Interdictia de circulatie pentru camioanele care transporta anumite marfuri pe autostrada de pe Valea Inn-ului in Tirol este incompatibila cu libera circulatie a marfurilor

Autostrada A 12 de pe Valea Inn-ului, in Tirol (Austria), constituie una dintre principalele cai de comunicatie intre sudul Germaniei si nordul Italiei. Dupa ce a constatat ca valoarea-limita anuala de dioxid de azot (NO2), stabilita de doua directive europene1, a fost incalcata pe aceasta autostrada, Austria a adoptat masuri in vederea reducerii poluarii la nivelul prevazut de aceste directive. In acest scop, autoritatile austriece au adoptat in 2003 o interdictie de circulatie pentru camioanele de peste 7,5 tone care transporta anumite marfuri (deseuri, piatra, pamant, autovehicule, busteni sau cereale) pe un tronson de 46 de km al autostrazii A 12.

Printr-o hotarare pronuntata la 15 noiembrie 20052, Curtea de Justitie, sesizata de Comisie, a statuat ca aceasta interdictie este incompatibila cu principiul liberei circulatii a marfurilor intrucat este disproportionata in raport cu obiectivul urmarit, si anume protectia calitatii aerului.

In urma acestei hotarari, autoritatile austriece au pus in aplicare in mod progresiv noi masuri pentru a asigura respectarea valorii-limita pentru dioxidul de azot, stabilita de directive. Aceste masuri presupuneau, in special, o limitare a vitezei la 100 km/h pe un tronson al autostrazii A 12, inlocuita ulterior cu o limitare variabila a vitezei, precum si interdictia de circulatie pentru autocamioanele care se incadreaza in anumite clase Euro3.

In lipsa unei ameliorari a calitatii aerului pe autostrada A 12, autoritatile austriece au adoptat o interdictie de circulatie pentru camioanele de peste 7,5 tone care transporta anumite marfuri pe un tronson al autostrazii, de aceasta data de aproximativ 84 km. Acestea au considerat ca transportul pe teritoriul austriac al unor produse, practic identice cu cele vizate de interdictia introdusa in 2003, ar trebui realizat prin moduri de transport alternative - precum transportul feroviar - mai ecologice.

Cu toate acestea, Comisia a apreciat ca si aceasta noua interdictie sectoriala de circulatie pe autostrada A 12 constituie un obstacol nejustificat pentru principiul liberei circulatii a marfurilor. In aceste circumstante, Comisia a sesizat Curtea de Justitie in vederea constatarii acestei pretinse neindepliniri a obligatiilor.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste in primul rand ca statele membre sunt obligate sa se asigure ca valoarea-limita de dioxid de azot, stabilita de directive, nu este depasita pe teritoriul lor. In acest context, directivele permit statelor membre sa ia masurile necesare respectarii acestei valori-limita. Cu toate acestea, desi statele membre beneficiaza de o putere de apreciere pentru adoptarea acestor masuri, aceasta trebuie exercitata cu respectarea normelor Uniunii, in special cu respectarea principiului liberei circulatii a marfurilor.

In speta, Curtea constata ca interdictia sectoriala de circulatie impiedica transportul rutier al anumitor produse pe Valea Inn-ului. Or, o astfel de masura constituie o restrictie pentru libera circulatie a acestor marfuri . De asemenea, Curtea subliniaza ca existenta unor solutii alternative pentru transportul acestor produse - precum transportul feroviar sau utilizarea altor autostrazi - nu este de natura sa excluda existenta unei restrictii . Astfel, prin obligarea intreprinderilor in cauza sa caute solutii de inlocuire rentabile pentru transportul marfurilor vizate, interdictia sectoriala de circulatie poate afecta substantial tranzitul marfurilor intre Europa de nord si nordul Italiei.

Totusi, Curtea aminteste ca o restrictie in calea liberei circulatii a marfurilor poate fi justificata cu conditia sa constituie o masura adecvata si necesara pentru realizarea unui obiectiv de interes general, precum protectia mediului. In aceasta privinta, Curtea arata ca reglementarea austriaca contribuie efectiv la protectia mediului intrucat permite reducerea emisiilor de poluanti atmosferici si determina o ameliorare a calitatii aerului pe Valea Inn-ului. Astfel, interdictia contestata constituie o masura adecvata pentru realizarea obiectivului de interes general.

Curtea examineaza in continuare daca acest obiectiv ar fi putut fi atins prin masuri mai putin restrictive. Astfel cum s-a subliniat in hotararea pronuntata in 2005, inainte de a adopta o masura atat de radicala precum o interdictie de circulatie pe un tronson de autostrada care constituie o cale de comunicatie vitala intre anumite state membre, le revine acestora sarcina de a examina cu atentie posibilitatea de a recurge la masuri mai putin restrictive pentru libertatea de circulatie si de a nu le exclude decat in cazul in care caracterul lor inadecvat, in raport cu obiectivul urmarit, este stabilit in mod clar. In aceasta privinta, referitor la solutia propusa de Comisie care consta in extinderea interdictiei de circulatie aplicata autocamioanelor care se incadreaza in anumite clase Euro celor care se incadreaza in alte clase, Curtea considera ca aceste norme reflecta in mod fiabil emisiile efective ale vehiculelor in ceea ce priveste oxizii de azot. In opinia Curtii, nu este demonstrat ca o astfel de extindere nu ar fi putut contribui la obiectivul urmarit la fel de eficient ca punerea in aplicare a interdictiei sectoriale de circulatie.

In sfarsit, in ceea ce priveste solutia care consta in inlocuirea limitarii variabile a vitezei cu o limitare permanenta a vitezei la 100 km/h, Curtea nu accepta argumentul guvernului austriac potrivit caruia aceasta din urma masura nu ar fi respectata in practica de catre utilizatorii soselei. In acest context, Austria nu se poate baza pe viteza medie efectiv masurata in zona in cauza, si anume 103 km/h, pentru a aprecia efectele punerii in aplicare a unei limitari permanente a vitezei la 100 km/h. Aceasta ar fi, dimpotriva, tinuta sa asigure respectarea efectiva a acestei limitari prin intermediul unor masuri cu forta obligatorie insotite, daca este necesar, de sanctiuni. In aceste circumstante, Curtea constata ca solutia propusa de Comisie prezinta un potential de reducere a emisiilor de dioxid de azot care nu a fost luat in considerare suficient de acest stat membru.

Prin urmare, Curtea constata ca, prin adoptarea unei interdictii sectoriale de circulatie fara a fi examinat indeajuns posibilitatea de a recurge la alte masuri mai putin restrictive, Austria a restrans libera circulatie a marfurilor in mod disproportionat.

Hotararea in cauza C-28/09 Comisia/Austria

1 Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea si gestionarea calitatii aerului inconjurator (JO L 296, p. 55, Editie speciala, 15/vol. 3, p. 198) si Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile limita pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile in suspensie si plumbul din aerul inconjurator (JO L 163, p. 41, Editie speciala, 15/vol. 5, p. 46), astfel cum a fost modificata prin Decizia 2001/744/CE a Comisiei din 17 octombrie 2001 (JO L 278, p. 35, Editie speciala, 15/vol. 7, p. 185). Aceste directive au fost abrogate incepand cu 11 iunie 2010 prin Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului inconjurator si un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, p. 1). Cu toate acestea, avand in vedere data faptelor, aceste directive raman aplicabile prezentului litigiu.
2 Hotararea Curtii din 15 noiembrie 2005, Comisia/Austria (C-320/03). A se vedea de asemenea CP 97/05.
3 Normele europene de emisie, denumite ``norme Euro``.