Totodata, intimata a fost obligata la 1500 lei cheltuieli de judecata catre contestator.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Decizia 120/10.06.2013 emisa de intimata H_ Ramnicu V_, s-a decis schimbarea locului de munca al contestatorului N_ D__ M__ de la Sectia reparatii Lotru, la laboratorul PRAM din cadrul societatii.(f.90)
Aceasta decizie nu a fost insotita de act aditional la contractul individual de munca sau Fi?a postului semnate de contestator.
Prin Decizia nr.168/22.08.2013 emisa de intimata, contestatorul a fost sanctionat cu avertisment pentru refuzul de a semna fi?a postului ca urmare a deciziei nr.120/10.06.2013 (f.6).
Iar, prin Decizia nr.187/20.09.2013 emisa de intimata, contestatorul a fost sanctionat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o perioada de o luna, pentru refuzul semnarii fisei postului si implicit a preluarii sarcinilor si responsabilita?ilor aferente postului, ca urmare a aceleiasi decizii nr.120/10.06.2013.
Impotriva acestei ultime decizii a formulat N_ D__ M__ contestatia ce face obiectul cauzei de fata.
In motivarea contestatiei, contestatorul a invocat atat nelegalitatea deciziei de sanctionare pentru incalcarea dispozitiilor art. 252 lit.a, b, c si d din Legea nr.53/2003 modificata si republicata, cat si netemeinicia acesteia.
Astfel, contestatorul a aratat ca decizia contestata nu cuprinde descrierea faptei savarsite, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul de munca incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale facute cu ocazia cercetarii disciplinare si nici temeiul de drept al aplicarii sanctiunii.
Tribunalul, analizand decizia nr.187/20.09.2013, a constatat ca aceasta cuprinde o descriere a faptei savarsite de salariat, respectiv `` a refuzat in repetate randuri sa semneze fi?a postului si implicit preluarea sarcinilor si responsabilita?ilor aferente postului pentru care este incadrat``, chiar daca aceasta nu este amanuntita.
In ce privesc prevederile din statutul de personal sau regulamentul intern incalcate, s-a retinut ca in decizia contestata se face referire la dispozitiile cap.c al.4 din Regulamentul Intern (f.26) care prevad: ``salariatului ii revin urmatoarele obligatii: obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce-i revin conform fisei postului.``
S-a mentionat ca art.252 lit.b din Codul muncii sanc?ioneaza cu nulitatea absoluta lipsa din continutul deciziei a prevederilor din regulament incalcate, incalcarea sau nu a acestora fiind o chestiune de temeinicie a deciziei, ce va fi analizata ulterior.
In ce priveste mentionarea in cuprinsul deciziei a motivelor pentru care au fost inlaturate apararile salariatului formulate in timpul cercetarii disciplinare, s-a retinut ca in cuprinsul deciziei exista mentiunea ``se face vinovat de faptul ca refuza sarcinile de serviciu prin nesemnarea fisei postului chiar daca acesta afirma ca nu a refuzat nici o sarcina de serviciu . S-a tinut seama de apararile sale si de asemenea s-a tinut seama de faptul ca a mai fost sanctionat cu avertisment prin decizia 168/2013``.
In fine, tribunalul a retinut ca decizia contestata cuprinde si temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea, respectiv art.247, 248 al.1 lit.c si 250 din Codul muncii.
Ca atare, s-a apreciat ca niciunul dintre motivele de nelegalitate a deciziei, motivate pe dispozitiile art. 252 din Codul muncii, invocate de contestator nu este intemeiat.
O alta critica de nelegalitate a deciziei vizeaza incalcarea dispozitiilor art.249 al.2 Codul Muncii, referitor la aplicarea mai multor sanctiuni pentru aceeasi abatere disciplinara.
Astfel, contestatorul a aratat ca pentru refuzul de a semna aceeasi fi?a a postului a fost sanctionat mai intai cu avertisment prin decizia nr.168/22.08.2013 (f.6) si apoi cu reducerea salariului cu 10% pe o luna, prin decizia nr.187/20.09.2013.
Examinand cele doua decizii, tribunalul a constatat ca intr-adevar in ambele decizii de sanctionare, emise la distan?a de o luna una de cealalta, s-a retinut una si aceeasi fapta a contestatorului, respectiv refuzul de a semna fi?a postului emisa ca urmare a deciziei nr.120/10.06.2013 prin care directorul sucursalei H_ a decis schimbarea locului de munca al contestatorului.
Or, art. 249 al.2 din codul muncii prevede expres: ``P_ aceeasi abatere disciplinara se poate aplica o singura sanctiune``.
Data fiind formularea concisa si imperativa a textului rezulta ca orice decizie a angajatorului prin care se aplica o noua sanctiune pentru aceeasi abatere este lovita de nulitate absoluta.
Mai mult decat atat, contestatorul D__ N_ M__ a formulat contestatie atat impotriva primei decizii de sanctionare nr.168/22.08.2013, cat si impotriva Deciziei nr.120/10.06.2013 prin care s-a dispus schimbarea locului sau de munca si care sta la originea sanctiunilor disciplinare.
Prin sentinta civila nr.1066/16.09.2014 pronuntata de Tribunalul V_, ramasa definitiva, a fost admisa contestatia si a fost anulata decizia nr.168/22.08.2013.
De asemenea, prin sentinta civila nr.633/13.05.2015 pronuntata de Tribunalul V_, ramasa definitiva prin decizia nr.321/16.02.2016 a Curtii de Apel Pitesti (f.192) a fost admisa contestatia formulata de D__ N_ M__ si a fost anulata Decizia nr.120/10.06.2013.
Ca urmare, in conditiile in care Decizia nr.120/2013, care a constituit practic temeiul sanctionarii contestatorului, a fost anulata ca nelegala, tribunalul a apreciat ca nu mai poate exista abaterea disciplinara constand in refuzul de a semna fi?a postului emisa in baza acestei decizii.
In aceste conditii si vazand si dispozitiile art. 249 al.2 din Codul Muncii, tribunalul a retinut ca decizia 187/20.09.2013 este nelegala si a dispus anularea acesteia.
Prin cererea precizatoare (f.30) contestatorul a solicitat si obligarea intimatei sa-i restituie sumele de bani ce i-au fost retinute din salariu in baza deciziei nr.187/20.09.2013.
Avand in vedere solutia de anulare a deciziei nr.187/2013 ca nelegala, s-a retinut ca se impune si obligarea intimatei sa restituie contestatorului sumele de bani retinute in temeiul deciziei anulate.
In termen legal intimata a formulat apel impotriva solutiei pronuntate de tribunal, iar contestatorul a formulat apel impotriva considerentelor hotararii judecatoresti.
Intimata S.S.H. H_ SA - Sectia pentru S__ si reparatii Hidroenergetice Rm. V_ a criticat sentinta instantei de fond dupa cum urmeaza:
Instanta de fond a apreciat corect faptul ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art.252 din Legea nr.53/2003, insa gresit a apreciat ca pentru aceiasi fapta contestatorul a fost sanctionat de doua ori, in conditiile in care in fiecare zi savar?ea aceiasi fapta .
Invedereaza apelanta ca reclamantul a lucrat in cadrul laboratorului PRAM Ramnicu V_ din luna iunie 2013 si pana in septembrie 2013 fara sa aiba un contract de munca semnat si a facut de mai multe ori afirma?ii catre ?eful sau ierarhic in sensul ca ``...in situatia in care nu are niciun fel de document semnat cu societatea, raspunderea pentru eventualele accidente este a sa.``
Se mai arata ca activitatea PRAM este o activitate complexa si in acelasi timp cu un grad de periculozitate, dat fiind faptul ca se lucreaza cu curenti de inalta frecven?a si intensitate, precum si cu tensiuni foarte mari, astfel ca este indreptatita atitudinea ?efului ierarhic al contestatorului in avea reticen?e pentru repartizarea unor sarcini de serviciu unei persoane care din punct de vedere juridic nu si-a asumat niciun fel de responsabilita?i in exercitarea profesiei pentru care a primit salariu . Chiar daca activitatea contestatorului trebuia sa se desfa?oare in cadrul centralelor hidroelectrice, nu s-a desfasurat decat in cadrul laboratorului, acesta nedesfasurand niciun fel de activitate specifica profesiei. P_ neprestarea activitatii specifice prevazute in contractul individual de munca, contestatorul a incalcat dispozitiile art.39 alin.2 lit.a din Codul muncii.
Mai mult, contestatorul a incalcat si dispozitiile art.39 alin.2 lit.b) si lit.c) pentru faptul ca nu a semnat contractul individual de munca decat in luna septembrie, cand toate filialele H_ din tara au fuzionat, creandu-se societatea H_ - S_ SA.
Instanta de fond a apreciat corect faptul ca contestatorul a beneficiat de toate parghiile pe care legea i le-a pus la indemana pentru a formula si sustine aparari, insa nu a avut ce aparari sa-si faca, dat fiind faptul ca toate apararile sale au fost fara nicio legatura cu imprejurarea pentru care i s-au cerut explica?ii si pentru care a fost sesizata conducerea unitatii.
Pentru motivele invocate, se solicita admiterea apelului, casarea sentintei si mentinerea deciziei atacate.
In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art.468 si urm. Cod procedura civila.
Contestatorul N_ D__ M__ a formulat apel impotriva considerentelor sentintei, dupa cum urmeaza:
Instanta de fond, anuland decizia contestata, a interpretat corect doar o parte din motivele invocate de contestator, respectiv ca a fost sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta si ca decizia nr.187/2013 nu mai subzista din moment ce decizia nr.120/2013, care a fost temeiul aplicarii sanctiunii, a fost anulata definitiv.
Invedereaza apelantul ca pe langa aceste motive, a invocat si motive care ar fi condus la constatarea nulitatii absolute a deciziei contestate pentru nerespectarea conditiilor de forma .
In acest sens, contestatorul a sustinut, in esenta, ca decizia contestata este nula, intrucat nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, fiind incidente prevederile art.252 alin.2 lit.a din Codul muncii, nu sunt precizate motivele pentru care i-au fost inlaturate apararile in cadrul cercetarii disciplinare, Asa cum impun dispozitiile art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii si lipsesc precizarile cu privire la reglementarile incalcate, conditie impusa de art.252 alin.2 lit.b din Codul muncii.
Mai arata apelantul ca decizia contestata este nula, intrucat nu s-a efectuat o cercetare disciplinara efectiva, conditie impusa de art.251 din Codul muncii.
Referitor la acest aspect, se precizeaza ca cercetarea disciplinara a fost intrerupta din cauza neprezentarii numitului B__ A_, cel care a intocmit referatul ce a declansat cercetarea si cu care contestatorul a solicitat o confruntare, urmand ca acesta sa fie reconvocat si sa se continue cercetarea, cu atat mai mult cu cat acesta din urma isi retractase acuzatiile, aspect adus la cunostinta telefonic sefului comisiei, iar ulterior printr-un referat. Aspectul retractarii acuzatiilor de catre B__ A_ apare si in Referatul comisiei nr.x/2013, iar necesitatea audierii acestuia, desi era o solicitare si a contestatorului, nu doar o concluzie a comisiei, apare in procesul-verbal nr.x/2013. fata de nerealizarea acestei solicitari, se apreciaza ca cercetarea disciplinara a fost deficitara, abuziva, nefiind respectat dreptul la aparare al contestatorului, fapt echivalent cucercetarea sa disciplinara nu a fost una efectiva si completa in raport de dispozitiile art.251 din C.muncii, potrivit carora: ``(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. (4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.``
Prin urmare, prealabil emiterii deciziei de sanctionare, trebuie efectuata cercetarea disciplinara prealabila ca o concretizare a dreptului la aparare al salariatului, legea reglementand expres modalitatea in care se efectueaza aceasta cercetare. Modul imperativ de redactare a textului de lege conduce la concluzia nulitatii actului de sanctionare emis cu nerespectarea acestei proceduri.
Din inscrisurile depuse de ambele parti la dosarul cauzei rezulta ca, contestatorul s-a prezentat la convocarea comisiei numite de intimata pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile la data de 10.09.2013 si a precizat ca numitul B__ A_, care a intocmit referatul nr.x/04.09.2013 (fila 95-dosar fond), ce a stat la baza cercetarii disciplinare, si-a retras acuza?ia conform careia contestatorul nu-si indeplineste sarcinile de serviciu, ca nu a facut-o in scris deocamdata, dar ca poate sa confirme telefonic, solicitand audierea sa.
Comisia de cercetarea disciplinara prealabila a contestatorului numita prin decizia nr.183/06.09.2013 (fila 100 - dosar fond) a considerat ca prezenta numitului B__ A_, aflat in concediu de odihna, care de altfel era si membru al comisiei, este necesara in vederea luarii unei decizii, asa cum rezulta din procesul verbal incheiat la data de 10.09.2013 (fila 22- dosar fond).
Cu toate acestea, la data de data de 16.09.2013, fara a preciza de ce revine asupra necesitatii prezentei numitului B__ A_, care ar fi putut confirma daca isi mai mentine sau nu afirmatiile din referatul inregistrat sub nr.x/04.09.2013, comisis intocmeste referatul de finalizare a cercetarii disciplinare prealabile (filele 20-21 - dosar fond), prin care propune sanctionarea contestatorului cu reducerea salariului de baza cu 10% pentru o luna, conform art.248 alin.1 lit.c din C.muncii.
In raport de aceasta situatie si de disp. art.251 alin.4 din C.muncii, potrivit carora in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motiva?iile pe care le considera necesare, se constata ca intimata a incalcat dreptul la aparare al contestatorului, realizand o cercetare disciplinara prealabila formala, nerespectarea acestei proceduri fiind de natura sa atraga nulitatea actului de sanctionare al contestatorului.
In al doilea rand, prin contestatia precizata, contestatorul a invocat nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara pentru nerespectarea dispozitiilor art.252 alin.2 lit.a, b si c din C.muncii, potrivit carora ``(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.``
Analizand decizia nr.187/20.09.2013 prin prisma continutului impus de dispozitiile art.252 alin.2 din C.muncii, Curtea retine ca aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat si nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
In ceea ce priveste mentiunea prevazuta de art.252 alin.2 lit.a din C.muncii, instanta retine ca legiuitorul a impus angajatorului sa descrie fapta care constituie abatere disciplinara dintr-o dubla perspectiva: pe de o parte pentru ca salariatul sa poata sa isi formuleze apararea in raport de elementele concrete care i se imputa, iar pe de alta parte pentru ca decizia angajatorului sa poata fi supusa controlului de obiectivitate realizat de catre judecator.
Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, si anume data la care a fost savarsita, pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termenul legal, modalitatea in care a fost comisa abaterea, in raport de care se poate stabili temeinicia celor retinute in sarcina angajatului. Contrar dispozitiilor art.252 alin.2 lit.a din C.muncii, in decizia contestata in cauza de fata nu exista o descrierea a faptelor care constituie abatere disciplinara savarsite de contestator, mentionandu-se doar ca a fost avut in vedere referatul nr.x/04.09.2013 intocmit de B__ A_, prin care s-a aratat ca, contestatorul a refuzat in repetate randuri semnarea fisei postului si implicit preluarea sarcinilor si responsabilitatilor aferente postului pentru care este incadrat, precum si ca la data de 20.09.2013 comisia a intocmit referatul nr.x, prin care a aratat ca contestatorul se face vinovat de faptul ca refuza sarcinile de serviciu prin nesemnarea fisei postului.
Or, simpla enuntare a celor imputate contestatorului prin referatul nr.x/04.09.2013 si a concluziilor comisiei de cercetare disciplinara a contestatorului nu echivaleaza cu descrierea faptei care constituie abatere disciplinara in sensul disp. art.251 alin.2 lit.a din C.muncii.
Pe de alta parte, se constata ca in decizia nr.187/20.09.2013 nu este mentionata nicio data a savarsirii pretinselor abateri disciplinare, pentru a putea verifica respectarea dispozitiilor art.252 alin.1 din C.muncii.
Obligativitatea motivarii in fapt a deciziei de sanctionare disciplinara se impune tocmai pentru ca din motivare sa reiasa clar care au fost faptele sau imprejurarile care au dus la luarea masurii. In lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara, instanta nu are posibilitatea de a cenzura faptele ce au facut obiectul deciziei de sanctionare a contestatoarei, pentru a analiza temeinicia masurii disciplinare dispuse. Lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara nu poate fi acoperita prin alte inscrisuri .
Pe de alta parte, Curtea retine ca decizia contestata nu indeplineste nici exigentele impuse de art.252 alin.2 lit.b si c din Codul muncii, in sensul ca nu sunt mentionate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de catre contestator si nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de acesta in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
In ceea ce priveste dispozitiile cap. c) alin.4 din Regulamentul Intern, mentionate in decizia nr.187/20.09.2013 ca temei al emiterii acesteia, acestea nu pot fi considerate in niciun caz ca fiind prevederile din regulamentul intern care au fost incalcate de catre contestator, avand in vedere continutul concret al acestor norme.
Astfel, dispozitiile cap. c) alin.4 din Regulamentul Intern al intimatei prevad, la modul general, obligatiile care ii revin salariatului in cadrul raportului de munca (fila 26-dosar fond). Or, nu este rolul judecatorului sa decida care dintre obligatiile enumerate de text a fost incalcata de contestator, ci este obligatia angajatorului sa precizeze, in concret, obligatia incalcata. Din continutul deciziei trebuie sa reiasa fara echivoc norma incalcata de salariat, intrucat instanta nu alege in locul angajatorului care obligatie a fost incalcata. Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara, contractului individual de munca incalcate are relevanta pentru ca instanta sa poata stabili si verifica daca, intr-adevar, fapta salariatului constituie abatere disciplinara si daca se incadreaza printre obligatiile impuse acestuia.
Desi din procesul-verbal intocmit la data de 10.09.2013 (fila 22-dosar fond) rezulta ca, contestatorul a fost prezent la convocarea intimatei in vederea efectuarii cercetarii disciplinare si a precizat ca nu a refuzat niciodata o sarcina de serviciu, ca numitul B__ A_ si-a retras acuzatia conform careia nu-si indeplineste sarcinile de serviciu, ca prin emiterea deciziei nr.120/10.06.2013 au fost incalcate disp. art.41 din C.muncii, in decizia nr.187/20.09.2013 nu exista nicio mentiune cu privire la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestator, asa cum prevad sub sanctiunea nulitatii absolute dispozitiile art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Potrivit raspunsului intimatei la intrebarea nr.20 din interogatoriul propus de contestator, administrat la instanta de fond, apararile contestatorului au fost inlaturate pentru ca nu aveau legatura cu sesizarea prin care se aduceau la cunostinta faptele pentru care a fost sanctionat (fila 70-dosar fond), or o asemenea mentiune nu se regaseste in decizia contestata in cauza de fata.
Numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care s-au inlaturat apararile formulate de salariat, se asigura in mod real si efectiv dreptul acestuia la aparare.
In raport de toate aceste considerente, Curtea retine ca decizia nr.187/20.09.2013 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.251 alin.4 si art.252 alin.2 lit.a, b si c din C.muncii, contestatia formulata, Asa cum a fost precizata, fiind intemeiata sub acest aspect.
Nulitatea prevazuta de art.251 si art.252 alin.2 din C.muncii are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege. In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie jurist antum de vatamare, astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii. Caracterul normei legale este imperativ, iar incalcarea atrage indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.
Prin prisma motivelor de nelegalitate retinute de Curte cu privire la decizia contestata, analiza motivelor de netemeinicie invocate de contestator, care ar fi atras anularea deciziei, apare ca fiind lipsita de utilitate.
Pentru aceste motive, in temeiul art.461 alin.2 C.pr.civ., Curtea, cu majoritate, va admite apelul contestatorului si va inlatura considerentele sentintei privind legalitatea deciziei contestate si implicit cele privind temeinicia, inlocuindu-le cu cele mai sus-enuntate, mentinand solutia de admitere a contestatiei cuprinsa in dispozitivul sentintei atacate.
Avand in vedere analiza motivelor de nelegalitate invocate de contestator si retinute ca fiind intemeiate de catre Curte, apelul declarat de intimata apare ca nefondat, urmand a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
CU MAJORITATE,
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul D__ N_ M__, CNP x, domiciliat in Ramnicu V_, _.2, __, __, impotriva sentintei civile nr.957 din 31 mai 2016 pronuntata de Tribunalul V_ in dosarul nr. x.
Respinge apelul declarat de intimata S.S.H H_ SA, CUI RO x - Sectia P_ S__ si reparatII HIDROENERGETICE, sediul in Ramnicu V_, _.269, Judetul V_, respectiv prin A__ J__ P_ CITR FILIALA Bucuresti SPRL, cu sediul in Bucuresti, Green Court, _.4, _, impotriva aceleiasi sentinte.
Inlatura considerentele sentintei privind legalitatea deciziei contestate si implicit cele privind temeinicia inlocuindu-le cu cele ce se vor arata.
Mentine solutia cuprinsa in dispozitivul sentintei atacate.
Definitiva.
Dovedirea faptei ce reprezinta abatere disciplinara. Sarcina probei Pronuntaţă de: Curtea de Apel BUCURESTI - Decizie civila nr. 1343/07.03.2019
Instanta verifica indeplinirea conditiilor de legalitate a deciziei de concediere, nefiind indreptatita sa cenzureze din perspectiva oportunitatii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 1463/2017, in sedinta publica din 9 martie 2017
Beneficiind de protectia legala pentru femeile revenite in campul muncii dupa un concediu de crestere a copilului in varsta de pana la doi ani, reclamanta nu putea face, in mod legal, subiectul unei decizii de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 182/2017, in sedinta publica din 17 ianuarie 2017
Anularea deciziei de sanctionare. Lipsa dovezilor de neindeplinire a atributiilor de serviciu Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, Sentinta nr. 2585 din 08.03.2016
Anularea deciziei de sanctionare disciplinara. Nelegalitate Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, Sentinta nr. 3535 din 05.04.2016