Obligarea unei autoritati publice la emiterea unui act administrativ sub sanctiunea platii daunelor cominatorii

Prin urmare, obligarea unei autoritati publice la plata daunelor cominatorii anterior implinirii termenului in interiorul caruia aceasta are obligatia sa execute hotararea, este nelegala.

Prin sentinta nr.2485 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii WT si WMA, in contradictoriu cu parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, si a obligat parata sa emita decizia reprezentand titlu de despagubire, in maximum 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, sub sanctiunea daunelor cominatorii de 300 lei/zi de intarziere si sub sanctiunea amenzii conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Prin aceeasi sentinta, instanta de judecata a respins cererea reclamantei privind plata daunelor morale, ca neintemeiata si a obligat parata la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata, admise in parte .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Dispozitia nr. 1554/31.03.2004, Primarul Municipiului Arad a propus acordarea de masuri reparatorii constand in drepturi banesti de 405.907.635 lei (calculate la 23.01.2004), pentru cota de A� din apartamentele 6,8 si 9 situate in Arad, petentilor WT si WG, pentru cota A� din terenul aferent acestora, transmitandu-se dreptul de folosinta special prevazut de titlul II art. 2 din OUG nr.184/2001.

De pe urma defunctului WG, decedat la 21.02.2009, a ramas mostenitoare sotia sa, WMA.

Dispozitia si actele ce au stat la baza acesteia au fost inaintate Secretariatului Comisiei Centrale.

In analiza legalitatii respingerii cererii de restituire in natura, parata a constatat, conform apararilor formulate prin intampinare, lipsa unor inscrisuri (privind suprafetele apartamentelor, acte privind calitatea de mostenitor, situatia incasarii despagubirilor, acte de identitate).

A aratat parata ca dosarul a fost repartizat evaluatorului desemnat aleatoriu.

Din actele depuse la dosar rezulta ca la data de 4 mai 2010, reclamantii au comunicat paratei copiile actelor privind calitatea de mostenitor si celor de identitate.

La dosar au fost depuse copiile declaratiilor cu semnatura legalizata ale petentilor referitoare la faptul ca nu au primit despagubiri referitoare la vreun imobil din Romania si adresa nr. 2646/840/11.07.2001 a SC ``R`` SA Arad din care rezulta suprafetele apartamentelor preluate de stat in baza Decretului 92/1950.

Se constata ca de la emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii au trecut sapte ani, ca la dosar au fost depuse toate actele solicitate de Comisia Centrala, iar dosarul a fost inaintat expertului desemnat de autoritate in vederea intocmirii raportului de evaluare.

Instanta de fond retine ca prin Legea nr.247/2005 nu au fost stabilite termene speciale de solutionare a cererilor, devenind aplicabile astfel dispozitiile de drept comun, prevazute de Legea contenciosului administrativ.

Conform art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004: ``se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri``.

Termenul legal de 30 de zile de solutionare a cererii fiind depasit, se constata ca propunerea acordarii de despagubiri este emisa in martie 2004, fiind depasit orice termen rezonabil justificat de incarcatura autoritatii competente in emiterea titlului.

Statul, prin institutiile sale, raspunde atat pentru culpa persoanelor vinovate de neindeplinirea sarcinilor in cadrul autoritatii, dar si pentru organizarea necorespunzatoare a activitatii de executare a legii, concretizata in lipsa cadrului administrativ necesar pentru indeplinirea atributiilor legale in cadrul unor termene rezonabile. Astfel, imprejurarea ca pe rolul Comisiei sunt inregistrate foarte multe dosare reprezinta o justificare a lipsei oricarei intentii in intarzierea produsa, dar nu absolva autoritatea de culpa in conditiile in care persoanele indreptatite au conform legii dreptul la solutionarea oricarei cereri intr-un termen rezonabil, cel de drept comun fiind de 30 de zile .

Avand in vedere aceste considerente si prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se impune obligarea paratei la emiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire, sub sanctiunea daunelor cominatorii in caz de neexecutare a obligatiei in cuantum de 300 lei pe zi de intarziere si sub sanctiunea amenzii conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Instanta de fond a apreciat ca cererea de obligare a paratei la plata despagubirilor pentru daune morale nu este dovedita, avand in vedere ca reclamantii nu au justificat daunele morale care le-ar fi fost produse prin nesolutionarea cererii, si fata de cadrul complex in care se desfasoara procesul administrativ de stabilire si plata a despagubirilor.

Impotriva acestei sentinte, considerand-o netemeinica si nelegala, a declarat recurs parata.

In motivarea recursului formulat, recurenta-parata a sustinut in esenta ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica intrucat cererea precizatoare a actiunii reclamantilor nu le-a fost comunicata, iar suma stabilita cu titlu de despagubiri de 405.907.635 ROL reprezinta valoarea cotei de A� din apartamentele cu nr. 1, 2, 3, 4, 5 si 7 din care a fost scazuta valoarea de A� din apartamentele 6, 8 si 9 (cota atribuita in natura).

Astfel, sustine recurenta ca intimatii-reclamanti detin in proprietate in intregime apartamentele 6, 8 si 9 si au dreptul la despagubiri pentru cota de A� din apartamentele 1, 2, 3, 4, 5 si 7 din care urmeaza a fi scazuta cota de A� din apartamentele 6, 8 si 9, avand in vedere ca dosarul de despagubire al acestora cuprinde trei dispozitii emise de primarie.

Se critica sentinta atacata si in ceea ce priveste stabilirea termenului de 30 de zile sub sanctiunea de daune cominatorii de 300 lei/zi de intarziere si a amenzii conform art. 24 alin.(2) din Legea nr. 554/2004, recurenta apreciind ca instanta de fond a stabilit o obligatie extrem de oneroasa in sarcina sa, prezumand neindeplinirea obligatiei impusa de aceasta.

Un alt aspect criticat de recurenta vizeaza obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, apreciind ca in ceea ce priveste cuantumul acestora, instanta de fond avea posibilitatea aplicarii dispozitiilor art. 274 alin.(3) Cod procedura civila.

In drept au fost invocate dispozitiile HG nr. 361/2005, Legea nr. 10/2001 republicata, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005.

Intimatii-reclamanti WT si WMA au depus note scrise solicitand respingerea recursului formulat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Inalta Curte constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

1. Cu privire la criticile formulate de recurenta-parata vizand incalcarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare in raport de necomunicarea cererii precizatoare formulata de reclamanti la data de 22 martie 2011.

Instanta de control judiciar constata ca sustinerile recurentei-parate sunt nefondate intrucat, astfel cum s-a mentionat in practicaua incheierii din 22 martie 2011, reclamantii au precizat ca isi retrag sustinerile privind cota de A� din terenul aferent mentionand ca din eroare a fost specificat si terenul in petitul actiunii.

Potrivit art. 132 teza a II-a pct.2, ``cererea nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta, cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii``.din perspectiva acestor prevederi procedurale se constata ca in mod corect instanta de fond a retinut prin incheierea din data de 22 martie 2011 restrangerea cererii reclamantilor fara a incalca nici principiul contradictorialitatii si nici dreptul de aparare al recurentei-reclamante.

2. In ceea ce priveste criticile recurentei-parate privind obligarea la emiterea deciziei reprezentand titlu de despagubire in conformitate cu Dispozitia nr. 1554/31 martie 2004 emisa de Primarul municipiului Arad privind propunerea de acordare a masurilor reparatorii, constand in drepturi banesti de 405.907.635 lei, instanta de control judiciar constata ca acestea sunt nefondate.

Astfel, nu pot fi retinute sustinerile recurentei potrivit carora cererea formulata de reclamanti ar fi lipsita de interes si ca instanta de fond nu si-a exercitat rolul activ in a stabili in mod cert obiectul cauzei.

Intimatii-reclamanti au supus controlului instantei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentand titlul de despagubire pentru suma ce va fi stabilita prin raportul de evaluare a despagubirilor propuse prin Dispozitia nr. 1554/31 martie 2004 emisa de Primaria Municipiului Arad privind acordarea de masuri reparatorii pentru cota de A� din apartamentele 6, 8 si 9 situate in Arad, si acordarea dreptului de folosinta special prevazut de titlul II art. 2 din OUG nr. 184/2001 pentru terenul aferent.

In mod corect instanta de fond a retinut prin sentinta criticata ca de la emiterea dispozitiei de solutionare a notificarii au trecut sapte ani si ca la dosar au fost depuse toate actele solicitate de intimata-parata, astfel ca intarzierea in emiterea titlului reprezinta o incalcare a termenului rezonabil, calculat de la data sesizarii autoritati publice competente, in cadrul procedurii administrative preliminare si pana la momentul finalizarii procedurilor judiciare, prin pronuntarea hotararii judecatoresti irevocabile.

Criticile recurentei-parate potrivit carora suma de 405.907.635 lei reprezentand drepturi banesti propusa ca masuri reparatorii prin Dispozitia nr. 1554/31 martie 2004 pentru cota de A� din apartamentele 6, 8 si 9 situate in Arad, imobile care au fost restituite in natura reclamantilor, avand in vedere si celelalte doua dispozitii nr. 1552/31 martie 2004 si 1553/31 martie 2004 emise de Primaria Arad, sunt irelevante in cauza, intrucat prin cererea formulata reclamantii au solicitat obligarea autoritatii parate la emiterea titlului de despagubire pentru suma se va fi stabilita prin raportul de evaluare, iar instanta de fond a obligat la emiterea deciziei in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, avand in vedere dispozitiile art. 18 alin.1 si art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004.

3. In ceea ce priveste criticile recurentei cu privire la obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii de 300 lei/zi de intarziere sub sanctiunea amenzii conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Inalta Curte le apreciaza ca fiind fondate, instanta de fond solutionand in mod gresit acest capat de cerere .

Potrivit dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementata o procedura speciala de sanctionare a autoritatilor, in cazul in care acestea nu executa hotarari definitive si irevocabile. Aceasta procedura este insa subsecventa actualei etape judiciare, astfel ca obligarea la plata daunelor cominatorii prin hotararea criticata, apare ca neintemeiata, ca si aceea vizand aplicarea amenzii prevazute de art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificata si completata prin Legea nr. 262/2007, ``executarea hotararii definitive si irevocabile date in contencios administrativ se face in temeiul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii``.

Numai in cazul in care termenul nu este respectat se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri de intarziere, conform alin.(2) al art. 24 din lege.

Avand in vedere aceste prevederi legale, rezulta ca atata timp cat textul de lege prevede un termen in interiorul caruia autoritatea publica este obligata sa execute hotararea, in speta sa emita decizia de acordare a despagubirilor, este nejustificata obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii.

In ceea ce priveste aplicarea amenzii prevazute de dispozitiile art. 24 alin.(2) din Legea nr. 554/2004, este de observat ca dispozitiile alin.(3) ale aceluiasi articol, precizeaza ca ``neexecutarea din motive imputabile`` sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ, fapt ce constituie infractiune si s sanctioneaza de lege, astfel ca, numai in caz de refuz de executare, la cererea reclamantului se poate analiza care a fost natura motivelor pentru care nu s-a realizat executarea hotararii.

4. Criticile recurentei-parate cu privire la obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata sunt nefondate, intrucat instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 alin.(1) si alin.(3) Cod procedura civila, apreciind in raport de aceste dispozitii legale, cuantumul cheltuielilor de judecata datorate.

Avand in vedere toate aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.(1) si (3) Cod procedura civila a admis recursul formulat a modificat in parte sentinta atacata, in sensul ca a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii si cea privind aplicarea amenzii prevazute de art. 24 alin,82) din Legea nr. 554/2004 mentinand celelalte dispozitii ale sentintei atacate.