Particularitati fata de inchiriere, vanzarea – cumpararea si vanzarea in rate

Cu toate ca, in esenta, leasing-ul reprezinta o luare in chirie, el difera de
inchirierea traditionala prin cel putin trei aspecte:

· inchirierea are in vedere bunuri care isi pastreaza integral caracteristicile initiale si nu ia in calcul fenomenele de uzura; comparativ, leasing-ul are, de regula, ca obiect, echipamente care sufera atat o uzura fizica, cat si una morala, pierzandu-si treptat valoarea de utilizare.
· chiria clasica reprezinta contravaloarea dreptului de folosinta, in timp ce chiria de leasing va include cote-parti din insasi valoarea bunurilor inchiriate, reflectand procesul de descrestere a utilitatii lor.
· utilizatorul bunului, in cazul leasing-ului poate deveni proprietar dupa scurgerea unei anumite perioade de timp, fara efecte retroactive, adica fara sa i se pretinda valoarea initiala a bunului inchiriat, fenomen ce nu are loc in cazul inchirierii traditionale.

Leasing-ul se aseamana cu operatiunea de vanzare-cumparare in ceea ce priveste finalitatea: obiectul operatiunii il constituie un bun care apoi este schimbat ca marfa, obtinandu-se contravaloarea in bani; in leasing, accentul cade pe vanzarea dreptului de folosinta.

In unele tari, leasing-ul este considerat o forma a vanzarii in rate, cu care se aseamana foarte mult. Spre deosebire de vanzarea in rate, la care modalitatea de stabilire a perioadei de rambursare a sumelor datorate de client se face in mod arbitrar, la leasing se tine cont de viata economica a bunului ce face obiectul operatiunii. Totodata transferul proprietatii la leasing se face, eventual, doar la finele perioadei din contract .