Or, in conditiile in care certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost emis de o autoritate publica centrala in baza dispozitiilor Legii nr. 15/1990 si ale HG nr. 834/1991, rezulta ca numai derularea procedurii legale, administrative de catre autoritatea emitenta, potrivit etapelor descrise in continutul HG nr. 834/1991, putea forma obiect al evaluarilor instantei de contencios administrativ.
Prin urmare, instanta de apel a facut aplicarea prezumtiei legale absolute, irefragabile a autoritatii de lucru judecat reglementata de art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. (2) C.civ. - res judicata pro veritate hebetur - sau a efectului pozitiv al autoritatii de lucru judecat, intr-un context in care nu era incidenta, avand in vedere ca solicitarea privind constatarea nulitatii titlului asupra terenului notificat, reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate, constituie o chestiune prejudiciala in procedura aplicarii Legii nr. 10/2001 si a conditiilor prevazute de lege ce trebuie verificate pentru solutionarea notificarii adresate unitatii detinatoare a imobilului la data aparitiei legii reparatorii. Aceasta chestiune prejudiciala are o alta cauza juridica decat invocarea unor nelegalitati savarsite eventual cu ocazia emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate in raport cu procedura prevazuta de H.G. nr. 834/1991, iar aceasta cauza juridica este data de invocarea principiilor ce guverneaza efectele nulitatii actului juridic civil, anume nulitatea actelor subsecvente unui act nul, ca urmare a constatarii nulitatii actului juridic de nationalizare a imobilului, care a fost de natura a vicia toate actele juridice subsecvente.
Prin sentinta civila nr. 1269 din 10.12.2009, Tribunalul Covasna a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale a chematului in garantie AAAS si a paratului Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National ; a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata SC X. SA si, in consecinta: a admis in parte actiunea precizata de reclamantii A., B. si C. in contradictoriu cu parata SC X. SA., a dispus obligarea paratei SC X. SA sa se pronunte prin decizie motivata asupra cererii de restituire a imobilului inscris in CF xx8, top xx5 - casa de piatra si curte in suprafata de 252 mp -, potrivit notificarii 188/2001.
Prin decizia nr. 85 din 29.06.2010, Curtea de Apel Brasov a admis apelul declarat de parata SC X. SA cu trimitere spre rejudecare, solutie mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia 5991/2011.
In rejudecare, prin actiunea formulata, astfel cum a fost precizata, reclamantii au solicitat, in contradictoriu cu paratii SC X. SA, Consiliul Judetean Mures, Municipiul Sf. Gheorghe, D. SA, Ministerul Culturii si Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice constatarea nulitatii absolute a actelor prin care dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF xx8, top xx5 a fost transferat de la Statul Roman la C.L. Sf. Gheorghe si la parata SC X. SA si rectificarea CF, dupa cum urmeaza: anularea incheierii de intabulare nr. 100/1957 din CF xx8, top xx0; constatarea nulitatii absolute a incheierii de intabulare nr. 100/1957 din CF xx8, top xx0; constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures si rectificarea incheierii de intabulare nr. 898/1958, emisa in baza ei; constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 1227/1966 si a procesului verbal de predare primire nr. 4080/1966 prin care dreptul de administrare operativa asupra imobilului din litigiu a fost intabulat pe numele C.L. Brasov al carui succesor este SC X. SA; rectificarea incheierii de intabulare nr. 825/1968; sa se constate nulitatea absoluta a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu din proprietatea Statului Roman si administrarea operativa a C.L. Brasov in favoarea paratei SC X. SA si anume, nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4 din 15.02.1996; obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul in litigiu.
Prin sentinta civila nr. 3150 din 21.11.2012, Tribunalul Covasna a respins ca nefondate exceptiile inadmisibilitatii actiunii, prescriptiei dreptului material la actiune, puterii de lucru judecat in raport cu decizia nr. 825/R/2008 a Curtii de Apel Targu Mures, lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiului Sf. Gheorghe, Consiliul Judetean Mures si chematei in garantie A.V.A.S.
A admis in parte actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii SC X. SA, Consiliul Judetean Mures, Municipiul Sf. Gheorghe, D. SA, Ministerul Culturii si Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si, in consecinta, a dispus rectificarea CF xx8, top xx5 in sensul radierii dreptului de proprietate inscris la B13 in favoarea paratului Statul Roman si a dreptului de folosinta in favoarea Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe, radierii dreptului de proprietate inscris la B15 in favoarea Intreprinderii Y si radierii dreptului de administrare inscris la C1 in favoarea C.L. Brasov, precum si revenirea la situatia initiala de carte funciara .
A respins ca nefondate cererile reclamantilor de anulare si constatarea nulitatii incheierilor de intabulare nr. 100/1957, nr. 898/1958 si nr. 825/1968 si cererea avand ca obiect obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul in litigiu.
A dispus disjungerea cererii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996.
A respins ca nefondata cererea paratei SC X. SA de chemare in garantie a A.V.A.S.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta, in rejudecare, a retinut urmatoarele :
Asupra imobilului inscris in CF xx8, top xx5 - casa de piatra cu 5 camere si curte, a fost inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor F. si L., in cote egale.
Din certificatul de mostenitor nr. x1/1990 a rezultat ca reclamantele A. si B. sunt mostenitoare legale ale defunctului F., iar reclamantul C. este, potrivit certificatului de calitate de mostenitor nr. x3/2001, mostenitor al defunctului J., tatal sau, care, la randul sau, are calitatea de mostenitor al defunctilor L. si M., bunicii reclamantului.
In baza Decretului nr. 92/1950, ca efect al nationalizarii, imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman, dreptul de proprietate fiind intabulat in CF prin incheierea nr. 100/1957, in timp ce dreptul de folosinta a fost intabulat in favoarea Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe .
Prin incheierea de CF nr. 898/1958, dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu s-a intabulat in favoarea Intreprinderii Y., in baza Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures.
In baza Deciziei nr. 1227/1966, a procesului verbal de predare-primire nr. 4080, asupra imobilului s-a intabulat in foaia de sarcini a cartii funciare, dreptul de administrare operativa in favoarea C.L. Brasov - incheierea CF nr. 825/1968.
Decizia nr. 1227/1966 a fost emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brasov, care a transmis din administrarea Intreprinderii Y. in administrarea C.L. Brasov imobilul din litigiu. Procesul verbal de predare primire a fost intocmit in vederea intocmirii formalitatilor necesare operarii in evidentele contabile a bunului transferat.
In evidentele CF s-a facut mentiunea radierii dreptului de proprietate intabulat in foaia B, in favoarea Intreprinderii Y., ca urmare a intabularii dreptul de administrare operativa in favoarea C.L. Brasov (C1).
La data de 11.06.1996, a fost emisa incheierea CF nr. 3611, prin care s-a rectificat suprafata imobilului de la 252 la 312 mp, in baza adeverintei 3432/1996 a Consiliului Local al mun. Sf. Gheorghe, iar apoi s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea SC X. SA, in temeiul H.G. nr. 834/1991 si a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996.
Din aceeasi incheiere de CF si din actele care au stat la baza emiterii ei - extras CF, decizia nr. 1227/1966, proces verbal de predare-primire nr. 4080, ,,Protocol privind trecerea activitatii unitatilor de librarie din jud. Covasna de la C.L. Brasov din subordinea Comitetului Executiv al Consiliului Judetean Brasov la C.L. Covasna``, prima instanta a apreciat ca prin incheierea CF nr. 283/1968 s-a intabulat dreptul de administrare operativa asupra imobilului in favoarea C.L. Brasov, poz. C1.
Din toate aceste inscrisuri, coroborate cu desfasuratorul CF, s-a retinut ca dreptul de proprietate a fost intabulat in favoarea Statului Roman de la nationalizare (incheierea nr. 100/1957) si pana la intabularea sa in favoarea SC X. SA (incheierea CF nr. 3611/1996). Desi prin incheierea CF nr. 898/1958 s-a intabulat in favoarea Intreprinderii Y. dreptul de proprietate, fiind inscrisa in foaia B.15 a cartii funciare, tribunalul a constatat ca aceasta unitate a avut doar un drept de administrare, ce a fost radiat odata cu transmiterea acestuia catre C.L. Brasov.
Ca atare, dreptul de folosinta asupra imobilului a fost intabulat in favoarea mai multor persoane juridice pana in anul 1996, potrivit celor anterior aratate.
Totodata, prima instanta a mai retinut ca prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a admis actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratul Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si s-a constatat ca imobilul inscris in CF xx8, top. xx5 a fost preluat fara titlu valabil de Statul Roman, in baza Decretului nr. 92/1950.
I. Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare, prima instanta a aratat ca reclamantii urmaresc sa obtina recunoasterea calitatii de proprietari, cu titlu de mostenire, asupra imobilului in litigiu pe calea unei actiuni in anulare si rectificare CF, nu pe calea unei actiuni in constatarea unei stari de fapt sau de drept; in consecinta, fata de prevederile art. 111 C.proc.civ., exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa ca nefondata.
II. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in constatarea nulitatii actelor de instrainare, de asemenea, a fost respinsa ca nefondata, avand in vedere caracterul imprescriptibil al actiunii in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil in cauza, conform art. 6 alin. (2) - (4) din noul Cod civil.
III. Si exceptia puterii de lucru judecat in raport cu decizia nr. 825/R/2008 a Curtii de Apel Targu Mures a fost, de asemenea, respinsa ca nefondata, deoarece actiunea formulata de reclamantele A. si B., dar si cererea intervenientului C., avand ca obiect constatarea nulitatii actelor de trecere in proprietatea statului a imobilului in litigiu, au fost respinse pe motive procedurale, cererea introductiva fiind completata tardiv si fara a cuprinde un petit necesar, acela in compararea titlurilor de proprietate . S-a apreciat ca existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea unei hotarari, sau cu putere de lucru judecat atunci cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Cum prin decizia civila nr. 825/R/2008 nu s-a solutionat cauza pe fond, tribunalul a apreciat ca aceasta hotarare nu se poate opune cu putere de lucru judecat. In plus, prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat ca imobilul inscris in CF xx8, top xx5 a fost preluat fara titlu valabil de Statul Roman, in baza Decretului nr.92/1950, iar aceasta constituie o hotarare judecatoreasca ce are putere de lucru judecat in speta, constituind, de altfel, si motivul pentru care reclamantii au precizat actiunea in rejudecare.
IV. Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, prima instanta a retinut ca, in cauza, se solicita a se constata nulitatea absoluta a incheierii de intabulare a dreptului de proprietate in favoarea Statului Roman, rectificarea cartii funciare; calitatea procesuala pasiva se verifica fata de partea in favoarea careia s-a emis aceasta incheiere de intabulare si care a avut calitatea de proprietar pana in anul 1966. Actiunea in rectificare CF se formuleaza in contradictoriu cu proprietarul tabular (art. 36-38 din Legea nr. 7/1996, in vigoare la data promovarii actiunii). De asemenea, s-a solicitat si anularea actelor subsecvente actului juridic de nationalizare emis in baza Decretului nr. 92/1950, acte prin care s-a transmis si intabulat dreptul de folosinta/administrare in favoarea altor persoane juridice.
In consecinta, retinand si prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 conform carora ,,Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii . El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop``, tribunalul a constatat ca are calitate procesuala pasiva persoana juridica al carui drept de proprietate era intabulat in CF - Statul Roman - reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, autoritate care exercita puterea de reprezentare a statului si la momentul preluarii bunului, precum si ulterior.
V. S-a apreciat ca si paratii Municipiul Sf. Gheorghe si Consiliul Judetean Mures au calitate procesuala pasiva in cauza.
Astfel, reclamantii au solicitat anularea incheierii de intabulare nr. 100/1957, incheiere prin care s-a intabulat dreptul de folosinta asupra imobilului in litigiu in favoarea ,,Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe``, constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Targu Mures si rectificarea incheierii de intabulare nr. 898/1958, emisa in baza ei.
In acest context, s-a retinut ca in organizarea administrativa a Romaniei, astfel cum este reglementata in Constitutie si legi speciale, nu mai exista entitatea juridica de ,,Sfat Popular`` si nici cea de ,,Regiune Autonoma Maghiara Targu Mures``. Cererea de anulare sau constatare a nulitatii unui act juridic se formuleaza in contradictoriu cu partile acelui act juridic si, in consecinta, in cazul de fata, instanta a stabilit persoanele juridice care au calitate procesuala pasiva, in calitate de continuatori ai personalitatii juridice a organelor anterior mentionate.
Pe baza dispozitiilor legale din actele normative succesive adoptate in segmentul organizarii administrativ-teritoriale a Romaniei, tribunalul a concluzionat ca paratul Consiliul Judetean Mures are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind autoritatea administratiei publice locale cu atributii deliberative, la fel ca fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures.
VI. A.V.A.S., la randul sau, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca nu are obligatia restituirii in natura a imobilului, intrucat aceasta obligatie revine unitatii detinatoare. Totusi, parata SC X. SA a chemat in garantie A.V.A.S. nu pentru a fi obligata la restituirea bunului imobil, ci pentru a o despagubi in cazul in care aceasta va cadea in pretentii fata de reclamanti.
Tribunalul Covasna a retinut ca la data de 20.04.2000, societatea parata a fost privatizata integral, apreciind, in baza acestei constatari, ca intre parata SC X. SA si chemata in garantie exista un raport juridic.
S-a aratat ca legitimarea calitatii procesuale active presupune stabilirea existentei unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuala pasiva apartine numai celui fata de care se poate realiza interesul partii reclamante. Raportul juridic din speta s-a nascut intre parata SC X. SA si chemata in garantie, iar in acest caz chemata in garantie este persoana despre care se pretinde ca este obligata in raportul juridic dedus judecatii.
VII. La termenul de judecata din data de 31.10.2012, din oficiu, s-a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Covasna, privitor la cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis in conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 este un act administrativ in sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel ca, actiunea prin care se solicita anularea/constatarea nulitatii acestuia se circumscrie prevederilor art. 1 din acest act normativ, astfel incat s-a dispus disjungerea acestui capat de cerere din actiunea introductiva.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a constatat ca prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat ca imobilul inscris in CF xx8, top xx5 a fost preluat fara titlu valabil de Statul Roman, in baza Decretului nr.92/1950. S-a aratat anterior ca dreptul de proprietate a fost intabulat in favoarea Statului Roman de la nationalizare si pana la intabularea sa in favoarea SC X. SA, iar dreptul de folosinta asupra imobilului a fost intabulat in favoarea mai multor persoane juridice pana in anul 1996. Deoarece prin niciun act juridic dreptul de proprietate nu a fost transmis Regiunii Autonome Maghiare Mures, prin Decizia nr.38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures nu se putea transmite in mod valabil dreptul de proprietate in favoarea Intreprinderii Y. Chiar si dupa reimpartirea administrativ teritoriala a statului prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950, Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures avea doar dreptul de folosinta asupra imobilului in litigiu, intabulat initial in favoarea Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe, transmisiunea acestui drept operand in temeiul Legii nr. 5/1950.
Ca urmare, instanta a apreciat ca prin Decizia nr. 38/1958 se putea transmite doar dreptul de folosinta asupra imobilului, iar nu dreptul de proprietate . Ulterior, prin Decizia nr. 1227/1966, emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brasov, s-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului de la Intreprinderea Y. la C.L. Brasov, intocmindu-se si procesul verbal de predare primire. Aceasta decizie a fost emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brasov deoarece, in urma reorganizarii teritoriului Romaniei, in anul 1960, doua raioane - Targu Secuiesc si Sfantul Gheorghe - au trecut la Regiunea Brasov.
Prima instanta a mai aratat ca efectele nulitatii actului juridic constau in desfiintarea raportului juridic generat de actul juridic lovit de nulitate si prin aceasta restabilirea legalitatii. In situatia de fata, efectele nulitatii presupun, pe langa desfiintarea actului principal si desfiintarea actului subsecvent, conform principiului ``resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis``. Fiind nul actul de preluare a imobilului de catre stat, sunt nule si actele subsecvente acestuia, si anume Decizia nr. 38/1958, Decizia nr. 1227/1966 si procesul verbal nr. 4080/1966.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 ,,orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil.``
Avand in vedere ca printr-o sentinta irevocabila s-a constatat faptul ca titlul statului nu este valabil, tribunalul, in temeiul art. 36 din Legea nr.7/1996, in vigoare la data formularii actiunii introductive, a dispus rectificarea CF, astfel: radierea dreptului de proprietate inscris la B13 din CF xx8, top xx5, in favoarea paratului Statul Roman si a dreptului de folosinta inscris la B14, in favoarea Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe; radierea dreptului de proprietate inscris la B15, in favoarea Intreprinderii Y.; radierea dreptului de administrare inscris la C1, in favoarea C.L. Brasov.
Urmare a rectificarii cartii funciare in sensul aratat, s-a dispus revenirea la situatia initiala de carte funciara .
Tribunalul a apreciat ca efectul admiterii actiunii in rectificare CF nu poate fi acela al constatarii nulitatii ori al anularii incheierilor de care funciara; pe de alta parte, aceste acte au fost valabil intocmite, iar la momentul emiterii lor nu a existat niciun motiv de nulitate absoluta sau relativa care sa le afecteze valabilitatea.
In consecinta, s-a respins ca nefondata cererea de anulare si constatare a nulitatii incheierilor de intabulare nr. 100/1957, nr. 898/1958 si nr. 825/1968.
Cu privire la cererea reclamantilor avand ca obiect obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul in litigiu, prin Decizia nr. 825/R/2008 a Curtii de Apel Targu Mures s-a retinut ca reclamantii au depus notificari pentru restituirea imobilului in conformitate cu Legea nr. 10/2001, dar au cerut si radierea din CF a dreptului de proprietate inscris in favoarea Statului Roman . De asemenea, s-a mai retinut ca ,,la cererea reclamantelor (A. si B.) si a intervenientului (C.) procedura administrativa a fost suspendata, indicandu-se instantei de recurs ca doresc continuarea procedurii desfasurata in fata acestei instante.``
Prima instanta a aratat ca, intr-adevar, reclamantii au la dispozitie doua cai pentru a obtine restituirea imobilului: calea prevazuta de Legea nr. 10/2001 si calea aleasa prin promovarea procesului civil solutionat prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, ramasa irevocabila, continuata prin promovarea actiunii de fata, in cadrul careia au invocat motive de nulitate a actelor de transmitere a dreptului de proprietate de la stat la SC X. SA.
In consecinta, s-a apreciat ca procedura inceputa prin formularea notificarii in baza Legii nr.10/2001 a fost suspendata la cererea reclamantilor si cum cele doua proceduri nu se pot derula simultan, tribunalul a respins cererea reclamantilor avand ca obiect obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul in litigiu.
S-a mai retinut de Tribunalul Covasna ca obiectul actiunii introductive a privit si cererea de constatare a nulitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Culturii in favoarea paratei SC X. SA, cerere disjunsa din prezenta cauza.
In aceste conditii, s-a apreciat ca doar dupa ce se va stabili valabilitatea titlului paratei se va putea eventual continua una dintre caile pe care le au la dispozitie reclamantii pentru redobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Cererea de chemare in garantie a A.V.A.S. formulata de SC X. SA a fost respinsa ca nefondata in temeiul art. 60 alin. (1) C.proc.civ., avand in vedere ca pretentiile din actiunea principala in legatura cu care a fost formulata cererea de chemare in garantie au fost respinse.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii, parata SC X. SA, paratul Ministerul Culturii, precum si paratul Consiliul Judetean Mures, fiecare dintre apelanti aducand critici proprii de nelegalitate si netemeinicie la adresa solutiei primei instante.
Reclamantii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea apelului Consiliului Judetean Mures si al paratului Ministerul Culturii, aratand ca organele emitente ale unor acte administrative trebuie chemate in judecata atunci cand se pune in discutie valabilitatea acestora, respingerea apelului paratei SC X. SA, aratand ca legea instituie o exceptie cand dispune termenul de prescriptie de 1 an, insa imobilul nu a fost dobandit prin instrainare, ci gratuit in baza Legii nr. 15/1990, s-a respectat chiar si termenul de 1 an fata de data introducerii actiunii 1.10.2001, se aplica art. 27 din Legea nr. 10/2001 in forma initiala care permite restituirea in natura a imobilului preluat fara titlu, prin incalcarea legii.
Prin decizia civila nr. 1078/Ap din 23.09.2015 a Curtii de Apel Brasov, Sectia civila, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de paratii Ministerul Culturii si Consiliul Judetean Mures impotriva sentintei civile nr. 3150/2012 a Tribunalului Covasna, astfel cum decizia recurata a fost indreptata prin incheierea din 29.15.2015 a Curtii de apel; a fost admis apelul declarat de reclamanti si apelul formulat de parata SC X SA, sentinta apelata a fost schimbata in parte, astfel: s-a respins cererea reclamantilor privind restabilirea situatiei anterioare de carte funciara; s-a dispus obligarea paratei SC X. SA sa trimita notificarea reclamantilor formulata in baza Legii nr. 10/2001 catre A.A..A.S. pentru stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent; au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, examinand sentinta atacata in raport cu motivele de apel invocate si apararile formulate, instanta de apel a retinut si apreciat urmatoarele:
S-a retinut ca prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat nul actul de preluare a imobilului de catre stat in baza Decretului nr. 92/0950 intabulat prin incheierea de CF nr. 100/1957, astfel incat s-a apreciat ca prima instanta a constatat in mod corect nulitatea actelor subsecvente acestuia, si anume Decizia nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures in baza careia imobilul a fost intabulat in favoarea Intreprinderii Y. prin incheierea de CF nr. 898/1958, Decizia nr.1227/1966 in baza careia s-a intabulat prin incheierea de CF nr. 825/1968 dreptul de administrare operativa in favoarea C.L. si procesul verbal nr. 4080/1966 privind trecerea unitatilor de librarie din jud. Covasna de la C.L. Brasov din subordinea Comitetului Executiv al Consiliului Judetean Brasov la C.L. Covasna, fara a anula incheierile de carte funciara, valabil intocmite, la momentul emiterii lor.
De asemenea, s-a apreciat ca exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata SC X SA a fost in mod corect respinsa de tribunal.
Chiar daca dosarul solutionat prin decizia nr. 825/2008 a Curtii de Apel Targu Mures a avut ca obiect constatarea nulitatii incheierilor de intabulare a dreptului de proprietate al statului, precum si cererea de constatare a nulitatii actelor de trecere in proprietatea statului a imobilului in litigiu (prin care se tindea la restituirea acestuia in natura), Curtea de Apel Targu Mures nu a judecat pe fond cererea in constatarea nulitatii actelor de trecere in proprietatea statului, retinand ca reclamantii au cerut constatarea nulitatii incheierii prin care statul a dobandit dreptului de proprietate; prin urmare, in mod corect s-a retinut ca nu exista autoritate de lucru judecat. Pe de alta parte, situatia retinuta de Curtea de Apel Targu Mures s-a schimbat intre timp, in sensul ca printr-o sentinta ulterioara, respectiv sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat preluarea de catre stat a imobilului in litigiu, fara titlu valabil.
Instanta de apel a mai retinut ca in ultima precizare de actiune, reclamantii au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu din proprietatea Statului Roman si administrarea operativa a C.L. Brasov in favoarea paratei SC X. SA, si anume nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996, fara a se mai solicita constatarea nulitatii actelor de instrainare intocmite in procesul de privatizare; de altfel, aceasta cerere nici nu mai putea fi judecata in cauza de fata, avand in vedere renuntarea reclamantei la judecata fata de Statul Roman prin A.A.A.S. de care instanta a luat act la termenul din 8.02.2012, astfel incat, s-au apreciat a fi nerelevante sustinerile privind prescriptia dreptului material la actiune .
Pe de alta parte, cererea privind constatarea nulitatii absolute a actului de transfer a dreptului de proprietate in favoarea paratei SC X. SA, respectiv a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996 emis in baza H.G. nr. 834/1991 de catre Ministerul Culturii, a fost respinsa prin hotarare irevocabila.
Instanta de apel a mai constatat ca procedura inceputa pe Legea nr. 10/2001 a fost suspendata in dosarul solutionat prin decizia civila nr. 825/2008 a Curtii de Apel Targu Mures, iar nu in cauza de fata in care s-a solicitat chiar emiterea unei decizii de restituire in baza Legii nr. 10/2001.
Chiar daca instanta a constatat ca imobilul - teren si constructie - a fost preluat fara titlu de Statul Roman din patrimoniul antecesorilor reclamantei, Curtea de apel a apreciat ca nu este posibila restabilirea situatiei anterioare, in sensul inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului, avand in vedere ca dreptul de proprietate dobandit de parata SC X. SA s-a consolidat ca urmare a respingerii actiunii in anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin sentinta civila nr. 90/2013 a Curtii de Apel Brasov, ramasa irevocabila prin decizia nr.1283/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a respingerii exceptiei de nelegalitate a acestui act administrativ prin sentinta nr. 77/2013 a Curtii de Apel Brasov, ambele hotarari fiind irevocabile prin respingerea recursurilor reclamantei de instanta suprema.
Principiul puterii de lucru judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca irevocabila printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu, evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate.
Instanta de apel a apreciat ca din acest text si din interpretarea data de Curtea Constitutionala prin Decizia 830 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, rezulta ca imobilele preluate fara titlu se pot restitui in natura cu procedura prevazuta de lege.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.
Instanta de apel a constatat ca imobilul in litigiu nu este doar in posesia sau in patrimoniul paratei, ci in proprietatea acesteia, drept de proprietate ce este intabulat in cartea funciara.
In situatia in care restituirea in natura nu e posibila, persoana indreptatita beneficiaza de masuri reparatorii prin echivalent .
Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 in situatia imobilelor prevazute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de catre institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzator.
Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regula, in natura, in conditiile prezentei legi, iar in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent .
Textul citat a fost reluat si in art. 1 din Legea nr.165/2013, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 368/2013, lege aplicabila proceselor in curs de judecata .
Curtea de apel a apreciat ca, in speta, institutia publica care a efectuat privatizarea este A.A.A.S., care este parte in proces doar in calitate de chemata in garantie de catre parata SC X. SA, nu poate fi obligata la propunerea masurilor reparatorii prin echivalent, astfel incat urmeaza a se dispune obligarea paratei SC X SA sa trimita notificarea reclamantilor catre A.A.A.S. pentru stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent, in aplicarea dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cererea de chemare in garantie a fost respinsa ca urmare a respingerii capatului de cerere privind obligarea paratei SC X SA de a emite dispozitie de restituire in natura a imobilului, in temeiul art. 60 alin. (1) C.proc.civ., iar nu pe fond; s-a mai aratat ca admiterea cererii de chemare in garantie, s-ar fi impus doar in cazul restituirii in natura a imobilului.
Instanta de apel a constatat a fi nefondat apelul declarat de paratul Consiliul Judetean Mures.
Chiar daca imobilul in litigiu nu a fost niciodata in proprietatea municipiului Sf. Gheorghe, ci in proprietatea Statului Roman, s-a apreciat ca paratul Consiliul Judetean Mures are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind autoritatea administratiei publice locale cu atributii deliberative, la fel ca fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures, emitent al deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures, a carei nulitate absoluta s-a solicitat.
Si apelul paratului Ministerul Culturii a fost gasit nefondat, apreciindu-se ca, in cauza, calitatea procesuala pasiva rezulta din faptul ca este emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996, iar desfiintarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanta, dispusa in ciclul procesual anterior a vizat sentinta in totalitate, nefiind mentinuta vreo dispozitie.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs reclamantii, paratul Ministerul Culturii si Patrimoniului National, precum si intervenienta chemata in garantie AAAS.
1. Recurentul parat Ministerul Culturii si Patrimoniului National s-a prevalat de motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 C.proc.civ.
Avand in vedere exceptia tardivitatii recursului formulat de catre paratul Ministerul Culturii si Patrimoniului National, invocata din oficiu, exceptie pe baza careia va fi solutionat acest recurs, Inalta Curte apreciaza ca nu mai este necesara redarea criticilor sustinute de acest parat in cuprinsul memoriului de recurs, intrucat retinerea acestei exceptii procesuale privind calea de atac impiedica instanta de recurs a analiza motivele ce formeaza obiectul caii de atac, date fiind prevederile art. 137 alin. (1) C.proc.civ.
2. Recurenta A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), in cuprinsul memoriului de recurs, a invocat ca motiv de nelegalitate ipoteza descrisa de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta chemata in garantie invedereaza ca hotararea instantei de fond este nelegala deoarece din cuprinsul acesteia nu rezulta daca imobilul revendicat mai exista sau daca a fost demolat, in acest din urma caz, la ce data a survenit demolarea, astfel incat, din cauza acestor omisiuni, in opinia sa, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 10, 11 si 32 din Legea nr. 10/2001 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pe de alta parte, s-a aratat ca in situatia in care constructia exista, este necesar a se mentiona suprafata construita si desfasurata a imobilului, materialele utilizate, modificarile survenite in timp (adaugiri, modificari, completari structurale), precum si in ce masura acestea sunt evidentiate in patrimoniul SC X. SA.
Recurenta invedereaza instantei de recurs faptul ca nu ii revine competenta de a solutiona notificarile formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, care vizeaza imobile care sunt sau au fost evidentiate in patrimoniul societatilor comerciale privatizate, dar ulterior instrainate. In plus, notificarile vizand imobile demolate excedeaza competenta de solutionare a A.A.A.S., iar in aceste cazuri institutia competenta a solutiona notificarea este exclusiv primaria in a carei raza au fost situate imobilele respective, potrivit dispozitiilor art. 10, 11 si 32 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Recurenta a mai sustinut ca, in conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, A.A.A.S. are obligatia sa emita o decizie motivata pentru propunerea de acordare de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, respectiv Legea nr. 165/2013, pe care are obligatia de a o inainta Comisiei Nationale din cadrul A.N.R.P.; in consecinta, A.A.A.S. nu procedeaza la acordarea efectiva a despagubirilor in favoarea persoanelor indreptatite; spre ilustrarea celor sustinute, recurenta citeaza dispozitiile art. 1 din Cap. I al Legii nr. 165/2013, precum si ale art. 16 si 17 din Cap. III al aceluiasi act normativ.
In considerarea dispozitiilor legale evocate, recurenta a sustinut ca cele doua institutii - A.N.P.R. si Comisia Nationala - functioneaza in baza legii si au atributii expres stabilite de actele normative in vigoare, in ceea ce priveste regimul stabilirii, evaluarii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv si care nu pot fi restituite in natura .
In consecinta, A.A.A.S. nu are obligatia legala de a acorda masuri reparatorii in echivalent sau despagubiri, ci numai emite decizia motivata cu propunere de acordare a despagubirilor (art. 29 din Legea nr.10/2001, republicata), in conditiile legii speciale, Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
Aceasta decizie emisa de A.A.A.S. va fi comunicata Comisiei Nationale din cadrul A.N.P.R., care, dupa finalizarea unei proceduri speciale, decide acordarea acestor masuri reparatorii/compensatorii, in conditiile Legii nr. 165/2013.
Recurenta mai arata ca practica judiciara este constanta in acest sens, respectiv, ca masurile reparatorii/despagubirile solicitate in baza Legii nr. 10/2001, dupa intrarea in vigoarea a Legii nr. 247/2005, a OUG nr. 81/2007, se acorda efectiv numai de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul A.N.P.R., conform art. 16 alin. (2) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (de ex., decizia civila nr. 6545/2006 a ICCJ, decizia civila nr.102/2006 a ICCJ etc.).
De asemenea, recurenta a mai invederat ca in evidentele sale nu figureaza notificarea nr. 188/2001 cu privire la imobilul inscris in CF nr. xx8, nr. top xx5, formulata de reclamantii cauzei.
A.A.A.S. nu a fost notificata de catre reclamanti in baza Legii nr. 10/2001 si, prin urmare, nu este indeplinita procedura administrativa fata de institutia recurenta; pe de alta parte, aceasta conditie esentiala rezulta din continutul art. 29 din Legea nr. 10/2001.
In plus, recurenta sustine ca nu poate emite o decizie motivata in lipsa documentelor care sa stea la baza acesteia.
In consecinta, A.A.A.S. apreciaza ca este obligatoriu sa se faca dovada parcurgerii procedurii reglementate de aceste dispozitii legale, pentru a nu se incalca competenta prevazuta de lege, precum si cadrul legal stabilit prin dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicata, art. 16 (1), (2), (7), (8), Titlul VII, capitolul V din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
In concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii ca netemeinica si nelegala fata de A.A.A.S.
3. Recurentii reclamanti si-au intemeiat recursul pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ.
In esenta, s-a sustinut ca au fost incalcate dispozitiile art. 1201 si urm. C.civ. din 1865 si ale art. 34 din Legea nr. 115/1938.
Recurentii sustin ca pentru a opera autoritatea lucrului judecat este necesar ca in prima cauza a carei autoritate de lucru judecat se invoca, instanta sa se fi pronuntat in fond asupra actiunii cu care a fost investita.
Or, in cauza de fata, prin sentinta civila nr. 90/2013 a Curtii de Apel Brasov, ramasa irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr. 1283/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a fost solutionata in fond, ci a fost respinsa ca tardiv formulata; prin urmare, in acea hotarare judecatoreasca, instanta anterioara nu a facut nicio constatare privind valabilitatea sau nevalabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate .
Ca atare, in pricina de fata, printr-o solutie de admitere a actiunii din acest dosar nu era posibila contrazicerea constatarilor pe fond ale hotararii judecatoresti irevocabile mentionate, intrucat astfel de constatari nu exista.
In al doilea rand, este de observat ca certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu cuprinde in obiectul sau si constructiile edificate pe teren, constructii, de asemenea, intabulate in favoarea paratei SC X. SA; pe de alta parte, certificatul de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului emis in favoarea paratei SC X. SA este subsecvent unui act nul - actul de dobandire a imobilului in proprietatea statului, astfel cum s-a stabilit prin sentinta civila nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna.
In aceasta situatie, intabularea care s-a efectuat in favoarea SC X. SA fara existenta vreunui titlu, este nelegala, astfel incat, in opinia recurentilor, se impune a se casa decizia recurata in intregime daca se va considera ca parata SC X. SA nu detine un titlu legal de intabulare atat pentru teren cat si pentru constructii, sau numai in parte, daca se va considera ca parata nu detine un titlu valabil doar in privinta constructiilor.
Intr-un al doilea motiv de recurs, se invedereaza ca decizia recurata este data cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii (art. 304 pct. 8 C.proc.civ.).
Recurentii sustin ca instanta de apel a constatat din oficiu ca procedura inceputa in baza Legii nr. 10/2001 ar fi fost suspendata in cauza in care s-a pronuntat decizia civila nr. 825/2008 a Curtii de Apel Mures. Or, aceasta solutie este contrara realitatii, deoarece procedura in baza Legii nr. 10/2001 nu a fost suspendata prin decizia Curtii de Apel Mures, ci a fost suspendata la cererea reclamantilor, in vederea finalizarii dosarului de la Curtea de Apel Mures; instanta de apel nu putea sa faca o asemenea constatare din oficiu, fara sa fi fost investita de vreuna dintre parti.
In plus, Curtea de apel, prin interpretarea gresita al actului dedus judecatii, a stabilit ca reclamantii ar fi renuntat la judecata impotriva Statului Roman .
In realitate, arata recurentii, nu au renuntat la judecata impotriva Statului Roman (care a ramas in proces, fiind parte si in prezent), ci au renuntat doar la sustinerea potrivit careia, in acest dosar, statul ar fi reprezentat de A.V.A.S.
Recurentii mai arata ca imobilul in cauza a fost preluat abuziv de catre stat, fara titlu, astfel incat solutia restituirii in natura a acestuia se impune.
Se invedereaza ca au formulat notificarea in baza Legii nr. 10/2001, in perioada in care legea a prevazut restituirea in natura a imobilelor preluate fara titlu, astfel incat, in pricina de fata, se impune modificarea deciziei adoptate de instanta de apel si restituirea in natura a imobilului (recurentii fac trimitere la cererile depuse in fazele procesuale precedente).
Aceiasi recurenti imputa instantei de apel incalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ., raportat si la principiul disponibilitatii partilor procesului civil.
In acest sens, se arata ca au solicitat instantei sa dispuna obligarea SC X. SA sa solutioneze prin dispozitie cererea lor de restituire in natura a imobilului.
Insa, instanta interpretand gresit actul dedus judecatii, a dispus ca A.V.A.S. sa le acorde despagubiri, in conditiile in care au solicitat si solicita restituirea imobilului in natura, iar numai in cazul in care s-ar dovedi ca restituirea in natura este imposibila, ar putea lua in considerare acordarea de despagubiri, insa, in cauza de fata, recurentii considera ca restituirea imobilului in natura este posibila si opteaza pentru aceasta solutie.
In ceea ce priveste recursul formulat de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Inalta Curtea, din oficiu, a invocat exceptia tardivitatii declararii caii de atac, iar referitor la recursul A.A.A.S., s-a invocat, in aceleasi conditii, exceptia nulitatii recursului; aceste exceptii procesuale privind calea de atac vor fi analizate cu prioritate, date fiind dispozitiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
1. Astfel, recurentul-parat Ministerul Culturii si Patrimoniului National a procedat la declararea recursului la data de 20.10.2015, astfel cum rezulta din mentiunile registraturii Curtii de Apel Brasov de pe cererea de recurs, in conditiile in care in cauza nu s-a procedat la trimiterea postala a cererii de recurs, potrivit art. 104 C.proc.civ.
Conform art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
Or, in aceasta materie este pe deplin incident termenul de recurs de drept comun, intrucat nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 7/1996 (acest parat fiind atras in proces in legatura cu cererea de rectificare a mentiunilor de carte funciara) nu cuprind dispozitii derogatorii de la normele Codului de procedura civila sub acest aspect.
Din examinarea inscrisurilor dosarului de apel, Inalta Curte constata ca la dosar se regaseste procesul-verbal de indeplinire a procedurii de comunicare catre acest parat a deciziei recurate, comunicare efectuata de instanta de apel la data de 02.10.2015.
Prin urmare, in aplicarea dispozitiilor art. 301 coroborate cu art. 101 alin. (1) C.proc.civ. - calculul termenului pe zile libere - se constata ca termenul legal pentru declararea si motivarea recursului, pentru aceasta parte, s-a implinit la data de 17.10.2015 care, zi nelucratoare fiind (sambata), prin efectul legii, s-a prorogat pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare, adica luni, 19.10.2015, potrivit art. 101 alin. (5) C.proc.civ.
Astfel cum deja s-a aratat, recurentul-parat Ministrul Culturii si Patrimoniului National a procedat insa la declararea recursului la data de 20.10.2015, asadar, cu depasirea termenului legal, motiv pentru care devine incidenta sanctiunea decaderii, potrivit celor prevazute de art. 103 alin. (1) C.proc.civ., astfel incat, recursul acestui parat va fi respins ca tardiv declarat.
2. Referitor la recursul formulat de catre A.A.A.S. (intervenienta in cauza, ca urmare a cererii de chemare in garantie formulata de catre parata SC X. SA), Inalta Curte a invocat exceptia nulitatii caii de atac, in considerarea dispozitiilor art. 306 C.proc.civ., avand in vedere criticile concrete invocate de aceasta recurenta, raportate la solutia reflectata in cuprinsul dispozitivului deciziei recurate.
Astfel, dupa dispozitia de admitere a apelurilor formulate de catre reclamanti si de catre parata SC X. SA si, consecutiv celei de schimbare in parte de sentintei apelate, instanta de apel a dispus obligarea paratei SC X. SA la trimiterea notificarii reclamantilor catre A.A.A.S. pentru stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul care constituie obiectul notificarii, in aplicarea dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (forma initiala a legii), in calitatea sa de institutie publica ce a efectuat privatizarea unitatii detinatoare notificate.
Inalta Curte retine ca recursul este o cale extraordinara de atac, de reformare care insa poate fi exercitata in termenul si pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege, anume cele reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C.proc.civ.
Ca atare, fiind o cale de atac nedevolutiva, partea care face uz de dreptul procesual de a ataca cu recurs o hotarare judecatoreasca este tinuta sa isi conformeze conduita procesuala exigentelor prevazute de lege, neputand sa formuleze orice nemultumire in legatura cu hotararea recurata, ci doar critici susceptibile de incadrare in motivele de nelegalitate codificate in prevederile art. 304 C.proc.civ.
In plus, prin exercitarea recursului se exercita controlul judiciar al hotararii judecatoresti atacate, iar obiectul caii de atac este hotararea recurata, astfel incat, prin motivele de nelegalitate invocate, in mod necesar, nu pot fi sustinute decat critici prin care se tinde la casarea sau modificarea solutiei adoptate prin hotararea atacata sau, altfel spus, care au legatura cu solutia reflectata in dispozitiv, iar nu aspecte straine de cele dezlegate de instanta anterioara sau care nu se regasesc nici explicit, nici implicit in dispozitivul hotararii recurate ori chiar in considerentele sale.
Or, astfel cum rezulta din criticile formulate de catre A.A.A.S., anterior redate, recurenta invoca aspecte care nu se reflecta in solutia dispusa de instanta de apel, intrucat, singura obligatie executorie stabilita prin dispozitiv este cea stabilita in sarcina paratei SC X. SA, in sensul inaintarii notificarii formulate de catre reclamanti in baza Legii nr. 10/2001 catre A.A.A.S. pentru stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent .
In plus, din considerentele deciziei recurate rezulta fara putinta de tagada ca instanta de apel a retinut ca A.A.A.S. a avut calitate procesuala in cauza exclusiv in cererea de chemare in garantie formulata de catre parata SC X. SA, astfel incat, nefiind chemata in judecata de catre reclamanti in legatura cu obligatia de solutionare a notificarii (ori solutionarea pe fond a raportului juridic privind stabilirea masurilor reparatorii pentru imobilul notificat, in temeiul efectelor Deciziei nr. XX/2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii), o astfel de obligatie nu putea fi dispusa in cauza, date fiind limitele investirii instantei si obligatia instantei de respectare a acestora, in sensul celor prevazute de art. 129 alin. (6) C.proc.civ.
Pe de alta parte, potrivit situatiei de fapt retinute in cauza, notificarea formulata de catre reclamanti in baza Legii nr. 10/2001 a fost adresata SC X. SA, iar aceasta parata nu s-a desesizat de obligatia legala de solutionarea a acesteia fie prin emiterea unei decizii motivate asupra cererii formulate prin notificare, fie prin directionarea acesteia catre o alta entitate juridica, dintre cele stabilite de Legea nr. 10/2001 ca avand atributii in legatura cu solutionarea notificarilor.
Ca atare, sesizarea A.A.A.S. cu notificarea in discutie ar fi operat doar prin efectul executarii deciziei apelate, in cazul in care aceasta ar fi ramas irevocabila prin solutionarea recursurilor declarate in prezentul dosar; cum insa recursul formulat de reclamanti va fi admis, astfel cum va rezulta din analiza in continuare a motivelor sustinute de catre acestia, obligatia paratei SC X. SA de a inainta notificarea la A.A.A.S. nu este de actualitate, nefiind confirmata prin solutionarea recursurilor de fata.
Totodata, instanta de apel stabilise doar ca nu este posibila restituirea in natura a imobilului, astfel incat, raportul juridic de restituire, prin recunoasterea masurilor reparatorii prin echivalent, in aplicarea dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ar fi urmat sa fie solutionat de catre A.A.A.S., potrivit dispozitiilor legale incidente, intrucat instanta de apel nu a dat o dezlegare pe fond acestuia si nici nu a stabilit conduita de urmat de catre recurenta dincolo de aceste limite; drept urmare, dimensionarea concreta a masurilor reparatorii prin echivalent era prerogativa exclusiva a A.A.A.S. in procedura de solutionare a notificarii, dupa investirea sa cu solutionarea acesteia, prin transmiterea notificarii de catre SC X. SA ce ar fi trebuit sa opereze in executarea deciziei, daca aceasta ar fi ramas irevocabila prin respingerea tuturor recursurilor declarate in cauza.
Avand in vedere toate aceste considerente, Inalta Curte constata ca sustinerile recurentei A.A.A.S. nu au legatura cu cele dispuse in mod efectiv de instanta de apel, intrucat prin decizia recurata nu s-a stabilit decat obligatia, in sarcina paratei SC X. SA, de a se inainta notificarea formulata de reclamanti catre A.A.A.S., in vederea stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent, in conditiile in care s-a apreciat in sensul imposibilitatii restituirii in natura a imobilului, dispozitie care, de altfel, va fi infirmata prin admiterea recursului formulat de reclamanti, A.A.A.S. nefiind investita in vreun fel cu solutionarea notificarii pana la acest moment.
In consecinta, in aplicarea dispozitiilor art. 306 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat nulitatea recursului formulat de catre A.A.A.S.
Recursul promovat de catre recurentii reclamanti este fondat si va fi admis, potrivit celor ce urmeaza.
Actiunea de fata a fost pornita de reclamantii cauzei la 01.10.2001, fiind initiata pe rolul Tribunalului Covasna si are ca obiect, potrivit precizarii cererii formulate de catre reclamanti in rejudecare, la 7.03.2012 : anularea incheierii de intabulare nr. 100/1957 din CF xx8, top xx0; constatarea nulitatii absolute a incheierii de intabulare nr. 100/1957 din CF xx8, top xx0; constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mures si rectificarea incheierii de intabulare nr. 898/1958, emisa in baza ei; constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 1227/1966 si a procesului verbal de predare primire nr. 4080/1966 prin care dreptul de administrare operativa asupra imobilului din litigiu a fost intabulat pe numele C.L. Brasov, al carui succesor este SC X. SA; rectificarea incheierii de intabulare nr. 825/1968; sa se constate nulitatea absoluta a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu din proprietatea Statului Roman si administrarea operativa a C.L. Brasov in favoarea paratei SC X. SA si anume, nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996; obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul in litigiu.
Prima instanta, in rejudecare, prin solutia pronuntata, dupa respingerea mai multor exceptii procesuale, a admis in parte actiunea formulata contradictoriu cu paratii SC X. SA, Consiliul Judetean Mures, Municipiul Sf. Gheorghe, D. SA, Ministerul Culturii si Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si, in consecinta, a dispus rectificarea CF xx8, top xx5 in sensul radierii dreptului de proprietate inscris la B13 in favoarea paratului Statul Roman si a dreptului de folosinta in favoarea Sfatului Popular al orasului Sf. Gheorghe, radierii dreptului de proprietate inscris la B15 in favoarea Intreprinderii Y. si radierii dreptului de administrare inscris la C1 in favoarea C.L. Brasov, precum si revenirea la situatia initiala de carte funciara .
A respins ca nefondate cererile reclamantilor de anulare si constatarea nulitatii incheierilor de intabulare nr. 100/1957, nr. 898/1958 si nr. 825/1968 si cererea avand ca obiect obligarea paratei SC X. SA sa emita dispozitie de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul in litigiu; s-a disjuns cererea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului nr. xxx4/1996 emis de Ministerul Culturii in favoarea paratei SC X. SA si s-a respins ca nefondata cererea paratei SC X. SA de chemare in garantie a A.V.A.S.
Instanta de apel, prin decizia recurata a respins apelurile Ministerului Culturii si al paratului Consiliul Judetean Mures, admitand insa apelul reclamantilor si al paratei SC X. SA, astfel incat, sentinta apelata a fost schimbata in parte, in sensul respingerii cererii reclamantilor privind restabilirea situatiei anterioare de carte funciara si a obligarii paratei SC X. SA sa trimita notificarea formulata de acestia catre A.A.A.S pentru stabilirea masurilor reparatorii prin echivalent; au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei.
La acest moment al analizei instantei de recurs, din perspectiva pozitiei procesuale a reclamantilor, se impune a se retine premisa ca solutia primei instante privind radierea intabularilor de carte funciara anterior redate (mai putin radierea intabularii dreptului de proprietate al paratei SC X. SA in baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate) au intrat sub puterea lucrului judecat, prin faptul neatacarii lor de niciuna dintre partile litigante.
Actiunea de fata a fost initiata ca urmare a nesolutionarii notificarii adresate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 de catre reclamanti paratei SC X. SA, notificare din 6.07.2001 prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului intabulat in CF nr. xx8, sub nr. topo xx5, compus din casa de caramida si curte in suprafata de 252 mp, situat in mun. Sf. Gheorghe, preluat in proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
In cuprinsul aceleiasi notificari, recurentii reclamanti au indicat-o pe SC X. SA ca fiind unitatea detinatoare obligata la solutionarea raportului juridic de acordare a masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001, avand in vedere ca la data aparitiei legii speciale, imobilul era evidentiat in patrimoniul sau, prin efectul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996, urmata de intabularea dreptului de proprietate al paratei SC X. SA in cartea funciara (CF actuala nr. xxxx4, provenita din conversia CF nr. xx8), prin incheierea nr. 3611/1996.
Judecata dosarului de fata, in temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., a fost suspendata atat in fata primei instante (pana la solutionarea dosarului nr. xxx4/2002) in intervalul 3.05.2006 - 8.05.2009, cat si in fata instantei de apel, in al doilea ciclu procesual, pana la solutionarea de catre instanta de contencios administrativ a exceptiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis in favoarea paratei SC X. SA, in intervalul 20.03.2013 - 29.06.2015.
Ambele hotarari judecatoresti irevocabile au fost valorificate de instanta de apel in cauza de fata, anume decizia civila nr. 825/R/2008 a Curtii de Apel Targu Mures, precum si sentinta civila nr. 77/F/2013 a Curtii de Apel Brasov, Sectia de contencios administrativ si fiscal, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1625/R/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal; in plus, data fiind disjungerea capatului de cerere privind constatarea nulitatii aceluiasi certificat de atestare a dreptului de proprietate prin sentinta pronuntata de prima instanta in cauza de fata, in rejudecare, instanta de apel, prin decizia recurata a avut in vedere si sentinta civila nr. 90/2013 a Curtii de Apel Brasov, Sectia contencios administrativ si fiscal, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1283/R/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia contencios administrativ si fiscal.
Daca prin sentinta civila nr. 77/2013 a Curtii de Apel Brasov, Sectia de contencios administrativ si fiscal, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1625/R/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, exceptia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, invocata de reclamanti, a fost respinsa ca inadmisibila, retinandu-se ca dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi invocate cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 554/2004 (precum certificatul de atestare in discutie, emis la 15.02.1996, in temeiul H.G. nr. 834/1991), prin sentinta civila nr. 90/2013 a Curtii de Apel Brasov, Sectia contencios administrativ si fiscal, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 1283/R/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia contencios administrativ si fiscal, s-a respins ca tardiv formulata aceeasi cerere a reclamantilor formulata pe cale de actiune (capat de cerere disjuns din cauza de fata prin sentinta primei instante), retinandu-se sanctiunea decaderii prevazute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum sustine si intimata-parata SC X. SA prin intampinarea formulata la recursurile declarate in cauza.
Avand in vedere ca in considerarea solutiilor instantelor de contencios administrativ anterior redate, instanta de apel a retinut ca acele dezlegari se opun in cauza de fata cu puterea lucrului judecat, pe temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentii-reclamanti critica aceasta dezlegare din decizia recurata, sustinand o gresita aplicare a dispozitiilor art. 1201 C.civ., avand in vedere si efectul retinerii consolidarii titlului intimatei-parate SC X. SA, respectiv a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, data fiind imposibilitatea afirmata de instanta de apel de a contrazice prin evaluari proprii, solutiile mentionate.
Inalta Curte apreciaza ca instanta de apel a facut aplicarea prezumtiei legale absolute, irefragabile a autoritatii de lucru judecat reglementata de art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. (2) C.civ. - res judicata pro veritate hebetur - sau a efectului pozitiv al autoritatii de lucru judecat (ceea ce interzice unei instante ulterioare sa contrazica dezlegarile definitive si irevocabile ale unei instante anterioare intr-o a doua cauza ce se poarta intre acelasi parti, avand acelasi obiect si intemeiata pe aceeasi cauza juridica), intr-un context in care aceasta nu era incidenta, avand in vedere cauza juridica diferita a evaluarii cererii privind constatarea nevalabilitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce se impunea in pricina de fata.
Astfel, autoritatea de lucru judecat a solutiilor pronuntate de instantele de contencios administrativ priveste exclusiv inadmisibilitatea exceptiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din perspectiva dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si tardivitatea aceleiasi solicitari - nulitatea certificatului - formulata pe cale de actiune (capatul de cerere disjuns din aceasta cauza) pentru incalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2001.
Or, instanta de apel ar fi incalcat autoritatea de lucru judecat, sub ambele sale ipostaze - efectul negativ si efectul pozitiv - in cazul in care ar fi reanalizat valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx4/1996 emis de Ministerul Culturii in favoarea SC X. SA si ar fi constatat fie ca exceptia de nelegalitate este admisibila, fie ca actiunea in contencios - cu aceeasi finalitate - a fost formulata cu respectarea termenului prevazut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Avand in vedere ca certificatul de atestarea a dreptului de proprietate asupra terenului a fost emis de Ministerul Culturii (autoritate publica centrala) in favoarea intimatei-parate SC X. SA, in baza dispozitiilor Legii nr. 15/1990 si ale H.G. nr. 834/1991 (potrivit mentiunilor din antetul acestuia), rezulta ca numai derularea procedurii legale, administrative de catre Ministerul Culturii, potrivit etapelor descrise in continutul H.G. nr. 834/1991 putea forma obiect al evaluarilor instantei de contencios administrativ.
Insa, in contextul litigiului de fata, solicitarea recurentilor-reclamanti privind constatarea nulitatii titlului intimatei-parate SC X. SA asupra terenului reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate constituie o chestiune prejudiciala in procedura aplicarii Legii nr. 10/2001 si a conditiilor prevazute de lege ce trebuie verificate pentru solutionarea notificarii formulate de catre reclamanti si adresate paratei SC X. SA, ca unitate detinatoare a imobilului - teren si constructie - la data aparitiei legii reparatorii.
Or, aceasta chestiune prejudiciala, in cauza de fata, are o alta cauza juridica decat invocarea unor nelegalitati savarsite eventual cu ocazia emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate in raport cu procedura prevazuta de H.G. nr. 834/19
Exceptie de nelegalitate. Invocarea exceptiei impotriva unui act abrogat. Admisibilitate. Pronuntaţă de: Decizia nr. 3358 din 11 octombrie 2006, I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal
Opunerea uzucapiunii. Invocarea drept just titlu a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 825 din 20 februarie 2013
Drept de proprietate asupra unui imobil. Exceptie de nelegalitate Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal, Sentinta civila nr. 314 din 14.07.2011
Exceptia de nelegalitate a unui act administrativ Pronuntaţă de: Tribunalul Galati, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, Sentinta civila nr.342 din 08.02.2012
Instrainare pachet de actiuni. Obligarea paratei la majorarea capitalului social Pronuntaţă de: Tribunalul Olt - Sentinta civila nr. 157 din data 01.01.2012
Exceptie de nelegalitate. Admisibilitate Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr.5132 din 25 octombrie 2005