Prin intrarea in vigoare, la 1 ianuarie 2004, a dispozitiilor Legii nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, a fost abrogat art. 64 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, care reglementa competenta dupa calitatea persoanei, a instantelor, in cazul infractiunilor savarsite de ofiterii de politie.
Dispozitiile art. 4 punctul 1. din Legea 281/2003 prevad modificarea art. 27 din Legea 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, in acest text de lege fiind reglementata numai competenta dupa calitatea persoanei, a instantelor, in cazul infractiunilor savarsite de ofiterii de politie judiciara. Astfel, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare, iar infractiunile savarsite de acestia se judeca in prima instanta de catre:
Avand in vedere cele prezentate mai sus, amintim faptul ca, in ceea ce priveste infractiunile savarsite de ofiterii de politie, dupa intrarea in vigoare la 24 august 2002 a Legii privind Statutul politistului, potrivit careia politistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de functionar public civil, infractiunile savarsite de politist inainte de intrarea in vigoare a acestei legi au fost stabilite ca fiind de competenta instantelor civile, dupa distinctiile care erau prevazute in art. 64 alin. (2) al legii. Ca atare, cauzele in curs de urmarire penala si de judecata trebuiau preluate, incepand cu data mentionata, de organele de urmarire penala si de instantele civile competente potrivit noii legi. Solutia, adoptata si de Curtea Suprema de Justitie prin decizia nr. 4687/2002, se impunea, in lipsa unor dispozitii tranzitorii speciale in legea noua, tinand seama ca, in conditiile concursului intre legea de procedura penala avand caracter de lege generala (Codul de procedura penala) si Legea 360/2002, care este, in materie, o lege speciala, cea din urma are prioritate si este, totodata, de stricta interpretare si de imediata aplicare, ceea ce exclude incidenta prevederilor art. 40 din Codul de procedura penala.
Prin incheierea din 18 octombrie 2002 a Curtii Militare de Apel in dosarul nr. 5/2002 a fost admisa sesizarea Parchetului National Anticoruptie, dispunandu-se prelungirea duratei arestarii preventive pentru inculpatii P.C., F.I., C.V. si H.E. cu 30 de zile, incepand cu data de 22 octombrie pana la 22 noiembrie 2002.
Inculpatii erau urmariti penal pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) si art. 26 raportat la art. 291; art. 26 raportat la art. 289 si art. 26 raportat la art. 215 alin. (2); art. 241 ind. 1; art. 291 si art. 248 ind. 1 din Codul penal.
Instanta a retinut ca, in legatura cu fiecare inculpat, subzista temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii potrivit prevederilor art. 146 si art. 143, precum si conditiile prevazute in art. 148 lit. h) din Codul de procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile mentionate fiind mai mare de 2 ani inchisoare, iar lasarea inculpatilor in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica.
Prin aceeasi incheiere au fost respinse exceptiile ridicate de inculpati cu privire la necompetenta instantei militare si a Parchetului National Anticoruptie si la nelegalitatea sesizarii instantei.
In legatura cu prima exceptie, potrivit careia Curtea Militara de Apel nu ar fi competenta sa se pronunte cu privire la prelungirea duratei arestarii dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 360 din 24 iunie 2002 privind Statutul politistului, competenta apartinand instantei civile, Curtea Militara de Apel a motivat ca, potrivit art. 40 alin. (1) din Codul de procedura penala, cand competenta instantei este determinata, ca in speta, de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece, chiar daca, dupa savarsirea infractiunii, inculpatul a pierdut acea calitate .
Impotriva incheierii au declarat recurs toti inculpatii, formuland critici privind aspecte de nelegalitate si erori grave de fapt, in primul rand ca hotararea atacata este lovita de nulitate absoluta in sensul prevederilor art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala, fiind pronuntata de o instanta necompetenta, caz de casare prevazut in art. 385 9 alin. (1) pct. 1 din acelasi cod.
Recursul este fondat sub acest aspect, hotararea atacata fiind data, intr-adevar, cu incalcarea normelor privind competenta materiala si dupa calitatea persoanei si fiind, prin urmare, nula.
Sesizarea Parchetului National Anticoruptie a fost inregistrata la Curtea Militara de Apel la data de 17 octombrie 2002, instanta socotindu-se competenta sa judece cererea de prelungire a arestarii in conditiile art. 155 alin. (2) din Codul de procedura penala, ca instanta corespunzatoare celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond .
Constructia juridica potrivit careia Curtea Militara de Apel s-a socotit competenta sa judece prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatilor s-a completat cu trimiterea la dispozitiile art. 40 din Codul de procedura penala, potrivit carora instanta militara ramane competenta sa judece chiar daca ulterior savarsirii infractiunii ofiterul superior, ca in speta, nu mai are aceasta calitate .
Rationamentul juridic mentionat nu este corect.
Legea 360 din 24 iunie 2002 privind Statutul politistului, intrata in vigoare la 24 august 2002, cuprinde, intre altele, dispozitii de ordin procesual privind competenta instantelor in cazul savarsirii unor infractiuni de catre politisti care, in temeiul legii, au devenit functionari publici.
Prin efectul adoptarii Legii nr. 360/2002, in materia reglementarilor privind competenta de judecata a infractiunilor savarsite de politist s-a creat un concurs intre dispozitiile din Codul de procedura penala si cele din mentionata lege, concurs in legatura cu care trebuie observate urmatoarele:
In raport cu cele de mai sus, in speta, sesizarea Curtii Militare de Apel la data de 17 octombrie 2002, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 360/2002, deci sesizarea unei instante necompetente dupa calitatea persoanei, a avut ca urmare pronuntarea unei hotarari lovite de nulitate absoluta in sensul prevederilor art. 197 alin. (2) din Codul de procedura penala.
Asa fiind, recursurile inculpatilor au fost admise, incheierea atacata a fost casata, dispunandu-se rejudecarea cauzei de catre Curtea de Apel Bucuresti, instanta competenta sa judece prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatilor recurenti, intrucat aceasta instanta este corespunzatoare celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond .
Consideram ca aceeasi solutie se impune si in cazul in care art. 64 din Legea 360/2002 a fost abrogat prin Legea 281/2003, iar aceasta din urma nu prevede anumite dispozitii tranzitorii care sa reglementeze situatia ofiterilor de politie care au savarsit infractiuni sub imperiul vechiului art. 64 din Legea 360/2002. Subliniem o data in plus faptul ca, in conditiile concursului intre legea de procedura penala avand caracter de lege generala (Codul de procedura penala) si Legea 281/2003, care este, in materie, o lege speciala, cea din urma are prioritate si este, totodata, de stricta interpretare si de imediata aplicare, ceea ce exclude incidenta prevederilor art. 40 din Codul de procedura penala. Ceea ce are relevanta este stabilirea in concret, dispusa de Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 617/2003, a categoriilor de ofiteri de politie care au calitatea de organ de cercetare penala a politiei judiciare. Mentionam faptul ca, in ceea ce priveste temeiul de drept in baza caruia a fost emis Ordinul nr. 617/2003, acesta este prevazut de art. 201 din Codul de procedura penala, text de lege care a fost preluat ulterior, integral, de alin. (3) al art. 2 din Legea 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare.
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
HG 295/2025, privind REVISAL-ul - Registrul electronic de evidenta a salariatilor HG nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenta a salariatilor REGES-ONLINE ...
OUG nr. 156/2024 (Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austeritatii 2025) privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publi Ordonanta de urgenta nr. 156/2024 (denumita si Ordonanta trenulet 2024 - 2025 sau Ordonanta Austerit ...
OUG nr. 153/2024 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice centrale Ordonanta de urgenta nr. 153/2024 privind stabilirea unor masuri la nivelul administratiei publice c ...