Deplasarile sefilor de stat tin de domeniul relatiilor diplomatice, care raman de competenta statelor membre UE

La invitatia unei asociatii cu sediul in Slovacia, presedintele Ungariei, domnul Laszlo Solyom, programase ca, la 21 august 2009, sa se deplaseze in orasul KomA�rno (Slovacia) pentru a participa la ceremonia de inaugurare a unei statui a Sfantului Stefan, fondatorul si primul rege al statului maghiar . Dupa mai multe schimburi diplomatice intre ambasadele celor doua state cu privire la vizita programata, cei mai inalti trei reprezentanti ai Slovaciei - si anume presedintele republicii, Ivan GaA�parovic, prim-ministrul, Robert Fico, si presedintele Parlamentului, Pavol PaA�ka - au adoptat o declaratie comuna prin care au indicat ca vizita presedintelui maghiar nu era considerata potrivita, in special pentru ca acesta nu isi exprimase dorinta de a intalni personalitati slovace si din cauza caracterului deosebit de sensibil al datei de 21 august. Astfel, vizita preconizata urma sa aiba loc in ziua celei de a 41-a aniversari a invaziei Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia, din care au facut parte trupele maghiare.

Printr-o nota verbala din 21 august 2009, ministrul afacerilor externe slovac a informat ambasadorul Ungariei la Bratislava ca autoritatile slovace decisesera sa refuze accesul presedintelui maghiar Solyom pe teritoriul slovac, in aceeasi zi, din cauza riscurilor pentru securitate, in special in temeiul Directivei 2004/381. Dupa ce a fost informat cu privire la aceasta nota, presedintele maghiar, sosit intre timp la frontiera slovaca, a renuntat in cele din urma sa intre in Slovacia.

Considerand ca intrarea presedintelui sau pe teritoriul slovac nu putea fi refuzata in temeiul acestei directive, Ungaria a cerut Comisiei sa introduca o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, in fata Curtii de Justitie, impotriva Republicii Slovace. Astfel, potrivit Ungariei, directiva nu permite statelor membre sa refuze unui cetatean al Uniunii intrarea pe teritoriul lor decat in cazul in care conduita persoanei in cauza constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Or, potrivit Ungariei, nu aceasta ar fi situatia in speta. Cu toate acestea, Comisia a considerat ca dreptul Uniunii nu era aplicabil vizitelor efectuate de seful unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru si ca, in aceste conditii, pretinsa neindeplinire a obligatiilor nu era intemeiata. Ungaria a decis ulterior sa introduca, din proprie initiativa, o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor, in fata Curtii de Justitie, impotriva Republicii Slovace, astfel cum ii permite tratatul (articolul 259 TFUE)². Comisia a decis sa intervina in procedura in sustinerea Republicii Slovace.

In concluziile prezentate astazi, avocatul general Yves Bot, constata, mai intai, ca domnul Solyom intentiona sa se deplaseze in orasul KomA�rno pentru a participa la inaugurarea unui monument care simbolizeaza istoria statului maghiar si ca acesta trebuia, cu acea ocazie, sa tina un discurs. Asadar, nu este vorba aici despre o vizita limitata la interese pur private si nici despre o vizita efectuata incognito, intrucat autoritatile slovace fusesera avertizate in mai multe randuri pe cale diplomatica cu privire la aceasta vizita. In consecinta, avocatul general considera ca domnul Solyom dorea sa mearga in orasul KomA�rno tocmai in exercitiul functiei sale de presedinte al Ungariei, iar nu in simpla sa calitate de cetatean al Uniunii.

In acest context, domnul Bot precizeaza ca, desi circulatia cetatenilor Uniunii intre statele membre este reglementata de dreptul Uniunii, acest lucru nu este valabil pentru vizitele efectuate de sefii de stat in statele membre. Astfel, desi sunt efectuate in interiorul Uniunii, aceste deplasari intra in domeniul relatiilor diplomatice, care ramane de competenta statelor membre, cu respectarea dreptului international. Potrivit domnului Bot, vizitele sefilor de stat in statele membre ale Uniunii depind de consimtamantul statului membru gazda si de conditiile definite de acesta, in cadrul competentei sale, si nu pot fi analizate in contextul libertatii de circulatie.

Avocatul general continua subliniind ca statele membre nu ar trebui sa isi exercite competenta in materie diplomatica de o maniera care ar putea sa conduca la o ruptura durabila a relatiilor diplomatice dintre ele. O astfel de ruptura ar fi, astfel, incompatibila cu procesul de integrare si contrara angajamentului asumat de statele membre - care tine de esenta deciziei lor de a adera la Uniune - de a mentine relatii de buna vecinatate. In plus, aceasta ar reprezenta un obstacol in calea realizarii obiectivelor esentiale ale Uniunii, printre care se numara promovarea pacii. Pentru aceste motive, o situatie de paralizie persistenta a relatiilor diplomatice intre doua state membre ar intra in domeniul de aplicare al dreptului Uniunii. Cu toate acestea, avocatul general arata ca in aceasta cauza este evident ca nu este vorba de o asemenea situatie, fapt atestat de intalnirea care a avut loc intre prim-ministrii maghiar si slovac care a avut loc la cateva zile dupa incidentul in cauza.

In sfarsit, avocatul general constata ca, desi Republica Slovaca a invocat in mod gresit Directiva 2004/38 ca fiind temeiul juridic pentru refuzarea intrarii pe teritoriul sau a presedintelui maghiar, aceasta imprejurare nu constituie insa un abuz de drept, in sensul jurisprudentei Curtii.

In consecinta, avocatul general propune Curtii sa constate ca Republica Slovaca nu a incalcat dreptul Uniunii si sa respinga actiunea Ungariei.

Concluziile avocatului general in cauza C-364/10 Ungaria/Slovacia

1 Directiva 2004/38/Ce a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE (JO L 158, p. 77 si rectificari JO L 229, p. 35 si JO 2005, L 197, p. 34, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 56).

2 Aceasta este numai a sasea oara in istoria integrarii europene cand un stat membru introduce direct o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor impotriva unui alt stat . Din cele cinci cauze anterioare, numai trei au fost finalizate prin pronuntarea unei hotarari (C-141/78, Franta/Regatul Unit; C-388/95, Belgia/Spania - a se vedea de asemenea CP nr. 36/2000; precum si C-145/04, Spania/Regatul Unit - a se vedea de asemenea CP nr. 70/06).