Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
sau stingere, la data implinirii, obligatia, actul juridic, termen extintiv. Dupa izvorul lor, termenele pot fi legale, prevazute expres in actele normative, conventionale, stabilite prin conventia partilor, si termene de gratie, dispuse de instanta judecatoreasca. Termenul poate fi stipulat in favoarea debitorului sau creditorului sau chiar in favoarea ambelor parti. Legea prezuma, in absenta stipularii exprese, ca termenul este prevazut in favoarea debitorului. Persoana in favoarea careia a fost prevazut termenul poate renunta oricand la beneficial acestuia; decaderea din beneficial termenului intervine numai in conditiile legii. Termenul este un element essential al contractelor economice, nerespectarea lui fiind sanctionata cu plata unor penalitati de intarziere progressive. Spre deosebire de regimul comun, in raporturile dintre agentii economici, termenul se stipuleaza in favoarea ambelor parti, executarea anticipata si eceutarea cu intarziere a contractului economic fiind posibila numai pe baza acordului celeilalte parti. Termenul se deosebeste de conditie atat prin certitudinea indeplinirii sale cat si prin faptul afectarii doar a executarii obligatiei si nu a insasi existentei acesteia, ca in cazul conditiei. Unele categorii de acte juridice cum ar fi casatoria, infierea, acceptarea sau refuzarea unei succesiuni, nu pot fi afectate nici de termen si nici de conditie, ca modalitati ale actului juridic.
