Refuzul unui stat membru de a elibera un permis de conducere nu poate justifica nerecunoasterea permisului obtinut ulterior intr-un alt stat membru

Domnul Akyuz a fost condamnat penal de mai multe ori, intre 2004 si 2008, printre altele pentru vatamare corporala, conducere fara permis, santaj sub forma agravata in grup organizat, precum si amenintari si insulte. Pe baza unui raport de expertiza medico-psihologica, autoritatile germane, prin decizia din 10 septembrie 2008, au respins cererea sa de eliberare a unui permis de conducere pentru categoria B (autoturisme) pentru motivul ca nu indeplinea cerintele fizice si psihice necesare pentru a conduce in siguranta.

Cu toate acestea, la 24 noiembrie 2008, domnul Akyuz a obtinut un permis de conducere la Decin (Republica Ceha). Potrivit reglementarii europene, permisul de conducere este eliberat de statul membru solicitantului care are resedinta obisnuita pe teritoriul acestui stat . Or, potrivit informatiilor furnizate de Ambasada Germaniei la Praga, nici autoritatea pentru straini competenta, nici politia regionala nu sunt in masura sa stabileasca faptul ca domnul Akyuz locuia intr-adevar in Republica Ceha la acea data . Astfel, autoritatea pentru straini nu dispune decat de o declaratie de sedere pentru perioada cuprinsa intre 1 iunie 2009 si 1 decembrie 2009. Or, potrivit fotocopiei permisului de conducere, care ar fi fost emis la Decin la 8 iunie 2009, acesta a fost eliberat prima data la 24 noiembrie 2008. In plus, autoritatile germane au constatat ca domnul Akyuz a condus vehicule in Germania la 5 decembrie 2008 si la 1 martie 2009 si au retinut ca acesta se face vinovat de conducere fara permis in cele doua cazuri .

Landgericht GieA�en (Curtea Regionala din GieA�en, Germania), sesizata in apel, solicita in esenta Curtii de Justitie sa stabileasca daca, in imprejurari precum in speta, autoritatile germane pot sa nu recunoasca permisul de conducere emis in Republica Ceha pentru motivul ca persoanei interesate i s-a refuzat eliberarea unui prim permis de conducere in Germania sau pentru motivul ca aceasta nu indeplinea conditiile privind resedinta in Republica Ceha in momentul eliberarii permisului.

Curtea precizeaza, mai intai, ca dreptul Uniunii1 prevede recunoasterea reciproca, fara nicio formalitate, a permiselor de conducere emise de statele membre. Statului membru care a emis permisul ii revine obligatia de a verifica daca sunt indeplinite toate conditiile, in special cele referitoare la resedinta si la aptitudinea de a conduce, si daca este justificata emiterea unui permis de conducere . Din moment ce autoritatile unui stat membru au emis astfel un permis de conducere, celelalte state membre nu au dreptul sa verifice respectarea conditiilor de emitere prevazute de dreptul Uniunii. Intr-adevar, detinerea unui permis de conducere emis de un stat membru trebuie considerata ca reprezentand dovada ca, la momentul la care i-a fost emis permisul, posesorul acestuia indeplinea conditiile necesare. Dreptul Uniunii permite totusi statelor membre, in anumite imprejurari si in special din motive de siguranta a traficului rutier, sa aplice propriile dispozitii nationale privind limitarea, suspendarea, retragerea si anularea permisului de conducere in privinta oricarui posesor al unui permis care are resedinta obisnuita pe teritoriul acestora.

Curtea aminteste ca posibilitatea unui stat membru de a refuza recunoasterea valabilitatii unui permis de conducere obtinut intr-un alt stat membru pentru unul dintre aceste motive constituie o derogare de la principiul general al recunoasterii reciproce a permiselor de conducere si este, astfel, de stricta interpretare.

In cazul de fata, Curtea constata ca refuzul unui stat membru de a elibera un prim permis de conducere nu figureaza printre ipotezele care pot determina nerecunoasterea de catre acest stat a unui permis de conducere eliberat intr-un alt stat membru. Desi refuzul eliberarii unui prim permis de conducere poate fi bazat in parte pe comportamentul solicitantului, acest refuz (decis in urma unei proceduri administrative) nu poate sa constituie - spre deosebire de limitare, suspendare, retragere sau anulare - sanctiunea pentru o infractiune savarsita de acest solicitant.

In plus, Curtea considera ca a permite unui prim stat membru sa nu recunoasca un permis de conducere, eliberat intr-un al doilea stat membru pentru ca acesta din urma nu a verificat daca motivele refuzului de eliberare invocate de primul stat membru au disparut, ar avea ca efect sa permita statului membru care a prevazut cerintele cele mai restrictive de eliberare sa stabileasca pragul cerintelor care trebuie respectate de celelalte state membre pentru ca permisele de conducere eliberate sa poata fi recunoscute. A admite ca un stat membru sa aiba dreptul de a se intemeia pe propriile dispozitii nationale pentru a se opune la nesfarsit recunoasterii unui permis eliberat intr-un alt stat membru ar reprezenta insasi negarea principiului recunoasterii reciproce a permiselor de conducere .

Curtea concluzioneaza ca dreptul Uniunii se opune reglementarii unui stat membru gazda potrivit careia se refuza recunoasterea unui permis de conducere emis intr-un alt stat membru, in cazul in care titularului i s-a refuzat, in acest stat gazda, eliberarea acestui permis pentru ca nu indeplinea cerintele fizice si psihice impuse de reglementarea sa nationala.

In ceea ce priveste conditia privind resedinta, Curtea considera ca dreptul Uniunii nu se opune reglementarii unui stat membru gazda care permite acestuia sa refuze sa recunoasca, pe teritoriul sau, un permis de conducere eliberat intr-un alt stat membru in cazul in care se stabileste - pe baza unor informatii incontestabile care emana de la statul membru emitent - ca titularul permisului de conducere nu indeplinea cerinta privind resedinta.

Curtea precizeaza ca revine instantei de trimitere sarcina de a verifica daca informatiile obtinute, precum in speta, pot fi calificate ca informatii care emana de la statul membru emitent. Daca este cazul, revine tot instantei nationale sarcina de a evalua informatiile respective si de a aprecia, tinand cont de toate circumstantele litigiului cu care este sesizata, daca acestea constituie informatii incontestabile care atesta faptul ca titularul permisului nu avea resedinta obisnuita pe teritoriul celui din urma stat la data eliberarii permisului de conducere .

Hotararea in cauza C-467/10 Baris Akyuz

¹ Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 2, p. 62), a carei reformare a fost realizata prin Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (JO L 403, p. 18, Editie speciala, 07/vol. 17, p. 216).