RIL. In procesul penal Fondul de garantare a asiguratilor nu poatea avea calitate de parte responsabila civilmente

In Monitorul Oficial nr. 162/21.02.2018 a fost publicata Decizia nr. 26/2017 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala in vederea stabilirii calitatii procesuale a entitatii denumite Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment, precum si limitele raspunderii in procesul penal.

Prin decizia adoptata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a statuat ca:

"In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala stabileste ca:

In procesul penal, Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment nu are calitatea de parte responsabila civilmente."

Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca trebuie avute in vedere atat aspectele teoretice si practice legate de:

- scopul pentru care a fost infiintat Fondul de garantare a asiguratilor, atributiile acestuia, creditorii protejati de Fondul de garantare a asiguratilor;

- soarta contractului de asigurare in cazul insolvabilitatii societatii de asigurare;

- natura raportului juridic dintre societatea de asigurare si Fondul de garantare a asiguratilor prin prisma dispozitiilor Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si a dispozitiilor din Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor;

- calitatea procesuala a societatii de asigurare in procesul penal, astfel cum a fost stabilita prin Decizia nr. 1/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii (prin care s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 Cod procedura penala, "in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila");

- procedura speciala instituita de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor in ce priveste plata despagubirilor de catre Fondul de garantare a asiguratilor;

- dispozitiile art. 32 din Codul de procedura penala privind partile in procesul penal si respectiv art. 86 din Codul de procedura penala ce reglementeaza calitatea de parte responsabila in procesul penal.

Astfel, s-a retinut ca Fondul de garantare a asiguratilor s-a constituit ca persoana juridica de drept public, administrata de Autoritatea de Supraveghere Financiara, ca schema de garantare in domeniul asigurarilor, in scopul protejarii creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator si pentru plata despagubirilor/indemnizatiilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii incheiate in conditiile legii.

Anterior, acesta era reglementat de art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, text abrogat expres prin art. 41 lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor.

In expunerea de motive a emiterii actului normativ, care constituie cadrul general de reglementare, este subliniat rolul Fondului de garantare a asiguratilor pe piata asigurarilor de a crea un impact pozitiv asupra intaririi increderii "consumatorului" de asigurari si de a asigura o buna functionare si stabilitate a pietei asigurarilor, in general, precum si un grad de predictibilitate a evolutiei fiecarui asigurator in parte .

In aceste conditii, protectia oferita de o schema de garantare este mult mai flexibila si mai rapida decat cea oferita in cadrul procedurii de faliment, asiguratul putand obtine mai repede si mai sigur despagubirea.

Prin urmare, s-a retinut ca functia Fondului este aceea de a plati despagubiri/indemnizatii creditorilor de asigurari ai societatilor de asigurare aflate in faliment intr-o anumita limita stabilita ca plafon de despagubire . Resursele sale financiare sunt constituite din contributiile pe care asiguratorii autorizati de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara, inclusiv sucursalele acestora care isi desfasoara activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligati sa le vireze, in conditiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, dobanzi si penalitati de intarziere din plata cu intarziere a contributiilor de catre asiguratori, sume din fructificarea disponibilitatilor, din recuperarea creantelor Fondului, sume din alte surse stabilite potrivit legii, imprumuturi de la institutiile de credit sau imprumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului (art. 5 din Legea nr. 213/2015).

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, creditorii de asigurari, beneficiari ai despagubirilor, sunt:

- persoana asigurata, care este persoana fizica sau juridica aflata in raporturi juridice cu asiguratorul debitor prin incheierea contractului de asigurare;

- beneficiarul asigurarii, respectiv terta persoana careia, in baza legii sau a contractului de asigurare, asiguratorul debitor urmeaza sa ii achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

- persoana pagubita (in cazul asigurarii de raspundere civila), si anume, persoana indreptatita sa primeasca despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de raspundere civila.

Cum societatile de asigurari sunt supuse unui proces continuu de control si supraveghere prin care se urmareste crearea si mentinerea unei situatii financiare solide a profesionistilor in domeniu, a fost adoptata Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari.

Inalta Curte a retinut ca ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, dispozitiile referitoare la falimentul societatilor de asigurare au fost preluate in integralitate in titlul II, cap. IV din acest act normativ. Astfel, prin art. 344 lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa au fost abrogate, printre altele, si sectiunile 1-3 ale cap. III din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari.

Intrucat Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari are ca obiect de reglementare doar procedura de redresare financiara a societatilor de asigurare prevazuta de art. 4-27, o parte din aceasta procedura, si anume cea referitoare la conditiile de efectuare a platilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, a fost preluata de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor prin dispozitiile art. 11-18.

Prin urmare, cadrul normativ si regulile pentru plata despagubirilor de catre Fondul de garantare a asiguratilor sunt fixate prin norme speciale, derogatorii, circumscrise falimentului asiguratorului si protectiei legale a creditorilor de asigurari in cadrul acestei proceduri.

Dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare se naste la data publicarii deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara constata existenta indiciilor starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare. Totodata, de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, Fondul de garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile acestui fond, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, potrivit legii.

Calitatea de garant al Fondului, in vederea platii despagubirii creditorilor de asigurari, este evidentiata atat prin denumire, cat si prin dispozitiile legale ce ii sunt aplicabile. Nicaieri, in cuprinsul Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor ori al altui act normativ, nu se prevede subrogarea de drept a Fondului de garantare a asiguratilor in drepturile si obligatiile procesuale ale societatii de asigurare, in cazul existentei pe rol a unei actiuni in pretentii pornite impotriva acesteia.

Dimpotriva, s-a retinut ca legea prevede o procedura administrativa/necontencioasa pe care potentialii creditori din contractele de asigurari trebuie sa o urmeze in ce priveste pretentia pe care o au fata de societatea de asigurare aflata in faliment si care debuteaza, potrivit art. 14 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/2015, cu sesizarea Fondului cu o cerere scrisa de despagubire sau de plata insotita de documente justificative.

Pe masura inregistrarii si analizarii cererilor de plata ale creditorilor de asigurari, impreuna cu documentele anexate, se intocmeste lista creditorilor de asigurari ale caror creante certe, lichide si exigibile urmeaza sa fie platite din disponibilitatile Fondului.

Lista se inainteaza comisiei speciale, competenta sa aprobe sau sa respinga sumele pretinse. In cea din urma ipoteza se emite o decizie de respingere, impotriva careia se poate formula contestatie la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, in termen de 10 zile de la comunicare .

Potrivit art. 17 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, creditorul de asigurari poate urma separat si concomitent si procedura de faliment a asiguratorului prevazuta de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, in vederea recuperarii creantei sale, care se bucura de prioritate absoluta fata de orice alte creante, prin valorificarea activelor debitoarei falite, cu exceptia situatiei in care creanta i-a fost achitata de Fondul de garantare .

Existenta unei societati de asigurare in faliment, ce are intr-un proces penal calitatea de parte responsabila civilmente si deci calitatea de subiect de drept, nu permite adoptarea solutiei pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 a Sectiilor Unite, conform careia, in procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii (atributii preluate in prezent de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania - BAAR) are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate, intrucat decizia priveste ipoteza in care nu exista o societatea de asigurare, vehiculele nefiind asigurate.

Mai mult, conform art. 18 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, singura situatie de subrogare a Fondului este in drepturile creditorilor de asigurari si nicidecum in obligatiile asiguratorilor, pana la concurenta sumelor pe care le-a platit din disponibilitatile sale, sens in care poate inregistra la masa credala, in tot cursul procedurii de faliment, in vederea recuperarii lor, orice sume, dobanzi si/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale, pe masura platilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate dupa momentul deschiderii procedurii falimentului.

De aceea, Norma Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor ce a abrogat Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 10/2009 pentru punerea in aplicare a Normelor privind Fondul de garantare prevede expres la art. 9 alin. (2) ca acesta nu preia functiile unui asigurator, iar la art. 29 prevede ca titlul executoriu care constata creante de asigurari nevalorificat in cadrul procedurii de faliment sau in cadrul altor proceduri de executare silita prevazute de lege se transmite Fondului in vederea verificarii lui si, dupa caz, a valorificarii acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond .

Prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a statuat ca, in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila.

Potrivit art. 86 din Codul de procedura penala, partea responsabila civilmente este acea persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces si este parte in procesul penal.

Pornind de la aceasta definitie s-a retinut ca nici dispozitiile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si nici cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa nu prevad calitatea de parte responsabila civilmente a Fondului de garantare a asiguratilor, neexistand, asadar, nicio dispozitie legala in baza careia aceasta calitate sa ii fie atribuita Fondului de garantare a asiguratilor sau, in egala masura, atat societatii de asigurare, cat si Fondului de garantare .

Or, in absenta unei dispozitii legale, in conditiile in care societatea de asigurare are calitatea de parte responsabila civilmente, iar deschiderea procedurii falimentului impotriva acesteia nu are ca efect incetarea calitatii de subiect de drept, nu exista niciun temei legal in baza caruia calitatea de parte responsabila civilmente a societatii de asigurare sa ii fie transferata Fondului de garantare a asiguratilor sau in baza caruia Fondul de garantare a asiguratilor sa fie introdus in procesul penal, ca a doua parte responsabila civilmente.

Nici din punct de vedere conventional Fondului nu-i revine vreo obligatie decurgand din subrogarea in calitatea de asigurator, el fiind, asa cum s-a aratat, doar un garant in ceea ce priveste plata de indemnizatii/despagubiri rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii, in cadrul unei proceduri administrative strict reglementate, ce se constituie in singura modalitate de recuperare a creantei de la aceasta entitate juridica, in cazul falimentului unui asigurator.

Asadar, in cazul Fondului de garantare a asiguratilor exista o societate de asigurare care are calitatea de parte responsabila civilmente si calitatea de subiect de drept, impotriva careia s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, iar din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor se asigura efectuarea platii despagubirilor catre creditorii de asigurari in cadrul unei proceduri administrative. Raporturile dintre creditorii de asigurari si Fondul de garantare a asiguratilor se deruleaza in cadrul procedurii speciale reglementate in cap. III din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, iar nu in cadrul procesului penal.

S-a retinut ca in reglementarea procedurii prevazute in Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor, care are drept scop protejarea creditorilor de asigurari, legiuitorul a pornit de la premisa ca Fondul de garantare a asiguratilor nu are calitatea de parte responsabila civilmente in procesul penal si, neavand aceasta calitate, este "in drept sa efectueze plati" creditorilor de asigurari, parti civile in procesul penal, anterior finalizarii acestuia.

Protectia creditorilor de asigurari presupune un mecanism de plata imediata a despagubirilor din disponibilitatile Fondului de garantare a asiguratilor, in limita plafonului de garantare, neconditionat de finalizarea procesului penal sau a procedurii falimentului si independent de suspendarea de drept a actiunilor judiciare prin efectul hotararii de deschidere a acestuia. Celeritatea in plata despagubirilor si inexistenta obligatiei de a parcurge un proces judiciar constituie elementele centrale ale mecanismului de protectie a creditorilor de asigurari instituit prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguratilor si prin constituirea Fondului de garantare a asiguratilor.

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, prin raportare la continutul normei legale ce defineste notiunea de parte responsabila civilmente, reiese ca protejarea creditorilor de asigurari de consecintele insolventei unui asigurator se realizeaza de catre Fondul de garantare a asiguratilor prin intermediul unei proceduri special reglementate legislativ, iar nu prin atragerea acestuia in procesul penal, ca parte responsabila civilmente.

Astfel, in raport cu interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala, Completul pentru judecarea recursului in interesul legii va stabili ca, in procesul penal, Fondul de garantare a asiguratilor in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflata in faliment nu are calitate de parte responsabila civilmente.

Avocat Gherasim Andrei-Gheorghe, Colaborator "MCP Cabinet Avocati"