societate, iar potrivit art. 94 alin. (1) din aceeasi lege actiunile trebuie sa fie de o valoare egala, acordand proprietarilor drepturi egale. Alin. (2) al art. 94 prevede ca pot fi emise, in conditiile actului constitutiv, categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite, facand trimitere la dispozitiile art. 95 si 96 din Legea nr. 31/1990.

129. Conform celor doua texte legale, pot fi emise actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot (ce confera titularilor drepturi preferentiale la dividende, precum si drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de vot), titularii fiecarei categorii de actiuni urmand a se reuni in adunari speciale.

130. Statutul si atributiile acestor adunari speciale au fost reglementate prin dispozitiile art. 116 din Legea nr. 31/1990, articol ce face obiectul sesizarii.

131. Din interpretarea textului de lege rezulta ca singura atributie a adunarilor speciale ale actionarilor detinatori ai unei anumite categorii de actiuni este aceea de a aproba, respectiv de a propune modificari ale drepturilor sau obligatilor referitoare la categoria de actiuni detinuta. In concluzie, adunarea speciala a actionarilor detinatori ai unei anumite categorii de actiuni este o forma speciala de organizare a acestora, in raporturile dintre ei si in cele cu societatea, iar hotararile lor nu pot avea efect direct asupra functionarii societatii, in lipsa aprobarii lor, anterioare ori posterioare, de catre adunarea generala a actionarilor. Concluzia este impusa de faptul ca aceasta adunare nu reprezinta un organ al societatii pe actiuni, ci doar o forma organizata in cadrul careia actionarii ce detin o anumita categorie de actiuni propun sau confirma modificari ale drepturilor ori obligatiilor referitoare la acea categorie de actiuni, decise in cadrul organului statutar al societatii, respectiv adunarea generala a actionarilor.

132. In acest cadru al confirmarii/propunerii de catre adunarea speciala a detinatorilor unei categorii de actiuni a modificarii drepturilor si obligatiilor referitoare la acea categorie de actiuni, legiuitorul a apreciat necesitatea introducerii unei forme de organizare a adunarii speciale, pentru a da autoritate hotararii adoptate. In acest sens, in alin. (2) al art. 116 din Legea nr. 31/1990 s-a prevazut expres ca dispozitiile privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor se aplica si adunarilor speciale.

133. Aplicarea acestor dispozitii si in ce priveste adunarea speciala a actionarilor este esentiala avand in vedere faptul ca, raportat la caracterul modificarii drepturilor sau obligatiilor referitoare la o anumita categorie de actiuni supuse confirmarii/propunerii, adunarea speciala a actionarilor detinatori se va supune regulilor adunarii generale ordinare sau extraordinare a actionarilor, dupa caz.

134. Se observa ca legiuitorul a facut trimitere doar la dispozitiile referitoare la modalitatea de organizare a adunarilor generale, fara sa prevada expres si aplicabilitatea normelor legale referitoare la contestarea in justitie a hotararilor adoptate de adunarea generala a actionarilor.

135. Ar parea ca legiuitorul, prin mentionarea stricta doar a aplicabilitatii dispozitiilor referitoare la convocare, cvorum si desfasurare, ar fi intentionat excluderea acestui tip de hotarare (adoptat de adunarea speciala a detinatorilor de actiuni) de la controlul jurisdictional, sub premisa ca legalitatea adoptarii sale ar urma sa fie verificata in cadrul adunarii generale a actionarilor, singurul organ statutar ce adopta hotarari cu efect asupra functionarii societatii.

136. O asemenea interpretare nu poate fi retinuta pentru urmatoarele argumente: legiuitorul a prevazut doua modalitati de convocare si desfasurare a adunarilor speciale ale actionarilor detinatori ai unui anumit tip de actiuni, respectiv una ulterioara adunarii generale a actionarilor, prin care confirma modificarea drepturilor si obligatiilor referitoare la acea categorie de actiuni, si una anterioara adunarii generale a actionarilor, prin care propune modificarea drepturilor si obligatiilor.

137. In prima ipoteza ar fi excesiv ca o hotarare a adunarii speciale a detinatorilor unei categorii de actiuni, adoptata cu incalcarea normelor referitoare la convocare, cvorum si desfasurare, sa poata fi contestata in justitie doar prin actiunea in anularea hotararii adunarii generale a actionarilor care a aprobat modificarea drepturilor si obligatiilor referitoare la acele actiuni . Demersul ar fi excesiv intrucat s-ar determina, in cazul constatarii nerespectarii normelor legale referitoare la adunarea speciala, pe langa anularea acelei hotarari, si anularea hotararii generale a actionarilor, desi aceasta nu ar fi afectata de o asemenea neregularitate la momentul adoptarii sale. In acest caz s-ar determina o reluare a intregului proces decizional, incepand, evident, cu o noua convocare a adunarii generale a actionarilor, aspect ce ar putea provoca o afectare semnificativa a functionarii societatii. In masura in care adunarea generala nu ar fi afectata de neregularitati, ci doar adunarea speciala, conturarea posibilitatii de contestare in justitie, pentru neindeplinirea conditiilor de convocare, cvorum si desfasurare, a celei din urma hotarari ar determina doar o amanare a aplicarii hotararii adunarii generale a actionarilor pana la reluarea formalitatilor de desfasurare a adunarii speciale.

138. In cea de-a doua ipoteza, in aceleasi conditii de neregularitate a convocarii, cvorumului ori desfasurarii adunarii speciale a detinatorilor unei anumite categorii de actiuni, de asemenea ar fi excesiv sa se astepte desfasurarea adunarii generale a actionarilor, pentru ca abia ulterior adoptarii hotararii sa se formuleze actiune in justitie, prin care sa se conteste, alaturi de hotararea adunarii generale a actionarilor, neafectata din perspectiva legalitatii proprii de desfasurare, hotararea adunarii speciale. Consecinta ar fi aceeasi ca si in prima ipoteza: intregul demers decizional ar fi anulat, cu reluarea intregii proceduri si cu afectarea functionarii societatii.

139. Nu in ultimul rand, chiar avand in vedere conditionarea reciproca a celor doua tipuri de hotarari, demersul decizional ar fi usurat in masura in care fiecare dintre cele doua hotarari ar fi contestata in justitie separat, pentru neregularitatile proprii de desfasurare.

140. Relevant este si faptul ca o anumita categorie de actionari (detinatorii actiunilor preferentiale cu drept prioritar) participa la adunarile generale ale actionarilor fara drept de vot, ei neputand astfel sa influenteze procesul decizional.

141. In concluzie, in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 132 raportat la art. 116 din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

142. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 521 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 3.666/111/2017**, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 132 din Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 116 din aceeasi lege, pot fi atacate in justitie, cu actiune in anulare, si hotararile adoptate de adunarea speciala a actionarilor.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din 20 ianuarie 2020.