Art. 220 alin. (1) CPP ref. la masura preventiva a arestului la domiciliu a fost declarat neconstitutional

Marti, 17.01.2017, Plenul Curtii Constitutionale, legal investit, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut: "Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata in fata careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu ."

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca este neconstitutionala solutia legislativa reglementata de dispozitiile art. 220 alin. (1) din Codul de procedura penala, care permite luarea masurii arestului la domiciliu in conditiile in care anterior inculpatul a fost arestat (preventiv sau la domiciliu) in aceeasi cauza, in lipsa unor temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.

Curtea a retinut ca s-a pronuntat in repetate randuri, prin decizii recente, asupra naturii masurilor preventive a arestului preventiv si arestului la domiciliu, statuand ca ambele sunt masuri preventive privative de libertate. Judecatorii Curtii au apreciat ca, din modul de reglementare a masurii arestului la domiciliu, aceasta reprezinta o afectare a drepturilor persoanei care, prin intensitate si modul de aplicare/de punere in executare, afecteaza libertatea persoanei, avand caracteristicile unei privari de libertate.

Astfel, stabilirea naturii masurii preventive a arestului la domiciliu in sensul ca aceasta este o masura preventiva privativa de libertate determina faptul ca aceasta masura preventiva privativa de libertate trebuie insotita de ansamblul garantiilor recunoscute in cazul masurii preventive privative de libertate a arestului preventiv.

Din aceasta perspectiva Curtea a stabilit ca interdictia dispunerii din nou a unei masuri preventive privative de libertate fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, daca nu au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate se constituie intr-o garantie ce insoteste masurile preventive privative de libertate.

Astfel, prin reglementarea diferita a arestului la domiciliu fata de arestul preventiv, in materia interdictiei de a dispune din nou o masura preventiva privativa de libertate fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat la domiciliu sau arestat preventiv in aceeasi cauza daca nu au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate, legiuitorul si-a indeplinit obligatia constitutionala de a reglementa garantiile ce trebuie sa insoteasca masurile preventive privative de libertate doar in ceea ce priveste arestul preventiv, iar nu si in ceea ce priveste arestul la domiciliu, desi si acesta din urma, prin natura sa de masura preventiva privativa de libertate, trebuie sa fie insotit de aceleasi garantii ca si arestul preventiv.

Prin urmare, Curtea a retinut incalcarea prevederilor art. 23 din Constitutie si ale art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalului Suceava - Sectia penala.

Argumentele retinute in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Comunicatul de presa al Curtii Constitutionale poate fi consultat aici.