Legea italiana privind raspunderea civila a magistratilor pentru prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a incalcarii dreptului Uniunii este contrara acestui drept

Dreptul Uniunii obliga statele membre sa repare prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a incalcarilor dreptului Uniunii care le sunt imputabile, oricare ar fi organul care se afla la originea acestui prejudiciu, acest principiu aplicandu-se si in cazul in care incalcarea este comisa de puterea judecatoreasca.

Necesitatea de a asigura cetatenilor o protectie jurisdictionala efectiva a drepturilor conferite de dreptul Uniunii presupune ca raspunderea statului sa poata fi angajata in urma unei incalcari a dreptului Uniunii care rezulta din interpretarea normelor de drept efectuata de o instanta nationala de ultim grad .

In speta, Comisia sustine ca legea italiana privind repararea prejudiciilor cauzate in exercitiul functiilor jurisdictionale si raspunderea civila a magistratilor este incompatibila cu jurisprudenta Curtii privind raspunderea statelor membre pentru incalcarea dreptului Uniunii de catre una dintre instantele lor de ultim grad .

Comisia reproseaza Italiei, pe de o parte, excluderea oricarei raspunderi a statului pentru prejudiciile cauzate particularilor in situatia in care incalcarea dreptului Uniunii rezulta dintr-o interpretare a normelor de drept sau dintr-o apreciere a faptelor si a probelor efectuata de o asemenea instanta, si, pe de alta parte, limitarea, in alte situatii decat interpretarea normelor de drept sau aprecierea faptelor sau a probelor, a posibilitatii de angajare a acestei raspunderi doar la cazurile de dol sau de culpa grava.

Cu privire la excluderea raspunderii statului

Curtea constata, mai intai, ca legea italiana exclude in mod general raspunderea statului in domeniile privind interpretarea dreptului si aprecierea faptelor si a probelor. Or, astfel cum Curtea a statuat deja1, dreptul Uniunii se opune unei asemenea excluderi generale a raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor printr-o incalcare a dreptului Uniunii imputabila unei instante de ultim grad, in situatia in care aceasta incalcare rezulta dintr-o interpretare a normelor de drept sau dintr-o apreciere a faptelor sau a probelor efectuata de aceasta instanta. In plus si in special, Curtea constata ca Italia nu a demonstrat ca legislatia italiana este interpretata de instantele nationale in sensul ca doar limiteaza raspunderea statului, iar nu in sensul ca o exclude. Cu privire la limitarea raspunderii statului

Curtea aminteste ca un stat membru are obligatia de a repara prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a unei incalcari a dreptului Uniunii de catre unul dintre organele sale daca sunt indeplinite trei conditii: norma de drept incalcata trebuie sa confere drepturi particularilor, incalcarea trebuie sa fie suficient de grava si trebuie sa existe o legatura directa de cauzalitate intre incalcarea obligatiei care incumba statului si prejudiciul suferit de particular.

Raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate de o decizie a unei instante nationale de ultim grad este guvernata de aceleasi conditii . Astfel, o ``incalcare suficient de grava a normei de drept`` se realizeaza atunci cand instanta nationala a incalcat in mod vadit dreptul aplicabil². Dreptul national poate preciza natura sau gradul unei incalcari care atrage raspunderea statului, insa nu poate in niciun caz sa impuna conditii mai stricte.

Or, Curtea constata ca s-a demonstrat in mod suficient de catre Comisie ca acea conditie privind ``culpa grava``, prevazuta de legea italiana, astfel cum este interpretata de Curtea de Casatie italiana, presupune impunerea unor conditii mai stricte decat cele care decurg din cerinta unei ``incalcari vadite a dreptului aplicabil``. In schimb, Italia nu a reusit sa probeze ca interpretarea data acestei legi de instantele italiene este conforma jurisprudentei Curtii.

In concluzie, Curtea constata ca, in masura in care exclude orice raspundere a statului pentru incalcarea dreptului Uniunii de catre o instanta de ultim grad atunci cand aceasta incalcare rezulta dintr-o interpretare a normelor de drept sau dintr-o apreciere a faptelor si a probelor efectuata de acea instanta si limiteaza aceasta raspundere la cazurile de dol sau de culpa grava, legislatia italiana este contrara principiului general al raspunderii statelor membre ca urmare a unei incalcari a dreptului Uniunii.

Hotararea in cauza C-379/10 Comisia/Italia

¹ Hotararea din 13 iunie 2006, Traghetti del Mediterraneo, C-173/03.
² Hotararea din 30 septembrie 2003, KA�bler, C-224/01.