Violarea secretului corespondentei. Plangere impotriva rezolutiei procurorului

In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Petentul M.M.D. a formulat plangere impotriva numitilor P.M.C. si T.B.C., aratand ca in exercitiul atributiilor de serviciu faptuitorii au realizat, in mod ilegal, interceptarea si inregistrarea ambientala a discutiilor purtate de petent cu denuntatorul B.M., la data de 30 iulie 2009 in sediul S.P.R. Iasi. Discutiile ce au avut loc intre orele 14,38-14,50 au fost inregistrate fara a exista un denunt impotriva lucratorului de politie, dosar penal inregistrat sau ordonanta provizorie de inregistrare in mediu ambiental. A aratat ca ordonanta provizorie de interceptare nu putea fi emisa la data de 30 iulie 2009, intrucat Dosarul nr. 1228/1/2009 a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi la data de 31 iulie 2009, iar pe ordonanta de interceptare nu este specificata ora emiterii, ci numai perioada, inregistrarile efectuate fiind ilegale, mai ales ca ordonanta de interceptare si inregistrare au fost confirmate de instanta de judecata peste termenul legal de 24 de ore conform art. 912 alin. (3) C. proc. pen., respectiv la data de 03 august 2009.
A sustinut ca ``magistratul si subcomisarul de politie au falsificat, impreuna, documentele indicate mai sus si au dus la indeplinire, in mod ilegal, intreaga activitate de probatiune``.
ectia de urmarire penala si criminalistica, in temeiul art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimatii P.M.C. si T.B.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 246, art. 289, art. 291, art. 195 alin. (1) C. pen.
S-a retinut ca la data de 30 iulie 2009 la I.P.J. Iasi a fost inregistrat denuntul formulat de B.M. impotriva agentului de politie M.M.D. care, in exercitiul atributiilor de serviciu a solicitat suma de 700 RON pentru a nu-i intocmi dosar penal, cauza fiind inregistrata la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi sub nr. 1228/P/2009.
La data aceeasi data a fost dispusa de procuror ordonanta provizorie de interceptare a convorbirilor telefonice, iar prin incheierea nr. 5129/99 din 2 august 2009 ``instanta a confirmat ordonanta procurorului din 30 iulie 2009 prin care s-a dispus interceptarea si inregistrarea convorbirilor ambientale dintre B.M. si M.M.D. pe o durata de 48 ore``.
S-a constatat ca sustinerile cuprinse in plangerea formulata de petent nu se confirma, remarcandu-se ca, desi probele la care face referiri acesta au fost administrate in luna august 2009, iar urmarirea penala s-a desfasurat pana la data de 10 august 2010, cand instanta a fost sesizata prin rechizitoriul nr. 1228/P/2009, iar plangerea a fost formulata abia la data de 03 martie 2011, intervalul de timp scurs fiind considerabil in raport de datele anterior mentionate. Astfel, s-a apreciat ca pe aceasta cale probele administrate in Dosarul penal nr. 1228/P/2009 sa fie desfiintate, scopul urmarit fiind acela de a obtine o achitare in cauza aflata in curs de judecata, intrucat in cauza nu sunt elemente privind savarsirea niciuneia dintre infractiunile indicate.
Impotriva acestei rezolutii, petentul a formulat plangere in termen legal si prin rezolutia nr. 1719/11/2/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica, s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a plangerii formulate de catre M.M.D. impotriva rezolutiei nr. 265/P/2011 din 6 iunie 2011, dispusa de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica, constatandu-se ca nu se confirma cele invederate de petent si ca aspectele de nelegalitate invocate au natura juridica fie a apararilor, fie a cailor de atac care trebuie exercitate, apreciindu-se ca rezolutia data este legala si temeinica.
Impotriva rezolutiei nr. 265/P/2011 din 6 iunie 2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in termen legal, petentul M.M.D. a formulat plangere in conformitate cu dispozitiile art. 2781 C. proc. pen. si a solicitat admiterea plangerii si dispunerea inceperii urmaririi penale fata de procuror P.M.C. din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi si fata de subcomisarul de politie T.B.C. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra persoanelor, prevazuta si pedepsita de art. 246 C. pen., violare a corespondentei, prevazuta si pedepsita de art. 195 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prevazuta si pedepsita de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prevazuta si pedepsita de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sustinand, in esenta, ca rezolutia data este nelegala si netemeinica, prin interpretarea gresita a dispozitiilor legale de drept, dar si prin motivarea incorecta a acestor solutii, facand referire la nelegalitatea probatoriilor astfel cum au fost administrate de organele de urmarire penala.
Inalta Curte constata ca plangerea nu este fondata, pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Legiuitorul a prevazut posibilitatea ca orice persoana nemultumita de actele si masurile dispuse sa faca plangere impotriva acestora, ca o garantie a respectarii legalitatii in procesul penal.
In conceptia legiuitorului, poate face o astfel de plangere orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-un act sau printr-o masura procesuala, fara insa a se aduce atingere autoritatii de lucru judecat a unei hotarari definitive. Accesul liber la justitie este reglementat de legiuitor, iar cel nemultumit de solutia dispusa se poate adresa judecatorului de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, asa cum, de altfel, a procedat si petentul, prin plangerea ce face obiectul verificarii in cauza de fata.
Se constata ca solutia de neincepere a urmaririi penale dispusa impotriva intimatilor P.M.C. si T.B.C. pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 246, art. 289, art. 291, art. 195 alin. (1) C. pen., este legala si temeinica, intrucat din actele premergatoare administrate in cauza nu au rezultat indicii cu privire la savarsirea infractiunilor reclamate.
Inalta Curte constata ca in mod justificat s-a dispus neinceperea urmaririi penale, in temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, constatandu-se ca sustinerile petentului nu se confirma, intrucat, in speta, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care sa rezulte elemente ce intra in continutul constitutiv al infractiunilor reclamate, respectiv art. 246, art. 289, art. 291 si art. 195 alin. (1) C. pen.
De altfel, Inalta Curte constata ca petentul nu a produs dovezi in sprijinul celor relevate si nu a facut referire la aspecte concrete, ce tin de elementele constitutive ale infractiunilor reclamate, fiind simple afirmatii lipsite de orice fundament real.
Faptul ca petentul a fost nemultumit de modul cum procurorul si lucratorul de politie au actionat cu prilejul desfasurarii anchetei, nu poate sa conduca la concluzia ca au fost savarsite fapte penale care sa atraga raspunderea penala a intimatilor, atata timp cat au fost avute in vedere actele administrate de parti in vederea dispunerii de catre parchet a unei solutii legale si temeinice. De asemenea, faptele nu exista in materialitatea lor cat timp nu se poate retine ca au fost savarsite cu intentie si ca prin aceasta s-a cauzat o vatamare a intereselor legale ale persoanei.
Sustinerile petentului nu se confirma si nu exista date sau indicii ca intimatii P.M.C. si T.B.C. cu prilejul desfasurarii anchetei, ar fi savarsit vreuna din infractiunile reclamate, respectiv art. 246, art. 289, art. 291 si art. 195 alin. (1) C. pen., astfel Inalta Curte constata ca rezolutia atacata este legala si temeinica.
Indeplinirea de catre intimati a atributiilor de serviciu, in lipsa unor elemente de natura a le pune la indoiala buna credinta nu poate constitui temei pentru inceperea urmaririi penale, aceasta fiind conditionata de existenta unor temeiuri suficiente care sa confirme ca o anumita persoana se face culpabila de savarsirea unei infractiuni .
Inalta Curte constata ca in considerentele rezolutiei dispuse in cauza au fost analizate, in mod detaliat, toate aspectele invocate de petent cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penala a intimatilor, retinandu-se in mod corect ca nu se constata incalcari ale textelor de lege prin care sa se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petentului si nu exista infractiunile reclamate.
In consecinta, respingand plangerea si dispunand neinceperea urmaririi penale fata de intimati, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie a emis o rezolutie temeinica si legala.
In baza art. 2781 alin. (8) lit. a) teza ultima C. proc. pen., Inalta Curte va respinge ca nefondata, plangerea formulata de petentul M.M.D. impotriva rezolutiei nr. 265/P/2011 din 6 iunie 2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica.
In baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge, ca nefondata, plangerea formulata de petentul M.M.D. impotriva rezolutiei nr. 265/P/2011 din 6 iunie 2011 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica.
Obliga petentul sa plateasca suma de 200 RON cheltuieli judiciare catre stat .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 24 ianuarie 2012.